x_Ramona episodul56_x

Am 25 de ani și nu știu încotro se îndreaptă viața mea. Toate întâmplările pe care ți le-am povestit aici, m-au ajutat să cresc în maturitate și să înțeleg mai bine oamenii și lumea. Cartea asta m-a făcut faimos, unde mă întorc pe facebook văd citate din ”Suge-o, Ramona”, o grămadă de oameni au auzit de ea, câteva sute de mii au și citit-o, mulți au încercat să facă bani pe spatele ei și să profite de mine, dar, per total, a meritat. Oamenii vin la spectacole în număr mai mare decât până acum, femeile îmi trimit mesaje că vor să mă fută pe toate site-urile posibile și bărbații vor să dea mâna cu mine și să ne pozăm împreună.

Și îți jur că mi se pare extraordinar și chiar nu mă cac pe mine când spun că nu mă așteptam să se întâmple așa ceva și n-aș fi crezut că va avea atâta success povestea asta.

Ea s-a uitat la mine și mi-a zâmbit cu ochii mândri.

– Știu, dragule. Mă bucur nespus pentru tine.

M-a luat în brațe și m-a sărutat pe frunte.

– După toate pățăniile astea și după ce mi-am deschis sufletul pentru atâția oameni printr-o simplă carte, ce ar mai putea să te surprindă la mine? am întrebat-o.

– Ei, dragule, avem atât de multe de trăit împreună încât nici nu o să conteze ce s-a întâmplat cândva în viața ta, în a mea sau în a noastră.

Mă liniștea să aud lucrurile astea din gura ei. Probabil te întrebi despre cine este vorba, dar eu te rog să ai răbdare. Povestea se va termina în curând și vei afla cum stau lucrurile chiar în clipa asta, în clipa în care eu scriu aceste cuvinte într-un document word, la laptopul meu Sony Vaio, mâncând o banană și pregătindu-mă de un spectacol în Vama Veche.

Când am început-o, nu știam cum se va termina această poveste. Pentru că a fost scrisă în timp real și mi s-au întâmplat destul de multe lucruri de la un capitol la altul. Au reapărut unele personaje în viața mea, altele au dispărut și povestea a început să se scrie singură. În momentul ăsta apar la TV, probabil deja sunt și pe radio, cariera mea de comediant merge spre bine și mi se pare momentul oportun de a termina ”Suge-o, Ramona”. Așadar, am sărit câțiva ani în viitor pentru a-ți spune chestiile astea, dar acum, trebuie să mă întorc din nou în trecut pentru a te face să înțelegi cum s-a ajuns aici.

Acum ceva timp am avut niște show-uri prin țară, unul dintre ele fiind în Brașov. Totul a fost bine acolo și după spectacol am mers la o petrecere la care m-au invitat niște oameni care au fost la show. Am ajuns acolo. Era plin și am observat mulți oameni care m-au recunoscut și am început să beau cu ei. Veneau o grămadă de fani să se pozeze cu mine, mai stăteam de vorbă cu ei, mai comandam câte un shot și savuram momentul. Faza este în felul următor și înțeleg că este un pic nedrept: eu, de când am început să fiu mai cunoscut, nu mai pornesc cu o femeie de la 0 la 0. Având în vedere că oamenii mă recunosc, încep de la un 5 în fața ei. În mod normal, nefiind un sex-simbol sau un tip cu pătrățele pe abdomen și o mașină scumpă așteptându-l în parcare, ar trebui să pornesc de la un -3. Dar devin brusc mai interesant prin prisma a ceea ce fac. Și îmi convine chestia asta. Așa că, asta se întâmpla și în seara aia și mă pregăteam să profit de această situație favorabilă pe care mi-am creat-o.

Și cum stăteam eu și mă bucuram de superficialitate, o văd. În clipa aia, m-a observant și ea. Ne-am uitat unul la celălalt și s-a făcut liniște. Cu privirile în transă am pășit unul spre celălalt. Dădeam din mâini ca și Cristiano Ronaldo, încercând să trec printre oameni. Ea venea spre mine, eu mergeam spre ea și, deși erau doar vreo 15 metri între noi, era de parcă ne aflam în alte lumi. Am ajuns în fața ei și i-am simțit calmul. Am stat vreo zece secunde și ne-am privit. Și toată tăcerea dintre noi a izbucnit într-o îmbrățișare. Mâinile ei s-au potrivit perfect în jurul gâtului meu și m-a strâns puternic.

– Nu îmi vine să cred, mi-a spus.

– Nici mie! Cumde ești aici, acum?

– Destinul, baby, mi-a răspuns râzând.

Avea un zâmbet mărinimos. Îmi plăcea să-l revăd. Mă simțeam bine.

– Serios, ce faci pe aici, am întrebat-o din nou.

– Sunt cu niște prieteni în Poiană și am venit și noi până în Brașov să ne distrăm puțin. Tu?

– Eu tocmai am avut spectacol și am venit un pic și pe aici, cu fanii, i-am răspuns semi-arogant.

– Ooo, mă scuzați. Avem fani acum. Și tu pierzi vremea cu mine în loc se fii dedicat lor?

– Păi să știi că sunt vreo câteva domnițe geloase în momentul ăsta, probabil. Fiindcă vorbesc cu tine și îmi concentrez toată atenția pe altcineva decât pe ele. Dar asta e, nu am toată ziua norocul să mă întâlnesc cu tine.

– Așa e. Cât a trecut? Să tot fie ceva ani, nici nu mai știu câți, mi-a spus.

– Poate prea mulți, i-am răspuns cu emoție.

– Vai, sunt atâtea lucruri pe care trebuie să le recuperăm, nu îmi vine să cred că ne-am întâlnit. Hai să bem un shot, să sărbătorim!

Și duși am fost. Am mers către bar, pășind pe nefericirea celorlalți. Am comandat, am băut, am comandat iar și am băut iar și tot așa, vreo câteva minute. La un moment dat a început să cânte o melodie și ea a încput să danseze ca și cum era singură în lume în momentul ăla. Își plimba mâinile prin păr de parcă mă invita să fac și eu același lucru. O priveam și simțeam că încep să plutesc. Nu îmi dădeam seama din ce cauză. Era efectul ei. Sau al bananelor. Dar cred că al ei, totuși. Mă incita. Mă provoca. Mă copleșea.Nu știu dacă există multe lucruri pe Pământ pe care să le urăsc mai mult decât acțiunea de ”a dansa”. Hai să fim serioși, e total inutil. Mai ales pentru bărbați. Hai să stabilim o chestie: bărbații care dansează în club, n-au mai futut de mult timp. Că dacă ar fute în mod constant nu ar avea nevoie să impresioneze pe nimeni cu mișcări de Mihai Petre când era tânăr. Deci fetelor, mai degrabă v-ați axa pe ăia care nu dansează în club, ăia sigur o să vă fută mai bine decât aia care dansează toată noaptea. Pentru femei e ok să danseze, ele arată bine, se pot undui din șolduri, știu să dea din fund pe ritm și au sex-appeal. Sigur, sunt și bărbați care pot face lucrurile astea, dar ăia, la fel ca și voi, fetelor, își doresc tot pulă.

Dar pe ea nu am putut să o refuz. Pica pe melodie mai bine decât corzile chitării, spre deosebire de alte coarde care mai dansau pe acolo. Mi-am adus aminte de prima oară când am văzut-o. Era în continuare divină

play: Enrique Iglesias – Bailando

. I-am luat în mână palma și pe cealaltă am așezat-o pe spatele ei gol. În clipa aia singurul lucru la care puteam să mă gândesc a fost că ce bine am gândit eu când am învățat să dansez latino pentru a putea, la rândul meu să le fac o coregrafie participanților de la ”Balul Bobocilor”, de când eram în liceu. Melodia ne inunda trupurile și ne oblige să ne mișcăm ca atare.

– Hai să plecăm de aici! mi-a zis.

– Unde vrei să mergem? am întrebat.

– Acolo unde voi reuși să nu mai aud lacrimile picurând.

M-am blocat pentru o clipă. Mi-am amintit și de cealaltă parte a ei, de partea rece și distantă. De acea parte din ea care păstra toate dezamăgirile și întreaga-i tristețe. Dar nu aveam timp de melancolii și de alte din astea. M-am uitat în ochii ei și i-am spus:

– Să mergem!

Am luat-o de mână și am plecat de acolo. Am ieșit din locul ăla și am plecat de nebuni prin Brașov. Am trecut tot centrul orașului și ne plimbam împreună. Nici nu mai conta unde ajungem atâta timp cât putem să ajungem de mână acolo.

– Serios, care erau șansele să ne reîntâlnim și să o facem tocmai în Brașov? i-am spus,

– Păi încă nu am făcut-o în Brașov, mi-a răspuns. Dar cine știe? și a început să râdă.

– Da, corect. Cine știe? am răspuns eu, înghițind în sec.

– Azi s-au afișat notele la licență și am luat 10. Și am hotărât cu niște prieteni să venim să sărbătorim aici. Ca o mica escapadă. Escapadă care, la cum văd eu lucrurile acum, se poate transforma într-o aventură.

– Să vedem, i-am spus.

Afară era destul de frig, dar asta nu putea să devină o piedică. Am luat-o de mână. ”Nu pot să-ți mai dau drumul”, mi-am spus. Chiar dacă, pe de altă parte nu mai aveam energia sau zvâcnirea pentru a o lua de la capăt. Dar era ceva în ochii ei, ceva nu mai văzusem până acum. Era un calm formidabil care denota o siguranță de sine ce nu prea am mai văzut-o la alte femei. Plus că eu sunt destul de ușor de intimidate de o femeie puternică. Îmi plăcea asta.

Cum ne plimbam noi așa, la un moment dat a început să plouă. Mi se părea nedrept totuși. Și da, știu că în toate capitolele mele triste începe să plouă, dar ăsta nu e unul dintre ele, deci taci acolo. Acum chiar a început să plouă. Așa… unde rămăsesem? A, da. Mă cam enervasem că a început să plouă afară și că nu prea mai avem cum să ne mai plimbăm. Dar atunci, mi-a venit o idee. Trebuie să-ți spun de la început că înțeleg cum pare ce urmează să-ți povestesc, dar îți jur că nu am avut nici cea mai mica intenție sexuală. În momentul ăla. M-am uitat la ea și i-am spus:

– Plouă.

– Wow, serios? Eu nu am observat, mi-a răspuns sarcastic.

– Ce facem? am întrebat-o eu cu o privire de căprioară nevinovată.

– Păi nu știu. Prietenii mei cred că s-au întors în Poiană. Și oricum nu mai am chef de cluburi. Hai să mergem să-mi iau mașina și ne mai vedem mâine dacă vrei.

Exact ceea ce nu voiam să aud. Dar nu am vrut să-I arăt vreo slăbiciune și să creadă că îmi pasă, așa că am fost de acord. Că asta e chestia cretină între barbate și femei. Dacă îți place de cineva, nu poți să te comporți ca un idiot îndrăgostit pentru că o să-și piardă interesul față de tine. Cu cât îți place mai mult, cu atât trebuie să te chinui să nu-i arăți asta. Că dacă-i arăți asta, s-a dus dracului totul. O să i se pară că a fost prea ușor. Femeil cel puțin sunt total defecte. Cu cât nu nu le bagi în seamă mai tare, cu atât te vor dori mai tare. Pentru că în viață se întâmplă de multe ori ca două persoane să flirteze, să se placă reciproc și să se îndrăgostească, dar să nu poată să fie împreună din cauză că unul dintre ei e proastă.

În continuare ne plimbam prin ploaie că cineva a hotărât că e prea mica distanța pentru a chema un taxi. Cineva, nu-ți spun cine. Îți zic doar că nu am fost eu. Și astfel, umblam ce doi câini zgribuliți prin ploaie, uzi și pasibili de răceală. Puteam să privesc situația în două moduri:

1. ”suge-o, ploaie” că mi-ai stricat toate planurile

2. Dacă totuși ea a vrut să mergem pe jos și nu cu taxi-ul, înseamnă că a vrut să ptrecem mai mult timp împreună.

În schimb, am ales opțiunea numărul 3. Mai aveam foarte puțin de mers până să ajungem la mașina ei, când am oprit-o și i-am zis:

– Auzi, dar nu vrei mai bine să vii la mine la hotel? Că nu aș vrea să știu că te urci la volan pe ploaia asta.

Primul moment de slăbiciune ăsta a fost. Că dacă nu voiam să se urce la volan pe ploaie, în capul unei femei se traduce așa: ”deci nu vrea să conduc pe ploaie, deci este îngrijorat, deci îi pasă de mine. Hmmm, oare cum o să-i cheme pe copiii nostril?”. Însă am fost mai șmecher decât ea, la fel ca data trecută când ne-am întâlnit. Înainte să-i dau de înțeles că aș putea să-mi fac griji pentru ea, i-am dat de înțeles că vreau să vină la mine la hotel ca s-o fut. Repet, nu am avut deloc această intenție. Știu că sună de parcă acolo băteam, dar nu e așa. Realitatea vorbelor mele însă era și mai tristă. Pentru că singurul lucru mai rău pe care poți să i-l zici unei femei și să o faci să-și piardă interesul în afară de ”hai la mine să ne futem” este adevărul. Dacă eu îi spuneam ei ”hai la mine la hotel pentru că-mi doresc să mai stăm de vorbă, să te mai simt în preajma mea, să-ți mai admir sufletul. Pentru că tu și doar tu ești ceea ce-mi doresc în acest moment și nu vreau să te las să pleci. Nu pot să te las să pleci. Rămâi, te rog. Rămâi cu mine până în zori”, ar fi însemnat că în mod clar am lăsat garda jos și deci jocul seducției s-a terminat și ea l-a câștigat. Și pleca în treaba ei liniștită și fericită. Așa că, eu am ales să o fac să se simtă ca o ”pizdă de futut”, înainte să o fac să se simtă ca o ”pagină importantă”. Trebuie să plantezi îndoială în capul ei, ceea ce am și făcut. Acum nu știa dacă vreau doar s-o fut sau chiar îmi este teamă să nu pățească ceva pe drum..

– Bine, hai să mergem. Dar nu facem nimic, să știi, mi-a spus ea, cu instinctul de auto-apărare dat la maxim.
– Nici nu aș îndrăzni să gândesc altfel, i-am zis.
Gata. A mușcat. Și culmea, de obicei, tot ce ne dorim noi ca barbați este ca ele să nu muște. Eram cazat la Aro Palace că na, așa e viața de vedetă. Am ajuns în camera și eram mai uzi decât Moldova după viituri. Am început să-mi caut prin rucsac ceva haine să mă schimb. Ea mi-a zis că merge până la baie să-și șteargă un pic părul. Sau să se pișe, în traducere liberă. Mi-am scos și eu un tricou de acolo și mă pregăteam să-mi dau jos hainele alea ude ca să nu răcesc. Ea a ieșit din baie și mi-a spus:
– Singura problemă este că eu nu pot să mă schimb pentru că hainele mele sunt în Poiană.
Acum mi-a dat ea mie un pic de mindfuck. Pentru că putea fi o capcană să vadă exact ce vreau eu de la ea în seara asta. Că dacă eu îi sugeram într-un mod fin că poate să-și dea hainele jos și să rămână în sutien și în chiloți, era destul de clar ce îmi doresc să se întâmple. Trebuia să fiu foarte atent cu ceea ce spuneam acum pentru că putea fi fatal. M-am uitat lung la ea, am zâmbit și m-am întors către rucsac. În ziua aia îmi cumpărasem de la adidas, echipamentul oficial al celor de la Real Madrid. De mult timp îmi doream asta, dar nu mi-am permis niciodată să o fac. Dar în ziua aia decisesem că pot să fac această aroganță și să arunc câteva milioane pe un tricou și niște pantaloni scurți. L-am scos din rucsac, m-am întors către ea și i l-am dat.
– Poftim. Te aștept să mergi la baie să te schimbi.
Din privirea ei se vedea că nu se aștepta la asta. Abia aștepta să fac o greșeală ca să-și confirme temerile. La cum îmi aminteam eu treaba, nu prea avea încredere mare în bărbați, mai ales că știa cam cum stau lucrurile cu această ”iubire” de care tot vorbește toată lumea. S-a reîntors în baie, iar eu stăteam cuminte pe pat.
Băi și când a ieșit de acolo, îți spun sincer, nu știu dacă am văzut vreodată ceva mai sexy decât ea. Ok, înțeleg neglije-urile, jartierele și alte nebunii din astea. Dar când vezi o tipă îmbrăcată într-un tricou larg de fotbal care-I alunecă peste sâni, cu pantalonii trași până mai sus decât trebuie ca să nu-I cadă și cu jambiere în picioare, nu știu voi, dar eu am fost impresionat. Nici Cristiano Ronaldo nu arată la fel de mișto în echipament chiar dacă și el se epilează pe picioare la fel de des. Arăta incredibil. În momentul ăla m-am apropiat de ea, m-am așezat în genunchi în fața ei și i-am spus:
– Dă-mi voie, te rog!
Și i-am luat tricoul și l-am băgat în pantaloni, l-am aranjat ca să stea perfect și m-am uitat în sus, la ea. A fost ceva extraordinar în momentul ăla unic. A fost ca un părinte care-și vede copilul mergând pentru prima oară, ca un elev care a luat 10 la teză sau ca un dinamovist care-și vede echipa favorită cum bate acasă pe Concordia Chiajna. Chestii din astea prețioase.
S-a aplecat și ea și m-a sărutat pe frunte. Se uita la mine și vedeam ce gândește. ”Ești un suflet frumos, Andrei” erau singurele cuvinte care-mi inundau imaginația. Cred că rămăsesem cu sechele. Ne-am așezat în pat și am început să vorbim. Am povestit câte-n lună și în stele. Mi-a spus ce s-a mai întâmplat în toți acești ani în care nu ne-am văzut, iar eu am ascultat-o sorbindu-I fiecare povestioară. Stătea cu spatele la mine, iar eu o țineam în brațe. Mirosea atât de bine, arăta atât de bine și vorbea atât de mișto încât mă excita din toate simțurile. Am strigat-o pe nume. Ea s-a întors și atunci m-am apropiat de ea și am sărutat-o. În sfârșit, am sărutat-o. A fost un sărut lung și așteptat de amândoi.
– Ce ți-a luat atâta să mă pupi? m-a întrebat.
– Am vrut să fie momentul perfect, i-am spus.
Și am început să ne sărutăm din ce în ce mai pasional. Ne atingeam mâinile, ne mângâiam și începusem să ne încălzim. Ea a început să geamă ușor și să devină din ce în ce mai fierbinte. S-a urcat peste mine și în mod clar a simțit toată dorința din partea mea. Nu prea mai puteam să mă abțin, așa că nu am lăsat-o să stea prea mult acolo. Am întors-o pe o parte, m-am așezat cu grijă în spatele ei, mi-am pus o mână peste ea și i-am spus:
– Nu vom face nimic în seara asta, remember?
– Da, știu, ne jucăm și noi puțin, n-are nimic, a răspuns ea încercând să se întoarcă spre mine.
– Nu! Eu vorbesc serios, nu vreau să facem nimic acum.
S-a supărat. Am simțit asta. Probabil credea că nu e ea destul de atrăgătoare sau că e vreo problemă în legătură cu ea. A încercat să mascheze asta, nu voia să-mi dau seama. Practic, s-a oferit unui tip căruia i-a promis că nu se va întâmpla nimic între ei și el a refuzat-o. Doar că ce nu știa ea, era că lucrurile nu stăteau deloc așa, ci taman invers. Cred că era momentul să-i spun adevărul:
– Hei! i-am zis.
– Cred că ar trebui să plec, deja e târziu, mi-a șoptit.
– Nu trebuie să pleci nicăieri. Vreau să rămâi cu mine până în zori. Vreau să dorm cu tine, să te țin în brațe.
– Nu, mai bine plec.
– Nu-i adevărat. Nu vreau să pleci. Nici tu nu vrei să pleci.
– Ba da, vreau.
– Ok. Dar înainte să faci asta, dă-mi voie să-ți spun un lucru.
– Ce?
– Asta. Singurul motiv pentru care nu am vrut să se întâmpla nimic între noi în seara asta, este că nu mi-aș dori ca ceea ce am așteptat atât de mult să se întâmple, povestea adevărată de iubire pe care o căutam, să înceapă cu ”ne-am futut într-o seară într-o camera de hotel”. Povestea asta merită mai mult. TU meriți mai mult.