NOUASPREZECE - draga sefule

Agentia Centrala de Stiri,
Londra
27 septembrie 1888
Sunetul masinilor de scris tacanind in ritmul a sute de degete ne-a intampinat pe mine si pe Thomas in timp ce il urmam pe comisarul Blackburn in aglomerata agentie de stiri.
Blackburn ma gasise inchisa in laborator, cercetand detaliile crimelor si dovezile folosite impotriva unchiului Jonathan si insistase sa vad cu ochii mei ultima grozavie.
Politistul nu era foarte incantat sa fim insotiti de Thomas, dar l-am convins ca priceperea lui ne-ar fi de mare folos.
Liza ma ajutase sa inventez scuze pentru a iesi din casa. Ii spusese mamei ei ca aveam nevoie disperata sa facem cumparaturi. Matusa Amelia fusese incantata ca aveam activitati ``potrivite pentru o fata`` asa ca nu a avut nimic impotriva. Banuiam ca vara mea m-a ajutat pentru ca astfel avea timp sa iasa in parc cu baiatul pe care pusese ochii recent.
Cu mainile tremurande redactorul a aratat spre un serviciu de ceai.
- Va rog sa serviti un ceai daca doriti inainte de a incepe.
- Nu, multumim, domnule Doyle, a zis Thomas. Daca nu va deranjeaza as vrea sa vad scrisoarea despre care mi-ati spus mai devreme.
- Ceea ce urmeaza sa vedeti e tulburator. Mai ales pentru o tanara domnisoara.
- ln timpul liber despic cadavre, am zis. Doua dintre ele au fost victimele Macelarului. Mirosul din camera ar fi putut pune la pamant un om, dar eu mi-am ajutat unchiul in timpul autopsiilor cu mainile in sangele inchegat. Orice ati avea sa ne aratati va asigur ca nu va fi prea mult pentru mine.
- Prea bine atunci. A sosit in aceasta dimineata.
Thomas a luat repede scrisoarea si a inceput sa citeasca.
-``Draga sefule, tot aud ca politia m-ar fi prins, dar nu o sa imi vina inca de hac. Am ras de cat fac pe desteptii si zic ca ar fi pe drumul cel bun. Gluma aia cu Macelarul a fost tare buna. Mi s-a pus pata pe t***e si nu o sa ma opresc pana ce nu le despic, pana ce chiar voi fi legat. Ce isprava am facut ultima data! Nu i-am lasat timp sa spuna nici pas. Cum o sa ma mai prinda acum? Imi place ce fac si vreau sa incep iar. O sa auziti in curand de mine si de joculetele mele. Am pastrat din chestia rosie intr-o sticla de bere de la ultima isprava ca sa scriu cu ea, dar s-a facut gros ca lipiciul si nu am putut sa il folosesc. Sper sa fie de ajuns cerneala rosie. Haha. Data viitoare o sa ii tai urechile domnisoarei si le voi trimite politiei doar ca sa ma amuz. Pastreaza scrisoarea asta pana ce mai fac putina treaba apoi da-le-o direct. Cutitul meu e asa de frumos si ascutit ca vreau sa ma apuc imediat de treaba daca am ocazia. Bafta! Cu stima, Jack Spintecatorul....nu va luati dupa numele dat de mine.
P.S. nu mi-a trecut prin cap sa pun scrisoarea in posta inainte sa imi sterg cerneala rosie de pe degete. Acum zic ca as fi doctor. Haha.``
Desi nu exista nici o garantie ca mesajul va fi suficient sa il salveze pe unchiul meu, nu avea cum sa nu ii fie de ajutor.
Cerneala era rosie ca sangele, menita sa il bage in sperieti pe cititor ca si cum mesajul nu ar fi fost suficient de infricosator.
- Ce gluma despre Macelar? Nu imi amintesc ca politia sa fi spus ceva amuzant doar daca cumva stie ceva ce noi nu stim.
- Nu am nici cea mai mica idee la ce se refera autorul acestei scrisori. Poate ca vorbeste de titlurile articolelor din ziare in care este numit Macelarul.
- Domnule Doyle, autorul a cerut sa ne aratati scrisoarea peste cateva zile. De ce i-ati telefonat domnului comisar Blackburn?
- Chiar daca se dovedeste a fi un fals ar fi gresit sa o tin pentru mine.
- Presupun ca scrisoarea a fost intr-un plic. Trebuie sa il vad, a zis Thomas.
Un angajat a adus plicul.
- Wadsworth, ti se pare ceva cunoscut?
M-am uitat la el pe toate partile.
- Mi-e teama ca nu, Cresswell. Nu l-am mai vazut in viata mea.
- Bine. E greseala mea, Audrey Rose.
- Greseala?
Blackburm s-a uitat la amandoi. Thomas m-a luat de mana si am iesit afara.
- Ce a fost intrebarea aia?
- Nu insinuam ca ai avea vreo legatura cu scrisoarea , Wadsworth. Serios, trebuie sa iti stapanesti emotiile. Nu o sa faca decat sa ne impiedice investigatia.
- Atunci ce insinuai mai exact?
- Cineva care s-a parfumat cu Hasu-no-Hana acum doua nopti s-a aflat in apropierea scrisorii.
- Doar nu vorbesti serios. Asta e marea ta descoperire? Crezi ca poti identifica criminalul dupa parfum? De unde stii ca nu e parfumul vreunui functionar de la posta? Poate ca postasul a tinut biletul langa altul scris de iubitul secret al cuiva. Poate ca acea persoana a parfumat plicul cu aroma preferata a iubitei. Ai luat vreodata asta in considerare , domnule atotstiutor?
- Tu purtai acelasi parfum acum doua nopti. In noaptea in care ai fost la ospiciu, apoi m-ai urmarit in Necropolis. Am simtit parfumul cand ne plimbam pe alee. Am mers la mai multe magazine ca sa gasesc aceeasi aroma....am vrut sa iti cumpar parfumul.
- Deci sugerezi ca am avut ceva de a face cu asta. Cum indraznesti?? Cum indraznesti sa crezi lucruri atat de grave despre mine? Este cel mai popular parfum din Londra. Si ca sa stii,in seara aia atat matusa cat si vara mea purtau acelasi parfum. Vrei sa spui ca una dintre ele a scris scrisoarea?
- Crezi ca matusa ta ar incerca sa il protejeze pe doctorul Wadsworth? Sau poate reputatia familiei tale? Este foarte credincioasa, nu e asa?
- Nu pot....e absurd!!!
Terminasem cu el.
- Si tu ai fost cu mine in noaptea aia, Thomas! Poate ca parfumul meu magic ti-a impregnat lucrurile. Nu as fi surprinsa daca as afla ca tu singur ai scris scrisoarea aia blestemata.
M-am intors pe calcaie cu avant si am oprit o trasura lasandu-l pe Thomas singur cu acuzatiile si privirile lui neincrezatoare, nestiind ce oroare avea sa se petreaca in urmatoarele nopti.