Diana capitolul12

Capitolul 12
- Ce-ai facut?
Am zambit si am facut o pirueta, simtind ca plutesc, apoi mi-am dat cu mana prin parul meu pana la umeri, usor rebel.
- Iti place? Acum nu trebuie sa mai caut agrafe toate ziua. Plus ca nu ne mai incurca.
A sarit spre mine crezand ca daca zambesc am garda jos, dar s-a inselat. I-am pus piedica, ceea ce l-a luat prin surprindere, cazand bustean la picioarele mele. Nu am stat pe ganduri si l-am lovit in stomac cu forta, cazand pe spate de data asta. M-am pus peste el si i-am dat doi pumni zdraveni, apoi am scos tepusa de la spate. Am vrut sa fac semn ca jocul s-a terminat dar Jason m-a aruncat cu o forta uimitoare peste el, ce m-a trantit de un copac. Am icnit de durere la contactul dur apoi am cazut pe un umar.
- Diana, esti bine?
Satenul s-a apropiat de mine si am zambit malefic. L-am lovit cu genunchiul in stomac, dupa care l-am prins intr-o stransoare si am oprit arma la cativa centimetri de inima lui.
- Esti terminat.
- Frumoasa miscare.
- Nu e vina mea ca esti asa dulce si ingrijorat.
- Nu vreau sa te lovesti.
- Nu e dupa tine ..
S-a apropiat de mine, dar mi-am ferit privirea.
- Se face tarziu.
- Sigur, raspunde dezamagit.
M-a ridicat pe spatele lui ca de obicei, ajungand in camera imediat.
- Ne vedem .. maine?
Propozitia mi s-a stins cand m-am intors si nu mai era nimeni. Niciodata nu plecase atat de repede ceea ce insemna ca l-am suparat enorm. Nu imi placea deloc situatia asta. Stiam ce simte pentru mine, si ce simt si eu dar .. Lucas era clar universul meu. Imi era teama.. nu voiam sa ma transform in Sage varianta moderna.
- Unde ai fost?
M-am intors pe calcaie si l-am vazut pe blond cum sta in tocul usii, cu mainile la piept. Nu, nu stia ca fac antrenamente cu Jason sau ca am catusi de putin gandul sa particip la Olimpiada.
- Sa ma plimb, mint avand grija sa imi ascund bine sentimentele ca sa nu ma citeasca.
- Interesant. Am fost in camera ta acum cateva minute. Te-as fi simtit daca veneai pe scari .. doar daca nu ai invatat sa zbori.
- Eram la baie..
- Deci te plimbai in baie?
Am strans din maxilar cand mi-am dat seama ca ma incurcam in propriile minciuni.
- Am fost afara, am venit si am facut un dus foarte lung.
- Si daca minti, ce sa iti fac? spune si se apropie cu o privire patrunzatoare.
- Sa imi cumperi o inghetata ..
- Deci tot eu?
Cateva cute i-au aparut pe chip din cauza rasului, ce il faceau si mai frumos.
- Pot sa te intreb ceva?
- Poti sa ma intrebi orice vrei tu, raspunde serios si imi mangaie obrazul drept.
- Ti se pare o rusine ca aproape termin liceul si eu .. stii tu ..
- Nu te-ai iubit cu nimeni? ma completeaza el.
Am dat afirmativ din cap, simtind cum obrajii mi se infierbanteaza din ce in ce mai tare din cauza rusinii. Mi-am lasat privirea in jos, un gest automat pentru mine, desi am simtit doua degete ce mi-au readus capul in pozitia initiala.
- Asta e ceva extrem de rar intalnit, si trebuie sa fii mandra! Cum e posibil sa ma arzi de viu aruncand apa sfintita pe mine si totusi sa rosesti la chestiile astea. Sunt normale, Diana.
L-am imbratisat si mi-am sprijinit capul de umarul lui. M-am miscat milimetric si parfumul lui ma invadase imediat, asa ca l-am sarutat usor pe gat. A tresarit mai tare decat ma asteptam, si ca sa-l chinui am facut asta din nou, stationand cu buzele un timp mai indelungat pe pielea lui. Mainile sale si-au croit drum pe sub maieul larg pe care il purtam, trasand linii de sus in jos pe spate.
Mi-a coborat o bretea si mi-a sarutat un umar gol, gest ce m-a facut sa opresc orice alta actiune asupra lui. M-a ridicat in brate, inlantuindu-mi picioarele in jurul sau. Buzele lui imi cercetau cu atentie chipul si gatul, iar acum isi faceau un nou drum spre sani.
M-a desprins de perete, si mi-a scos maieul cu o singura mana, apoi m-a pus pe pat. Totul se transformase in ceva atat de salbatic, incat adrenalina curgea prin mine si nu mai simteam pic de jena fata de el. I-am apucat tricoul cu ambele maini si cand am tras s-a rupt in doua. Am facut ochii mari, gandindu-ma ce se petrece cu mine dar aveam timp mai tarziu pentru asta. Lucas ma muscase de abdomen, unde cu siguranta va aparea un semn mai tarziu dupa care mi-a desprins nasturele la pantaloni.
In toata agitatia nu am fost atenta o secunda la el si acum cand am observat, aproape ca oprisem totul. Avea din nou ochii de un albastru electric spre purpuriu iar intreg tenul lui stralucea, desi afara era intuneric si nicio raza de soare nu avea de unde sa il atinga.
S-a tras brusc de pe mine, privindu-ma din partea opusa a camerei. Si-a pus capul intre palme miscand negativ din el si a scos un marait infundat iar cand m-a privit din nou, era schimbat ..
- Pleaca! Nu ma pot abtine ..
M-am speriat de strigatele lui si de felul in care tremura. Am deschis balconul si l-am strigat pe Jason cat am putut de tare. A spus ca mereu va fi prin apropiere..
Nu si azi fraiero! L-ai suparat teribil, chiar crezi ca mai sta dupa mofturile tale?
- Trebuie sa pleci acum, Diana! Nu mai rezist mult ..
Am deschis usa de la camera si am luat-o la fuga pe scari cat de repede am putut. Totul era invaluit in bezna si totusi am continuat sa alerg.
- La naiba cu picioarele astea de gaina! Imi doresc sa am superviteza!
Intr-o fractiune de secunda, totul din spatele meu a disparut fiind inconjurata doar de copaci pe care nu ii deosebeam la cat de repede alergam. M-am oprit in mijloc de nicaieri incremenita, si m-am prabusit la trunchiul unui stejar urias, luminat doar de luna.
- Ce mama naibii se petrece aici? ma intreb terifiata.
Cum se intampla ca de fiecare data cand imi doresc ceva sub presiune.. se intampla? Cutiuta din pod, tricoul lui Lucas si acum asta..
- Salut.
M-am intors atat de speriata incat era sa-mi inghit limba cand am icnit. Un baiat inalt si brunet statea la cativa metri de mine, cu o privire neutra si usor amuzata.
Esti in mijlocul padurii, intr-un sutien. Vrei sa planga?
Am zambit la comentariul constiintei mele iar el a ridicat din spranceana intrebator.
- Buna.
S-a apropiat de mine si mi-a intins o mana sa ma ridic de pe pamantul umed, iar cand am ajuns in dreptul lui am observat in lumina slaba ca radea din privire.
- Sa ghicesc. Ai fugit de la Next Top Model pentru ca patronul iti facea avansuri? intreaba zambind si privind la semnul de pe abdomen si de pe gat mai nou.
- Nu. Mai ai o sansa.
- Sau ce?
- Sau imi spui numele tau.
- Crezi ca e o idee buna sa faci cunostinta cu un strain, in mijlocul padurii ?
- De ce nu?
- De cate ori ai vazut Twilight?
M-am incruntat la comparatia lui, gandindu-ma prea tarziu ca el ar putea fi un vampir ..
- Ti-e frica.
Remarca lui m-a trezit din ganduri. Avea un zambet lung si perfect pe fata dar asta nu m-a facut sa uit ce tocmai a spus. Avea dreptate. Inima imi batea nebuneste gandindu-ma ca ar putea fi un pradator al noptii .. insa nu avea cum sa auda decat daca..
- Esti un vampir.
- Nu, sunt Aleron.
Capitolul 17
- Nu pot sa fac asta..
- Nu a fost vina ta. E normal si nu aveai ce sa faci.
- Nu aveam? La naiba, Diana! Altii stiu sa se controleze la cateva zile de la transformare, si eu nu sunt in stare sa te sarut fara sa ma gandesc la .. ce curge prin astea ..
Mi-a ridicat mana si mi-a intors-o spre interior, privindu-mi venele de un purpuriu pal. Am inghitit in sec, apoi am expirat zgomotos si mi-am intins incheietura mai aproape de el, intorcand capul.
- Ce incerci sa faci?
- Promit ca nu o sa ma uit si sunt sigura ca nu doare atat de rau ..
M-a tras de mana dar doar sa imi lipeasca trupul de a lui si sa ma infasoare cu bratele lui.
- Ti-a mai spus cineva cat de prostuta poti fii? Exact ca un copil cu capul in nori, imi sopteste foarte aproape de ureche.
- Doar de cateva ori, raspund rusinata si chicotind.
- Sa stabilim ceva. Nimeni, niciodata nu va avea voie sa faca asta. Nici macar eu.
- Dar .. vreau doar sa te vad fericit.
- Sunt si fara chestia asta! Sunt fericit numai sa te stiu bine, fraiero.
Am ranjit ca o nebuna la cuvintele lui, si l-am strans si mai tare in brate. Intr-o fractiune de secunda m-a plasat in spatele lui, el ramanand in fata mea ca un scut, usor aplecat si transformat.
- Lucas? Ce se petrece?
Usa de la camera s-a deschis usor si frumosul sau frate si-a facut aparitia relaxat. Isi tinea jacheta de piele aruncata peste umar si tocmai ce isi daduse jos perechea de ochelari de soare aruncandu-i pe pat la intamplare.
- Salut frate. Ti-am lipsit?
- Ce cauti aici? Esti exilat .. mama te va simti imediat.
- Si ce? Mi-e dor de ea, raspunde ironic si se arunca pe patul meu.
- Care-i treaba, briosica?
Mi-am dat seama ca vorbeste cu mine abia cand i-am vazut ochii caprui inchisi fixati pe mine. I-am zambit rusinata si mi-am coborat privirea incapabila sa dau un raspuns.
- Il cunosti ?! intreaba Lucas mai revoltat ca niciodata privindu-ma sfidator.
- Ne-am intalnit ieri .. stii dupa .. eu am fugit si el .. in padure..
M-am plesnit puternic peste frunte cand mi-am dat seama ca m-am umflat ca un balon rosu si am spus numai prostii fara sens din cauza emotiilor.
Lucas a deschis gura sa zica ceva dar atunci ferestrele de la balcon s-au deschis si ele, iar Jason a intrat privind incruntat la situatie.
- Ce mama naibii se petrece aici?
- Salut Jordan!
Jason a ridicat mana cu incetinitorul in semn de salut mijind ochii, apoi a facut un semn dubios spre blondul din fata mea, cerand explicatii.
- Nu pot sa cred ca o sa spun asta dar .. te rog, ia-o de aici! spune Lucas privind spre J.
Am simtit cum ma aprind usor, usor, asa ca am facut cativa pasi in fata si mi-am pus mainile in san.
- Incetati cu chestiile astea! Parca sunteti caini in calduri. Toata ziua maraiti si va bateti si toate prostiile. Nu plec nicaieri, Lucas. Si nu sunt un sac de cartofi sa vorbesti despre mine la persoana a treia ca si cum nici nu as fi in camera.
- Nici nu ai idee despre ce vorbesti, Diana. Vino aici acum! continua blondul nervos si incearca sa ma prinda de mana dar bratul ii cade in gol deoarece ma ferisem.
Alexander si Mira au rasarit ca din pamant cu expresii de neimaginat. Erau extrem de furiosi si aveau o privire cu care te puteau taia inainte sa apuci sa respiri.
- Pleaca Aleron, nu vrem sa te ranim.
- Nu o sa-l raniti ..
Toate privirile s-au indreptat spre mine si pentru o secunda am avut impresia ca am intrat jumatate in parchetul rece din camera mea.
- E in regula dulceata, ne mai vedem.
Fratele lui Lucas s-a ridicat lejer, si-a luat ochelarii si mi-a facut cu ochiu inainte sa ii puna, dupa care cu acea viteza orbitoare a disparut pe balcon in lungimea padurii. Am ramas cu privirea dupa el in gol, zambind fara sa-mi dau seama.
Parintii blondului mi-au aruncat cateva priviri ingrijorate, dar dupa au iesit din camera ramanand doar cu baietii. La scurt timp, extrem de nervos, si Lucas a parasit camera lasandu-ma ganditoare.
- Am venit sa te anunt ca antrenamentele iau sfarsit. Maine se face o saptamana de cand m-ai rugat .. deci munca mea ia sfarsit aici.
Am facut ochii mari, abia realizand cat de repede a trecut timpul si mai ales ca maine e Olimpiada. Am simtit o emotie imensa in stomac insa m-am straduit sa-mi acopar orice fel de tresarire.
- Iti multumesc pentru tot. Esti cel mai bun prieten!
Jason a oftat lung apoi mi-a zambit trist. S-a intors nu inainte sa imi faca din mana, apoi a disparut si el. Ma simteam atat de obosita si stoarsa de puteri dupa aparitia lui Aleron incat m-am retras sa fac un dus, dupa care am adormit in timp ce ma uitam la un film.
Urmatoarea zi cand m-am trezit, nu puteam sa stau locului o clipa.
- Esti gata?
Usa camerei era usor crapata, Lucas strecurandu-si capul prin locul liber. Parea mai bine ca ieri, si mai putin suparat pe mine.
- Aproape! raspund si fug in baie.
Mi-am prins talismanul pe care l-am gasit in cutiuta din pod si l-am camuflat pe sub haine. Nu voiam ca Lucas sa observe ca l-am pastrat si sa se supere. E de ajuns ca ma aseman la multe chestii cu Sage .. Mi-am verificat ultima oara parul usor ondulat in oglinda, dupa care am iesit.
Am ajuns extrem de repede la fata locului datorita puterilor de vampiri si totul era fara cuvinte. Doua porti uriase stationau pur si simplu intre doi copaci iar pe o parte si pe alta aveau aripi aurii. Era stransa extrem de multa lume si majoritatea ma privea ciudat. Ma simteam stanjenita asa ca m-am prins de bratul lui Lucas.
- Ce e iubito?
- Toti vampirii astia imi dau fiori ..
- Pentru ca mirosi ca o gogosica! spune Aleron care apare din senin si ma ia de gat.
- Ia-ti mana de pe Diana, sau ti-o rup si te bat in cap cu ea!
Un scartait ne-a scos din visare si a oprit tot zumzaitul de voci care se auzea in aer. Am privit spre porti cum au inceput sa se deschida din ce in ce mai mult, eliberand de inautru o lumina alba orbitoare.
- Portalul .. spun soptit si ragusit in acelasi timp din cauza socului.
- In regula. A sosit momentul.
M-a sarutat atat de adanc incat inima a inceput sa imi bubuie in piept.
- Pana cand ne vom revedea, continua din nou si imi mangaie chipul.
- Nu!
Strigatul meu a facut multe perechi de ochi sa se intoarca asupra mea. Am luat-o la fuga spre portal cand am vazut ca cineva se indrepta spre el. Nimeni alta decat Mira, cea mai buna prietena a mea. Nu aveam timp sa ma gandesc la ce cauta ea aici sau cum a ajuns, trebuia doar sa o opresc.
- Diana, nu te apropia! O prind eu, spune Lucas si imediat ma intrece cu super viteza.
- Pot si eu asta .. continua in soapta. Imi doresc sa am super viteza!
Intr-o secunda nu mi-am mai simtit picioarele si am vazut ca ma indreptam cu o viteza uluitoare spre prietena mea si spre Lucas .. problema era ca nu ma mai puteam opri.
- Stai !
Jason m-a prins de brat dar degeaba, luandu-l dupa mine si ciocnindu-ne atat de tare de ceilalti doi incat am sarit toti prin portalul Olimpiadei.
Capitolul 18
Mi-am frecat usor capul si apoi am ridicat privirea. Am dat de ochii blanzi ai celei mai bune prietene iar realitatea m-a ajuns din urma intr-o secunda, furandu-mi respiratia pentru cateva secunde.
- Miranda, ce cauti aici? Ce cautai acolo? Cum ai ajuns? Ce ai vazut?
- Mai usor.. te-am vazut la scoala, v-am vazut, spune si arunca o privire subtila spre Lucas care statea acum pe iarba verde. Am auzit foarte multe chestii, am fost curioasa asa ca am inceput sa adun detalii si sa va urmaresc. Pana astazi.
- Cum de nu ai ..
- Nu are miros. E o chestie destul de rara la oameni, si se pare ca ea e norocoasa! imi taie replica Lucas. De asta nu am simtit-o cand ne spiona, de asta nu au simtit vampirii din fata portii. Se poate strecura printre noi.
- Asta e de rau .. planificasem sa ajung aici dar fara cea mai buna prietena a mea!
- Ce? intreaba Lucas si Jason la unison.
Am facut ochii mari si mi-am acoperit gura cu ambele maini ca un copil mic ce tocmai a facut o trasnaie.
- Pentru asta ai vrut tu sa te antrenez?
- Sa .. ce? Acolo dispareai tu mereu? Te antrenai cu Jordan?!
- Baieti, nu e chiar asa grav ..
- El cine e? intreaba Miranda aratand cu degetul in spatele nostru.
Ne-am intors si in lumina soarelui statea o silueta inalta, cu parul brunet.
- Doar nu credeati ca o sa va las pe voi impiedicatii singuri in Olimpiada, nu-i asa? intreaba Aleron sarcastic si zambind in felul sau unic.
- Defapt .. e mult mai grav, continui dupa ce mi-am dat seama de situatie.
Am intrat in propriul meu iad, trebuia sa am grija de cea mai buna prietena, cei doi frati se bat cap in cap, Jason e suparat si simt cum istoria se repeta ..
- Pai .. de unde incepem?
Am privit toti spre Miranda care parea mai incantata ca niciodata, ceea ce m-a facut sa ma plesnesc peste frunte.
- E primul nivel.. am mai fost aici. O sa ne repartizeze in colturi diferite ale orasului si trebuie sa ajungem la farul din mijloc.
- Si asta e greu pentru ca? intreb amuzata
- Pentru ca orasul e inconjurat de vampiri, si nu avem voie sa intram in cladiri, continua Jason cu o urma de aroganta pe chip.
Am deschis gura pentru o noua intrebare dar am fost trasa de o forta in mai putin de o secunda, intr-un loc diferit. Singura. Am privit in jur dar nu recunosteam nimic pana cand am vazut ca in departare se zareau cateva lumini colorate de la un far, ce se revarsau peste intreg orasul.
- Ohh, sa inteleg ca am inceput..
M-am apropiat de un copac si am rupt o creanga, cat de groasa m-au tinut fortele, apoi am plecat usor spre locul din care se vedeau luminile. Orasul asta chiar daca imi era strain, frumusetea lui era pur si simplu de nedescris. Avea cladiri inalte ce sclipeau in lumina lunii, cazinouri, terase frumos construite si cluburi din care puteai sa auzi muzica tocmai din strada..
Priveam in toate partile, gasind chiar si arta de strada pana cand am constatat ca eu nu am doua umbre .. M-am intors intr-o secunda, dar nu era nimeni.
Am expirat zgomotos, incercand sa ma conving ca poate e doar imaginatia mea, apoi m-am intors si mi-am reluat drumul. Nu dupa mult timp, umbra si-a facut aparitia din nou insa de data asta am inceput sa alerg.
Am fugit o strada intreaga, fiind mult mai aproape de far decat credeam insa panica deja era instalata in corpul meu mic si firav pentru ca in spatele meu se auzeau multi prea multi pasi pentru o singura persoana.
- In regula, cred ca e suficient, spun cu voce tare si fac o pirueta iar de data asta personajele au ramas acolo.
Erau trei baieti care aratau binisor, insa cel din mijloc mi-a atras atentia. Nu puteam sa descriu in ce fel arata .. parea saten, sau poate brunet. Ochii lui aveau atata expresie incat nu ma puteam decide nuanta. Avea un maxilar proeminent ce ii incadra perfect chipul iar parul lui era dat pe spate asemanator stilului vechi. Si buzele .. mari. Poate prea mari pentru un baiat. Arata bine si ma simteam oarecum atrasa .. dar intr-un fel, nu. Era ca si cum simteam ca il cunosc de o viata, ca imi atrage sufletul .. iar in momentul in care m-a privit, am simtit ca fiecare particica din corpul meu s-a oprit din functiune.
Nu, nu ma indragostisem .. sau poate ca da. Ma indragostisem de misterul lui.
- Asta va fi usor.
Nici nu realizasem ca buzele lui au rostit cuvintele urmate un pufait plin de aroganta. Ceilalti doi m-au atacat rapid si totul a inceput sa functioneze la viteza normala abia cand m-am simtit trantita cu spatele de o banca.
- A durut! tip nervoasa si il injunghii cat ai clipi cu ramura rupta mai devreme.
Baiatul misterios inca statea pe margine, acum atacand celalalt. Am mai primit cateva lovituri, pana cand m-a pus la pamant fixand centrul de greutate pe stomacul meu. Eram imobilizata.
- Nu stiu ce cauta puiul asta de muritor in Olimpiada, dar nici nu aveam asteptari mai mari.
M-am enervat la replica lui incarcata de nesimtire si de data asta am simtit ca si cum un vant m-a maturat pe interior. In mai putin de o secunda, vampirul de deasupra mea a izbucnit in flacari puternice care cresteau mai mari cu cat ma gandeam mai mult la replica de mai devreme.
Am expirat si m-am calmat iar totul s-a stins, fara sa ramana nimic.
- Medalionul Shade. Clasic.
- Sa o crezi tu. Data viitoare, nu ma mai subestima ..
I-am aruncat o ultima privire, apoi am fugit spre far. Nu stiam despre ce vorbea, dar nici nu l-am lasat sa creada asta. Mai vedem noi cine e puiul de muritor in ecuatia asta.
In sfarsit am ajuns si atunci un camp invizibil m-a atras din nou, dar de data asta intr-un lift unde era toata gasca.
- Iubito, mi-am facut atatea griji! spune Lucas care ma imbratiseaza insa imediat vad schimbarea nuantei din ochii sai ca doua oceane imense.
- Ce s-a intamplat?
- Sangerezi..
Mi-am privit bratul si avea dreptate. Nu simtisem inainte si nici acum daca el nu imi spunea. Aleron mi-a rupt toata maneca stanga dintr-o miscare, apoi mi-a bandajat bratul.
- Copii , spune plictisit privind spre Jason si Lucas.
Am privit deasupra usilor unde ne arata ca urcam de la unu la doi, ceea ce insemna urmatorul nivel. Nu imi pasa ce urma, cu cine ma voi intalni sau ce se va intampla .. eram mai sigura pe mine ca niciodata. Si asta doar sa fac la ambitie pentru chipul ce mi-a ramas in minte.