Amurgul marinarului episodul 2

Ryuji Tsukazaki s-a trezit uimit  intr-un pat de alama care ii era complet strain. Patul alaturat era gol. Treptat , si-a amintit ce ii spusese femeia chiar înainte sa adoarma: trebuia sa se trezească devreme ca sa il scoale pe baiat fiindca acesta urma sa mearga in cursul diminetii la Kamakura, sa inoate cu prietenii lui. Imediat ce el pleca, ea avea sa se intoarca in dormitor si il rugase sa o astepte acolo, in liniste.
Si-a cautat pe pipaite ceasul de pe noptiera si s-a uitat la ora in lumina slaba care patrundea printre perdelele intredeschise. Era 7:50. Noboru probabil ca nu plecase inca.
Se odihnise vreo 4 ore, adormind la ceasul cand de obicei mergea la culcare dupa ce iesea din cartul de noapte. Fusese un somn scurt, dar se simtea plin de energie. Placerea noptii trecute ii rămăsese in trup ca un arc intins. Si-a incordat muschii si si-a adus bratele puternice in dreptul ochilor. In razele de lumina care patrundeau printre perdele, firele de par de pe brate pareau niste vartejuri aurii. Era multumit de ce vedea.
Desi era devreme, era foarte cald. Ryuji a intins mana spre noptiera si a pornit ventilatorul.
- Ofiter secund, 15 minute pana la cart!
Auzise limpede, in vis, anuntul timonierului. Zi dupa zi, cartul de la pranz pana la 16:00 dupa amiaza si cel de la miezul noptii pana la 04:00 dimineata ii reveneau ofiterului secund. Ii tineau companie doar marea si stelele.
Pe cargobotul Rakuyo-maru, Ryuji trecea drept un om retras si cam ciudat. Nu era vorbaret si nu participa la sporovaiala atat de draga marinarilor: povesti cu femei, povesti despre locurile de pe pamant, tot felul de laudarosenii, toate menite sa alunge singurătatea. Lui nu ii placea acel ritual prin care se confirmau legăturile dintre semeni.
Multi oameni isi aleg meseria de marinar pentru ca le place marea, dar Ryuji a facut-o mai degrabă pentru ca ura pamantul. La vremea cand absolvise liceul de marina comerciala se abrogase si interdictia de navigatie in apele oceanice impusa de armata de ocupatie. Astfel, a avut ocazia sa mearga in Taiwan si Hong Kong cu primul vas ce relua transportul oceanic dupa război. Mai tarziu a ajuns pana in India si Pakistan.
Intins in patul de alama, nepasator la fumulde tigara imprastiat peste tot de adierea ventilatorului, Ryuji a închis incet ochii de parca incerca sa puna in balanta calitatea si cantitatea placerii din ajun cu firavele senzații din timpul primei sale experiențe de acelasi fel.
***
S-a auzit o bataie usoara in usa si imediat si-a facut aparitia Fusako Kuroda, aducand un platou cu micul dejun.
- Iarta-ma ca te-am facut sa astepti atat. Noboru abia a plecat.
Fusako a pus platoul pe masuta eleganta de langa fereastra , a tras la o parte perdelele si a deschis larg fereastra.
- Nu intra nici cea mai mica adiere! Cred ca o sa fie și astazi foarte cald.
- Pe la cat pleci la magazin?
- Trebuie sa fiu acolo înainte de 11:00. Dumneata ce vrei sa faci?
- Ma gandeam sa merg putin pe vas.
- Mananci aici? L-a întrebat Fusako.
Ryuji s-a ridicat si s-a imbracat in graba.
- Mi-ar fi placut sa se vada si vasul dumitale de aici.
- Cheiurile sunt prea departe de oras....
A privit si el spre port, venind in spatele ei si imbratisandu-i trupul. I-a mangaiat sanii ascunsi sub rochia albastră de in. Ea si-a înclinat capul pe spate, parul ei gadiland usor nasul barbatului.
Camera se umpluse de aroma cafelei si a marmeladei.
- Am impresia ca Noboru si-a dat seama, intr-o oarecare măsură. Dar cred ca te place, asa ca nu e o problema....si totusi,  e incredibil ce s-a intamplat! A spus Fusako.