Diana capitolul 7

Capitolul 7
Am ridicat capul ametita, privind spre fereastra. Afara era totul invaluit intr-o nuanta de gri si stropi marunti imi loveau balconul. Ziua de ieri m-a ajuns din urma, si un fior m-a strabatut cand mi-am amintit de imaginile pe care le-am vazut. M-am intors brusc, dar eram singura .. locul de langa mine fiind rece. Pentru o secunda chiar m-am simtit trista dar dupa am dat cu ochii de ceasul de pe birou.
- La naiba, la naiba ! tip si sar imediat.
M-am pregatit in cateva minute si am coborat la bucatarie, sarind aproape toate scarile.
- Eu i-am spus sa te trezeasca, spune Mira amuzata, inca cu ochii in carte.
- O sa-l distrug pe rasfatatul asta de bani gata!
Parintii blondului m-au privit tacuti, cu o usoara urma de zambet.
- Scuze, spun timida si imi ridic rucsacul pe umar, apoi ies.
Am alergat prin ploaie pana la liceu, si am ajuns exact la sfarsitul primei ore. Mira, cea mai buna prietena a mea m-a intampinat, cu un pahar plin cu suc de portocale. Era chiar ironic ca ea si mama lui Lucas aveau acelasi nume.
- Unde ai fost?
- Am uitat sa imi pun alarma.
- Ce ai facut ieri?
- Nimic important.
- Te cunosc prea bine D. Zambesti numai din priviri.
- Am stat toata ziua cu Lucas .. facand nimicuri, doar ca imi place asa mult sa fiu in preajma lui.
- In liceu e o galagie uriasa. Numele tau se aude peste tot si .. stiu ca asta o sa doara putin, dar Louis a inceput sa te vorbeasca numai de rau.
- Nu imi pasa, sincer. Sunt prea bine dispusa.
Ne-am oprit in fata salii de dans, unde aveam ora, iar prietena mea m-a luat de umeri si m-a tras putin mai aproape, soptind.
- Nu-mi place deloc asta,Diana. Nu vreau sa devii ca .. ele! spune si se uita in partea opusa.
Am intors capul in directia in care privea. Lucas mergea ca pe covorul rosu, si in spate vreo cateva fete. Purta o bluza neagra si o pereche de pantaloni de trening gri ce curgeau pe soldurile lui perfecte. Nu m-am putut abtine asa ca m-am holbat la el pana a ajuns in dreptul meu. M-a privit patrunzator, simtind ca ametesc in albastrul ochilor sai, zambind cu jumatate de gura si in secunda urmatoare, dand peste paharul meu cu suc, ce s-a varsat pe haine. Am deschis gura de uimire la gestul sau dar n-am apucat sa zic ceva, ca mi-a luat-o cu mult inainte.
- Trebuie sa fii mai atenta, Parker!
Am auzit cand papusele din spatele lui au chicotit, si imi venea sa le bat pe toate, chiar daca nu lovisem pe nimeni vreodata. Eram un copil agitat si neindemanatic.
- Eu sa fiu mai atenta? A fost doar vina ta!
- Ai vreo dovada?
M-am aplecat usor, pana am ajuns in genunchi si toata lumea a facut ochii mari.
- Ce vrei sa faci din pozitia aia, Parker? continua Lucas ca ultimul nesimtit.
Am apucat paharul de suc dupa care ma aplecasem, si am aruncat tot ce mai era inauntru pe blondul din fata mea. Apoi l-am lovit si cu recipientul de plastic.
Una din fete a sarit spre mine, dar Mira a intervenit la fix, pentru ca atunci Lucas si-a schimbat culoarea ochilor. S-a aplecat spre mine pana a ajuns in dreptul urechii.
- Las' ca vezi tu acasa.
- Imbecilule.
- Diana, vorbeste frumos.
- Sau ce? Ai uitat? Nu poti sa imi faci nimic.
A privit furios spre mine o ultima secunda, apoi a fluierat usor, si toate fetele s-au carat odata cu el. Nu mai intelegeam nimic ..
- Credeam ca va intelegeti bine! tipa Mira si ma scoate din visare.
- Trebuie sa ma schimb, sau intarzii la ora.
Am intrat in sala, apoi m-am dus la vestiare. Noroc ca astazi aveam ora de dans, altfel trebuia sa plec din nou acasa, ca si ieri. Mi-am scos camasa si pantalonii, ramanand in lenjerie intima. Mi-am prins parul, scotocind dupa schimburi in rucsac cand o lumina alba a impanzit incaperea pentru o fractiune de secunda. Am inchis ochii, rugandu-ma sa nu fi fost un blit dar cand m-am intors a trebuit sa ma feresc de inca o poza. Louis statea chiar in fata mea cu un aparat de fotografiat si un zambet larg. M-am acoperit cu un prosop, si el a inceput sa rada.
- Nu te obosi. Am facut rost de ce aveam nevoie.
- De ce eu?
- Mai tii minte cate riscuri ti-ai asumat cand te-ai indragostit de mine? Stiai cum sunt, si stii si acum. O sa te fac sa platesti pentru fiecare zi pe care am pierdut-o cu tine.
- Louis, nu am facut nimic.
- Nici eu cu Krista, si totusi, fundul ei nu creste asa peste noapte.
Mi-am inghitit lacrimile amare ce anuntau sa curga. Am auzit aplauze lente si de dupa un dulap a iesit un baiat pe care nu il mai vazusem inainte. Era saten iar ochii lui albastri, ma captivau aproape la fel de repede ca a lui Lucas.
- Baietii din ziua de azi .. intr-un cuvant, porci.
- Tu cine dracu esti?
- Aste-s detalii. Eu sunt aici sa fiu sigur ca domnisoara pleaca fara nicio grija.
- Ai mai multi prieteni decat credeam.
- Acum vorbesti cu mine.
- Nu vorbesc cu ciudati.
Cat as clipi, satenul i-a smuls aparatul lui Louis.
- Da-l inapoi sau o sa-ti para rau.
- Poti pleca.
Fostul meu prieten s-a apropiat pana au dat piept in piept, desi celalalt nu parea sa faca vreo miscare.
- Da-l inapoi sau pumnul meu iti va mutila moaca de fatalau in serie.
Ii priveam inca tinand strans prosopul pe mine, si ma temeam pentru tipul nou. Nu voiam sa inceapa o bataie, si el s-o incaseze din vina mea .. insa toate gandurile mi-au disparut cand l-am vazut pe Louis ridicat de la podea, cu o singura mana.
Satenul il tinea strans de guler, sufocandu-l la inaltimea la care il ridicase.
- Inca mai vrei asta?
Louis a dat din cap negativ, si a ajuns inapoi pe podea. A fugit imediat, exact cum il cunosteam. Numai gura era de el. Latra, dar nu musca. L-am privit pe baiatul din fata mea, ca un copil speriat. Mi-a intins aparatul si mi-a zambit.
- Sunt in celalalt buzunar, spune si pleaca.
- Asteapta ! strig dar cand ma uit dincolo de dulap, nu era nimeni. Disparuse.
M-am intors la rucsac si mi-am gasit hainele de schimb in buzunarul mai mic. Cum naiba .. Cine era si de unde stia unde imi sunt hainele? De unde stia de existenta mea? Si de ce m-a ajutat?
M-am incruntat, fiind prea mult pentru mine.
***
Ajunsa acasa dupa o zi cat zeci de ani, m-am intins pe pat, cu fata in perna. Usa s-a deschis la scurt timp, iar vocea pe care am auzit-o mi-a provocat fiori.
- Cina e gata in cateva minute.
L-am ignorat, ramanand in aceiasi pozitie. S-a auzit usa asa ca m-am ridicat crezand ca a plecat dar am expirat zgomotos si m-am pus inapoi cand am vazut ca era in camera mea.
- Nu ma ignora.
- Dispari imbecilule.
- Sa-ti amintesc ca esti in casa mea pustoaico? Revizuieste-ti comportamentul.
- Tu sa faci asta, copil razgaiat ce esti!
Am simtit cand a tras de asternuturi, insa nu mi-am dat seama ce voia sa faca pana cand m-am vazut aruncata pe podea, pe cealalta parte a patului.
- Pana aici! Eu plec acasa.
- Esti acasa.
- Nu. Ma mut acasa la mine, singura!
M-am dus la dulap, dar cand sa-l deschid mana lui Lucas m-a lipit de perete. Si-a presat corpul de al meu fara sa mai lase spatiu. Mainile sale erau de o parte si de alta a capului meu, facandu-ma prizoniera. M-a privit din nou patrunzator, fara sa clipeasca. S-a apropiat incet de mine pana i-am simtit respiratia calda si linistita. A trebuit sa fac un efort sa ma tin pe picioare, deoarece am simtit cum genunchii m-au taiat. Voiam sa il sarut pana ramaneam fara aer, sa rup totul de pe el si sa ii arat eu cine e cea mai tare din liceul ala.
Privirea mi-a sarit peste umarul lui, unde pe balcon era din nou o silueta. Nu am reusit sa-i vad ochii sau alte trasaturi, dar cand a zambit, m-am simtit in pericol. S-a apropiat, presandu-si palma de fereastra, eu inghetand imediat de frica.