DOISPREZECE - legaturi de familie

Resedinta Wadsworth,
Belgrave Square
13 septembrie 1888
Dupa aproape 2 ore matusa Amelia s-a retras in sfarsit in camera ei, satisfacuta ca imi smulsese toate pornirile necivilizate cu fiecare cusatura.
- Politia spune ca ucigasul a folosit o rotita zimtata ca sa ii taie gatul.
Thomas s-a foit pe scaun. Refuzasem sa il las sa fumeze in casa asa ca era foarte agitat in timp ce imi povestea amanunte. Apoi mi-a intins unul dintre jurnalele medicale ale unchiului.
- Cum Dumnezeu a reusit cineva sa faca asa prapad cu o simpla rotita? Am intrebat
- Nu este deloc greu sa transformi un asemenea obiect intr-o arma. Rotita zimtata e din metal si e foarte ascutita. Orice nebun sau betiv ar putea omori folosindu-se de ea. Chiar si eu am ascutit cateva.
- S-au gasit rotite si la locurile celorlalte doua crime. Cam mare coincidenta, nu crezi?
- Draga Wadsworth, pe zi ce trece colaborarea noastra e tot mai fructuoasa. Inteligenta ta e chiar...atractiva. Haide sa bem niste vin si sa dansam. Esti deja imbracata pentru ocazie. Sa profitam!
Thomas a intins mana cu palma in sus. Pe fata i se lungise un ranjet ticalos.
- Thomas, te rog!
I-am facut semn sa isi ia mana si m-am inrosit pana in varful urechilor. Ar fi fost mult prea scandalos si totodata tentant sa damsez cu Thomas fara nici un insotitor. Si in plus nu ar fi rezolvat misterul mai repede.
- Matusa Amelia ar muri pe loc daca ar surprinse o asemenea....indiscretie.
- Hmm...sfarsitul ei prematur te-ar scuti de alte lectii de brodat,nu e asa? Poate ca ar fi mai bine sa lasam dansul si sa ne imbratisam pasional.
- Thomas!
Cu cat descopeream mai repede cine era ucigasul cu atat scapam mai repede de Thomas Cresswell si de felul lui complicat de a fi. In ritmul in care evoluau lucrurile, nu m-as fi mirat sa ajungem sa ne sarutam pe alei intunecate. Atunci reputatia mea ar fi fost cu siguranta distrusa. Nu imi placea deloc unda de dezamagire pe care am simtit-o la gandul ca nu aveam sa imi mai petrec asa de mult timp cu el.
- Prea bine atunci!
Thomas s-a lasat pe spate oftand.
- Cred ca cineva ne-a spionat in santierul naval. Probabil ca ne-a auzit vorbind despre domnul Dunlop. Este singura concluzie logica pe care o putem trage. Daca putem identifica spionul sunt sigur ca vom gasi si ucigasul.
- Si daca as avea o coroana as fi regina. Ce afirmatie ridicola , Thomas. Sincer. Daca, daca, daca.... daca vrem sa oprim un criminal cu sange rece avem nevoie de ceva mai mult decat un simplu ``daca``.
Un zambet i-a aparut pe buze in timp ce se apropia de chipul meu.
- Daca iti cumpar o coroana alergi in jurul palatului Buckingham purtand doar o camasa si cerand garzilor sa te lase inauntru?
- Fii serios. Iti imaginezi asa ceva? As fi aruncata in turn, iar cheia aruncata in Tamisa.
- Nu iti fie teama, as gasi o cale sa te scot de acolo, frumoasa mea.
- Minunat. Ai sfarsi in celula alaturata condamnandu-ne astfel pe amandoi.
Se uita insistent la buzele mele si am simtit un nod in gat aducandu-mi aminte ca suntem singuri.
Din bucataria de la parter s-a auzit un zgomot ce a rupt vraja. Thomas a deschis caietul si se uita prin el. Am luat si eu unul si am facut la fel. Am citit cateva propozitii fortandu-mi creierul sa gaseasca o legatura intre victime. Doua prostituate, domnisoara Smith si un vizitiu devenit marinar. Pentru inceput majoritatea aveau o legatura cu tata. Singura persoana care parea sa nu il fi cunoscut era domnisoara Annie Chapman , iar ea fusese ucisa in cel mai brutal mod posibil. Am fost intrerupti de un servitor.
- Ce s-a intamplat, Can?
- A venit un anume domn Alberts care vrea sa va vada , domnisoara Audrey Rose. Spune ca lucreaza pentru unchiul dvs si are un mesaj urgent. Isi cere scuze pentru ora tarzie. Sa ii spun sa plece?
- Unchiului nu ii sta in fire sa trimita oameni daca nu e foarte important. Pofteste-l inauntru.
- Buna seara, domnisoara!
- Buna seara. Aveti un mesaj de la unchiul meu?
- Da. Ma tem ca este ceva....ingrozitor.
- Vorbiti liber, domnule Alberts. Ce mesaj ne aduceti de la unchiul meu?
- A fost arestat, domnisoara. Cei de la Scootland Yard l-au luat cu o masina pentru prizonieri si ne-au spus ca el e responsabil pentru crimele din Whitechapel. A venit un martor si l-a identificat. A zis ca el e cel pe care l-a vazut la locul crimei. Comisarul a spus ca trebuie sa ia in considerare orice suspect.
- Ce prostie mai e si asta?
- Chiar acum ii cotrobaie in laborator. Cauta si alte dovezi sa il inchida. Ei zic ca el....ca el e Macelarul.
- Can, adu-mi paltonul te rog! Domnule Alberts, va multumim ca ne-ati informat.
- La naiba cu politetea, Wadsworth! Hai sa ne grabim cat inca mai exista un laborator de salvat.
In cateva minute am ajuns in fata casei unchiului meu. Politia intra si iesea scotand cutii intregi cu documente.
- Ce inseamna asta? Nu aveti pic de respect pentru un om care a ajutat toata viata la prinderea criminalilor? Ce vreti de la unchiul meu?
- Imi pare nespus de rau, domnisoara Wadsworth. Daca as decide eu i-as trimite pe toti acasa. Haideti inauntru si va voi explica totul.