Totul e negru.Mă încrunt sub întuneric,sperând să adorm la loc,dar zgomotele de afara nu erau deloc plăcute auzului.Deschid ochii.Privesc în
jur.Am adormit pe canapea,în blugi și acest tricou insuportabil,cu tot cu sutien.Deja vad urmele alea..îh.
Mă ridic cu ochii închiși de pe canapea,sprijinindu-ma de perete.
-Bunico?șoptesc deschizând ușa de la dormitor.
Și nu era nimeni.Patul era făcut,dar nici urmă de bunica.Cert e că m-am panicat așa tare încât mă trezisem de tot din somn.Unde doamne iarta-ma sa se duca cand ea nu se poate misca?Am ieșit val vârtej din apartament și m-am repezit la ușă Mirei care era închisă.
-Ce dracu?!urlu,încruntandu-mă.
Într-un moment de nervozitate,îmi aprind telefonul,rezemată de ușă rece a Mirei.Aveam un mesaj de la ea.
"Am luat-o eu pe bunica ta la o plimbare,nu te speria.O aduc într-o oră și
ceva.Ai grija."
Am răsuflat ușurată,lovind cu pumnul uș
a.Am intrat în apartament, privind în jur.Era curat luna.. datorita Mirei.Mă ajuta mult cu bunica și cu casa.Ea era tot ajutorul meu și da,încă e,însa tata a devenit un pion principal.Caci își petrece timpul cu ea,o plimba,o alina și-o mângâie cat pentru eu nu sunt acasă..și lipsesc destul de mult.
Îmi scot sutienul indignată,dezbracandu-ma din mers.Intrand in baie,îmi desfac parul și îmi scutur de câteva ori capul,dând drumul apei calde.Aveam nevoie de un dus de limpezire a gândurilor mele,căci erau aruncate peste tot.Erau scuipate in patru zări,rupte pe de-a întregul.Fredonam o melodie in timp ce-mi spălăm corpul și îmi mângâiam cu miresme îmbietoare pielea plina de vânătăi în toate nuanțele.Unele erau roșiatice,închise,ca frunzele moarte ale toamnei,altele erau ușor verzui,iar cele trecute erau galbene,însă toate dureau la fel de tare.La fel de tare...
*
Îmi uscam părul cu un prosop destul de umed când telefonul a început să-mi vibreze
scurt.Am tresărit și,neglijent,m-am întors spre călcâie,dărâmând cateva caiete în speranța sa dau în telefonul ăla de cine vreau.Insa nu era așa,nu promisesem un semn de viata,era un apel.De la tata.
-Da?spun plictisită,apropiindu-mi ureche de telefon și telefonul de umăr,continuând să-mi usuc părul.
-Te deranjez?întreabă el pe un ton îngrijorător.
-Nu.raspund simplu,neintraznind sa spun ce voiam să spun cu adevărat.
-Ei bine,daca nu te deranjez,fata mea,și dacă ai plăcere..oare te poți duce in gara să o aduci pe matusi-ta?
-Care?
-Miranda.
Sincer,întrebarea mea era doar de umplutura,căci nu conta care dintre mătușile mele veneau,le uram in mod egal pe toate.
-Vin și Sandra și Eba ,dar nu știu dacă vin cu Miranda, acum.
-Ma voi duce sa le intampin..mă duc.soptesc ultima parte cu un nod în gât.Dar vii aici și stai cu bunica,ai înțeles? spun cu vocea ridicata,negandind ce spun.
Se aude vocea sa de la celălalt capăt râzând scurt, fermecător,oferindu-mi răgaz să conștientizez că i-am dat o porunca și că se supune,din bună voința.
-Normal că am înțeles,fata mea.Vin în jumătate de oră.
*
M-am închis la palton,in timp ce coboram scările.Masina tatei venea dintr-o parte,Mira și bunica dintr-o parte,iar eu stăteam pe loc.Bunica dormea dusa in scaunul cu rotile,părea de netrezit...
-Ce faci in paltonul asta?întreabă tata cum coboară din mașină.O sa te ia tremu-
-Nu mă ia nimic.i-o tai.Stau in mașina până la urmă.spun,privindu-ma cu sila pe Lasko.
Îi luasem de tot cheful,era evident.Mai evidenta era privirea urâtă pe care mi-a aruncat-o Lasko.Of,cățeluș mic ce ești...Tata a zâmbit și s-a retras,lăsând capul ca un copil care e certat.Bagandu-si mâinile în buzunar pentru scurt timp,cat să treacă în partea dreaptă și să o întâmpine pe bunica,mi-a întins o bancnota mare.
-Ce zici de un suc pe drum?zâmbește,lasand la iveală o pereche de dinți imaculați.
-Multumesc, zâmbesc înapoi.Dar in viața vieților mele nu o sa iau vreun ban de la tine.
Și l-am lăsat acolo,in strada,piscandu-i rea din zambetul sau calmant și toată bunăstarea,cu bancnota in aer,iar eu am intrat in mașina,lasăndu-l cu un gust amar și cu bunica pe cap.Lasko s-a grăbit să îl consoleze cu câteva vorbe înainte să ajungă Mira lângă ei,dar nu funcționa,căci vedeam totul prin oglinda retrovizoare.Tata și-a băgat banii înapoi în buzunar și și-a reconstruit zâmbetul,dându-ș tui pălăria roșie jos când Mira a ajuns langa el și l-a salutat.
-A dracu femeie ești! murmură nervos Lasko când intră în mașina.
Mă fac că nu-l aud și îmi verific din nou mobilul in speranța că o să apară numele lui Ray acolo.Cred că înnebunisem în gânduri despre el,despre plecarea lui,despre el intrutotul..dar el nu se deranja.Deloc.
-Opreste la magazinul asta!
Lasko s-au prefăcut că nu a auzit și a mers mai departe,însă la a doua strigare a răsucit mașină și a parcat pe trotuar, privindu-ma fix:
-Mișca-te!
Sincer vorbind,chiar nu aveam chef să mă cert cu el.Parea la nesfârșit totul.
-Bine.raspund scurt,coborând jos din mașină.
Vremea nu era tocmai plăcută,căci era încă umed și înnorat.Lumea era agitata că de fiecare data,mișunau că furnicile,fara vreun zâmbet,fără vreun sunet.
Am intrat în magazin,mișunând printre rafturi.Luasem câteva pachete de șervețele uscate pentru răceală mea și o sticla de apa nu prea rece și m-am aruncat la coada.In fata mea era o mamaie cu o sumedenie de lucruri:cafea,orez,faina, oua și tot felul de alimente.Mai era și un bărbat care mirosea frumos,a parfum scump.
-Te poți grăbi,te rog?aud că spune el,aruncand niste pungi de chips-uri și câteva sucuri pe banda.
Nu știam de ce vocea sa mi se pare cunoscuta,dar când a întors capul spre mine din nu știu ce motiv,am știut cine e.Mi-a zâmbit scurt și puțin stângaci,intorcandu-se către casierița,astfel putea să-i arunce priviri usturătoare mai bine.Era prietenul lui Rayden,Max.
-Doriti punga? întreabă casierița repezită către plastic .
-Da.raspunde el scurt.
-Ăahm,nu mai am rola pentru
factura.se balbaie casierița concomitent ce fuge spre ea știe unde.
Părea supărat într-un fel,amuzat in altul.Ochii îi erau fugitivi către toate lucrurile posibile,dar nu către mine,parca știind că îl am în minte a-l întreba ceva.Purta o cămașă neagră,descheiată la primii doi nasturi care venea perfect pe corpul lui.Geaca de piele neagra îl făcea să pară sumbru,iar personalitatea sa distanta mă face să mă retrag într-un loc ferit de el,chiar daca în realitate nu era așa de fioros..era doar el,Max,iar eu una nu-l cunoșteam deloc.
-Deci?sparge el gheata, privindu-ma fix pentru câteva secunde,apoi își mută neglijent privirea pe cartușele de țigări așezate într-o vitrina.Incotro, de aici?
-Unde mă duce capul.raspund sec,zâmbind scurt,privind cum casierița se întoarce aproape impiedicandu-se.
-Ăah,aici,imediat..factura dumnevoastră!spune tipa,intinzandu-i punga cu cumparaturi și factura.
-Nu te îndepărta prea tare!spune privind în jos către punga,in timp ce o apuca și se îndepărtă de zona caselor de marcat.Cineva s-ar suparata destul de rău...
M-am încruntat vizibil când și-a rostit fraza,iar in timp ce el se îndepărtă,eu simțeam cum speranța mea se duce.Simteam cum subit o ultima amintire de-a lui Rayden și metoda de-al aduce inapoi se elibera de sub mâinile mele care țineau cu toată forța ceea ce înseamnă el,persoana lui,intrutotul Rayden.Eram că și stransa cu o funie de Max și atunci când el pășea în depărtare,voiam să mă duc după el,trasa că un câine.Asa ca,chiar daca am rupt frânghia disperării într-un moment de panica,am strigat cu putere către el:
-Unde e Rayden in momentul asta?
S-a întors pentru câteva secunde și a zâmbit lung,apoi a dat din umeri,mimând un "nu știu"..și a plecat,lasăndu-ma cu gândurile în
aer.Am oftat exasperant,bătând obsesiv din picior,in timp ce-l priveam cum părăsește magazinul și îmi fura și ultima speranță ca un neghiob fara suflet ce e...
*
Suntem în apropierea gării.Vremea nu ne surâdea mai deloc,căci norii se jucau nerușinați pe cer.Începuse și ploaia și mă gândeam cum dracu o sa ies eu afară fără nimic pe mine..o să mor de frig,e clar.
Lasko nu scosese un cuvânt tot drumul.Nici privirea nu și-o muta când mă uitam la el,era de neclintit..însă când îmi aruncam privirea pe geam și priveam pe furiș către el,își clintea privirea greoi către mine și rămânea așa câteva secunde bune..
-Unde pleci mâine cu el?întreb brusc,încă privind pe geam.
-La o treabă.răspunde scurt,strângând dur volanul în mâini.
-Spune-i!urlu enervata și îmi întorc privirea către el,facandu-l sa tresară.
-Nu țipa la mine!îmi comanda cu dinții încleștați, lovind volanul cu pumnul.
-Răspunde-mi!
Și brusc,în toată tensiunea din mașină,în care țipăm reciproc unul la altul,mașină a sărit și apoi s-a auzit un sunet ciudat care ne-a făcut pe amândoi să tacem.Lasko a injurat și și-a tras geaca pe cap,ieșind afară în rotogoale.S-a uitat puțin la roata din spate și a lovit-o apoi nervos cu piciorul și a dispărut în spatele mașinii.
Am oftat și mi-am deschis din nou telefonul,căutând printre contactele mele.Nu erau așa multe,căci nu cunoșteam prea multa lume căreia să-i ofer numărul meu de telefon.Intotdeauna aici au zăcut doar numerele familiei,ălor câțiva prieteni schimbători și al colegilor..însă acum era aici și numărul lui Rayden.Ajunsesem să-i memorez numărul din obsesivitatea de a vrea sa apăs pe apelare,însă nu am reușit deloc.As vrea mult de tot să-i aud vocea,să-mi rada un pic la telefon și să-mi spună el că e bine și că se întoarce cat de curând.Dar asta nu se întâmplă.Nu se întâmplă.
-De ce dracu nu intri?urla enervat Lasko.
M-am întors să văd ce se întâmplă,dar nu vedeam
nimic.Il vedeam pe el,dar foarte puțin,ud leoarcă și nervos din cale afara,încercând să schimbe roata.
-Te distrezi? întreb chicotind,mutandu-ma pe scaunul șoferului in timp ce geamul cobora lent,iar stropii de ploaie mă loveau pe fata.
-Inchide geamul ăla că nu am chef de tine!îmi spune pe un ton normal,zdruncinând roata.
-Bine.spun cuminte.
Se retrage din a mai spune ceva și își vede de treabă cu toată lui buclucașă,neașteptatându-se sa sar din mașină și să mă învârt prin ploaie ca un copil neastamparat.Prin zbuciumul zăpăcit al ploii,hainele îmi erau ude,parul îmi curgea cascada pe spate și mă bucuram așa tare,încât am inceput sa rad maniacal.Lasko își pierduse furia prin fericirea mea și zâmbea pe furiș in timp ce,în sfârșit,schimba nenorocita de roata.
-Kayra,știi cât de împiedicată ești,îmi spune Lasko prost indispus de data asta,ridicandu-se in picioare.Acum te vad împrăștiată pe jos cu toată invarte-
Avea atâta dreptate;eram o împiedicată,căci ceea ce urma să se întâmple în secunda următoare era inevitabil,in cazul meu:căzusem,exact așa cum a spus,împrăștiată pe jos.Nelasandu-l să-și termine fraza,după căzătură mea,a rămas blocat câteva secunde,sfârșind într-un râs colorat care îmi împroșca amintiri in fata.Radeam și eu cu el,dar în același timp îmi aminteam de el;de zâmbetul lui pur de pe vremuri,de râsetele lui care mă scoteau din minti;de întreaga lui persoana frumoasa care obișnuia să-mi acapareze lumea.Amintirea se oprea într-un punct fix.Si apoi eram acaparata de ceea ce îmi făcuse luna trecuta,de mâinile sale greoaie pe corpul meu,de vorbele cu tăișuri dureroase,de ființă lui îngrozitoare și murdara..iar acum,intre râsete și ploaie,balanta se clatină la nesfârșit...
Se așezase în vine lângă mine,privindu-ma fix in ochi.Negrul ochilor lui erau că o negura din care era inevitabil sa mai iesi vreodata,chiar daca aveai voința de fier si ura de otel.Erau de o frumusețe intriseca nebănuită,căci te privea cu ei și îți controla inima,bătăile ei,iubirile ei,tot ceea ce dicta ea..Aș fi recunoscut fara reținere în momentul asta,in care mă privește îndrăgostit,in ploaie si-mi baga mana tandru in par,că nu a dispărut de tot dragostea,dar a dispărut cat sa nu mai fie declarată vreodată.
-Nu mă mai atinge,Lasko!șoptesc,zâmbind mișelesc și cald,intre stropi de ploaie și buzele lui.
Nu avea să răspundă,căci nu o face mai deloc.Insa de ascultat..aici avea un lipsit mare,căci atunci când și-a băgat mana adânc în părul meu ud și m-a făcut să-l privesc fix in irișii lui negri,am știut că și golul meu e la fel de mare.Doar că golul meu reprezenta sinceritate și atât,pe când al lui era doar minciuna in cea mai pura forma a sa,sau pur și simplu..nebunie.
-M-ai ierta?șoptește dulce.
Cu mâna cu care îmi mângâia capul,m-a ridicat de pe jos dintr-o singura mișcare,dezechilibrandu-ma instant.Insa Lasko era mereu pe faza,astfel încât s-a grăbit să mă prindă de talie și să mă tragă la pieptul lui.Si a râs.A ras așa dulce,finisând totul cu un zâmbet mare care m-am făcut să vreau sa cred că acum încă am 16 ani și că încă cred cu toată ființa mea că Lasko mă iubește in definitiv și pururea.Inima îmi bătea extrem de tare,facandu-ma să mă întreb unde vrea sa se duca mai exact.Eram extrem de tensionată,scoteam fum de urechi de nerăbdare...dar ce nerăbdare? Voiam sa se întâmplă ceva.Voiam cu ardoare sa se întâmple ceva,așa încât am luat totul în propriile mâini și mi-am stins focul atunci când mi-am dus buzele fierbinți către ale lui,uitând prea repede de cum mă durea totul numai când mă gândeam.
