x_Who are you ep11_x

Simteam cum ceva ma inteapta in mana. Nu era foarte dureros, dar ma enerva. ln jurul meu se auzeau niste aparate care cred ca imi masurau bataile inimii. Acum observ cape mana mea se mai afla ceva. Era ceva placut.....lmi deschid usor ochii pentru a vedea de unde vine sursa aceea de caldura. Era o mana. Era mare, deci inseamna ca era a unui baiat. Cred ca este el....Cred ca este tipul care tocmai m-a salvat pt a doua oara. Se ridica brusc si merge la usa. Purta un hanorac alb si avea parul inchis la culoare.
- Stai! spun mai mult soptit
Se opreste, dar nu se uita la mine. Parca astepta sa vada ce vreau.
- Multumesc! spun intr-un final
El isi apleaca (,) capul. Lumina difuza nu ma lasa sa ii vad chipul angelic. Voiam sa sar pe el si sa il iau in brate pt ce a facut....chiar de doua ori....A deschis usa incet si a iesit din camera. Voiam sa il chem inapoi. Nu stiu de ce, dar ma simteam bine cand era langa mine desi nu il cunosteam. Dupa cateva secunde a intrat alt baiat.
- Cine esti?
- Nu ma recunosti, printeso?
- Cristian.....rasuflu usirata si cateva lacrimi imi curg pe obraz.
- Ce ai? te doare ceva? de ce plangi? sa chem un doctor? ce prost esti Cristian, normal ca trebuie sa chemi un doctor, spuse el agitandu-se.
- Nu, stai! nu ma doare nimic.De fapt inima, dar nu exista medicament.
- Dar ce ai? intreaba asezandu-se pe pat langa mine.
Era imbracat in negru si era asa dragut.
- Numai.....numai el imi zice pri....printesa, spun si aplec capul.
- Nu am vrut! imi cer scuze, nu stiam.
- E ok, doar ca a fost un soc pt mine....adica el imi spunea asta cu dragoste si.....si nu am mai auzit asta de.....de cand.....el....., lacrimile au inceput sa-mi curga amintindu-mi de acel moment neplacut.
Se intinse spre mine si isi inconjura bratele in jurul meu. Eu mi-am asezat capul pe pieptul sau, iar el pe umarul meu.
- Va fi ok.....iti promit.....spuse el.
- Cristian, cand voi putea pleca de aici? intreb si ma retrag din imbratisare.
- La asta voiam sa ajung. Acum, cum poti fi atat de tem***a incat sa te arunci de pe liceu? jur ca mi-a stat inima in loc cand am auzit ca ai cazut de pe cladire. Te credeam moarta. Ai avut noroc cu......cu salvatorul tau.....spuse el pe un ton de parinte responsabil.
- Nu am facut-o intentionat. A fost un coleg care m-a impins. De ce dracu nu-mi spui cine e el? cine e tipul ala care a fost aici inaintea ta??
Pe fata lui incepu sa se contureze un mic zambet siret.
- O sa afli de la el. Acum....poti pleca si acum, dar in noaptea asta vei sta la mine.
- Mbine, spun timida stiind ca el sta in acelasi cartier.
- Va fi ok. Esti cu mine. Si inca un lucru, cum ai ajuns sa faci cadere de calciu? tu cat mananci pe zi?
- Nu stiu.....mananc cand apuc....
- Asta se va schimba de acum. te astept afara, asta daca nu vrei sa te prinda noaptea aici, spuse si iesi.
Noapte!? ce dracu? am cazut de pe acoperis la ora 8 dimineata. Dupa ce m-am imbracat cu hainele pe care le-am gasit langa mine, m-am uitat in oglinda. Eram imbracata cu niste blugi negri stramti, un tricou gri si o geaca neagra de piele. Cine le-a adus imi stia gusturile. Am iesit din acea incapere si m-am uitat dupa Cristian. L-am gasit pe un coridor stand pe scaun cu telefonul in mana. Am iesit impreuna din spital si am ramas complet uimita. Era noapte. Luminile de pe strada erau aprinse si nici urma de soare. Cat am dormit?
- Cris, cat timp am fost inconstienta?
- Oh, cam mult. Pana a apus soarele, sigur, spune aratand cerul plin de nori negri.
Am urcat intr-o masina rosie destul de ciudata. Kilometrajul era mult mai avansat decat cel de la o masina obisnuita. Totul pare atat de nou. Cris a pornit masina si am plecat din fata spitalului cu o viteza uimitoare. Din cate stiu cartierul sau este la o distanta apreciabila de spitalul in care ne aflam. Obosita, mi-am sprijinit capul de geamul masinii si am inchis ochii. Deodata, motorul masinii se opreste, iar eu sar ca arsa de pe scaun. Ma uit la Cris care ma privea ciudat parca asteptand o explicatie pt ce facusem.
- El e aici? intreb uitandu-ma spre casa.
- A plecat acum ceva timp.
- Bine.....spun usor trista deoarece nu il voi cunoaste in seara asta.
Am iesit din masina, iar Cristian mi-a luat-o inainte deschizandu-mi usa casei imense. Nu aveam ce sa comentez. Daca nu ma insel cred ca avea 3 etaje. Holul era imens si frumos decorat.
- Asta e casa mea. A mea si a lui Andrew. Aici am stat multi ani impreuna. Obisnuiam sa dam petreceri in fiecare seara si era o distractie fara limite. Apoi mi-a lasat-o mie si a aparut micutul tau prieten cu care o impart. Desigur, si acum dam petreceri, dar nu chiar in fiecare seara deoarece avem liceul, spuse el zambind.
L-am urmat pe scari fiind nedumerita.
- Cred ca te intrebi de ce e casa atat de mare daca aici locuiesc doar 2 persoane. Pai....la parter e petrecerea in sine. Acolo stau majoritatea invitatilor. Dupa, la primul etaj sunt cateva camere goale in care doritorii de s** isi pot face placerile. Si in sfarsit, etajul a doilea. Aici e camera mea si una a micutului. Desigur, mai sunt si alte camere goale care sunt sub cheie ca nu cumva sa intre cineva. Asta ar fi singurul spatiu in care petrecaretii nu au acces. Hai sa iti arat camera ta.
- Cum adica (,) camera mea? intreb mirata
- Andrew voia sa te ia la el. Sa obtina custodia asupra ta si sa te ia aici. Sa locuiesti cu noi, dar din pacate nu s-a mai intamplat. El te iubea, la fel ca mine. Hai sa iti arat.
Am intrat intr-o camera mare, spatioasa. Peretii era negri, iar mobilierul alb. ln mijloc era un pat imens de 2 persoane, iar langa 2 noptiere. ln stanga era un dulap destul de mare asezat pe colt, iar langa o fereastra imensa. ln dreapta era un birou destul de mare....
- Daca nu iti plac culorile....
- Nu, nu, nu, e perfect asa! e camera la care am visat mereu. Adica mare, spatioasa si decorata perfect.
- Ma bucur mult. Cred ca si Andrew s-ar bucura daca ar sti ca iti place. A muncit mult la ea.
- Multumesc mult! spun si il iau in brate.
- Nu ai pt ce. asta e cheia ta, spune si imi inmaneaza un breloc cu 2 chei ; una de la camera si cealalta cred ca de la usa de la intrare. Ai pe pat niste haine de schimb de la micut. Sper sa iti fie bune. Are cam aceleasi gusturi sadice ca ale tale....
- Hei, nu sunt sadica si mersi mult.
- Cum zici tu, spune si pleaca in camera sa.
Am intrat si am mai aruncat o privire la asa zisa mea camera. Era fix lucrul de care aveam nevoie. M-am schimbat in hainele primite si m-am pus in pat. Am stat putin apoi am deschis usa in cautarea lui Cristian. Am mers spre usa neagra din stanga camerei mele. Am apasat pe clanta si am vazut ca era incuiata. Brusc, o idee imi veni. Am scos cheia din buzunar si am incercat sa descui usa. Spre surprinderea mea, am reusit. Am intrat timid in camera prafuita. Era imensa. Predomina negrul, dar ici colo mai era putin alb. Am mers spre biroul prafuit si am observat o poza asezata frumos intr-o rama de culoarea abanosului. Erau Cris si Andrew. Erau asa cum mi-i aminteam, doi pusti. Lacrimile au inceput sa casa pe micuta rama. Am lasat-o jos, iar privirea mi-a sarit pe o alta poza. Era o fetita imbracata intr-o rochita de vara. Statea cu spatele si avea mana intinsa. Pe un deget era asezat un mic fluturas. Eram eu. Fusese prima zi in care Andrew ma scosese dintre peretii albi ai orfelinatului. El ma dusese pe o campie, iar eu eram foarte fericita ca imi facusem un prieten si scapasem de tristetea din orfelinat. Era minunat, ma simteam libera. ln timp ce ma jucam, un fluturas s-a asezat pe degetul meu. Un sunet enervant ma trezi din visare. Mi-am scos telefonul si am observat ca am un mesaj nou. Am iesit usor din camera si am incuiat-o cu cheia. M-am dus in camera mea si m-am uitat la telefon.
D : Hei, cum mai esti?
E : Sunt bine....
D : Mai esti suparata pe mine?
E : Nu prea.....si multumesc din nou.
D : Pentru?
E : Hai ca stii....
D : Nu-mi dau seama. Pentru ce?
E : Pentru ca m-ai salvat din nou.
D : A fost placerea mea.
E : Multumesc inca o data, dar mai bine ma lasai sa mor.
D : De ce sa las o fiinta asa draguta sa moara?
E : ln primul rand, nu sunt draguta ci hidoasa si in al doilea rand era mai bine ca ma duceam la Andrew.....
D : 1. NU esti hidoasa, 2. Tu nu o sa ajungi ca el, nu o sa omori pe nimeni....
E : Poate nu o sa mai omor, dar deja am omorat...
D : Te rog zi ca e o gluma proasta.
Sincer, nu inteleg de ce a zis asta, adica sta cu Cristian care face parte din cei mai mari criminali din zona asta. Ultima data cand il vazusem era ceva gen mana dreapta a mainii drepte a sefului din acest cartier, deci s-ar putea sa fi avansat si mi se pare normal sa il implice si pe micut.
E : Si eu as vrea sa fie uneori, dar asta e....
D : Spune-mi ca glumesti, spune-mi ca nu e adevarat. Spune-mi ca n-ai omorat pe nimeni.
E : lmi pare rau....
D : Cati ani aveai?
E : Parca 11....
D : Ce?
E : Scuze, dar nu-mi prea place partea asta din trecut....
D : lmi pare rau daca te-am suparat.
E : E ok...tu ce faci?
D : Bine, pe la un prieten.
E : Ok.
D : Scuza-ma, dar am ceva treaba....
E : E ok.
D : Noapte buna, ingeras.
E : Noapte buna, strainule.
Mi-am pus telefonul pe birou si m-am reintors in pat. Nici nu stiu ce o sa zica mama si tata.