Amurgul marinarului episodul 9

Pe data de 30 decembrie, la ora 09:00, Ryuji iesea din Punctul de Control Vamal al Noului Port. Fusako venise singura sa il intampine. Astepta in masina privind picaturile de ploaie ce se scurgeau pe geam. Ryuji mergea prin ploaie cu geamantanul in mana. Fusako si-a trimis bătrânul sofer in întâmpinarea lui.
- Ai venit!  Eram sigur ca o sa vii! A spus strangand-o pe Fusako de uneri.
Cei doi s-au sarutat plângând. Drumul spre casa lui Fusako a durat cateva minute. Au reușit sa lege o conversație normala abia cand au ajuns pe podul Yamashita.
- Iti multumesc pentru scrisori. Le-am citit pe fiecare de cate o suta de ori!
- Si eu iti multumesc. Sper ca petreci cu noi Anul Nou.
- Cu mare placere. Noboru ce face?
- A vrut sa vina si el, dar e putin racit si l-am lasat sa doarma. Nu e ceva grav, nici febra n-a prea facut....
In cele din urma au ajuns acasa si Fusako i-a spus menajerei sa aprinda luminile in casa.
- Ce ploaie! Dar cred ca totuși se opreste! A spus Fusako.
Luminile s-au aprins in casa, iar in semineu lemnele ardeau mocnit. Menajera a adus doua cesti aburinde cu ceai de menta si i  s-a adresat lui Ryuji:
- Ma bucur ca v-ati intors cu bine. Toata lumea va astepta cu nerabdare.
- Bine v-am gasit sanatosi!
- Vrei sa mergi sa il vezi pe Noboru? Si el abia astepta sa te întorci si cred ca a adormit cu greu aseara! A spus Fusako.
Ryuji s-a ridicat,  a scos din geamantan cadoul pt Noboru si a urmat-o pe Fusako. Noboru auzise gălăgia si ii astepta cu nerabdare. Primul lucru pe care l-a vazut a fost un crocodil maroniu ce parea viu.
- Ia uite ce ti-am adus! A spus Ryuji.
Noboru nu schita nici un gest.
- Ce ciudat!  Era atat de nerăbdător sa te vada. Poate ca are iar febra...
- Crocodilul asta a fost impaiat de indienii din Brazilia. La sărbători isi prind pe cap, peste podoabele din pene, crocodili din astia mici sau pasari de apa împăiate.
- Multumesc.  Dar imi cam miroase a poveste inventată.
- Glumesti?  Pentru ca e prea mic? Asa sunt crocodilii cand sunt pui. Daca nu ma crezi mergi sa ii vezi la gradina zoologica.
- Noboru, te rog sa nu fii nepoliticos. Mai bine arata-i colectia ta de timbre. Ce zici?
Mama a luat de pe birou albumul in care Noboru lipise toate timbrele de la scrisorile trimise de Ryuji din toate tarile prin care trecuse.
- Cand plecati?
Mama i-a aruncat o privire ciudata.
- Inca nu stiu. In orice caz, descarcatul mărfurilor o sa dureze pana dupa Anul Nou.
Dupa ce mama si Ryuji au iesit din camera, pe Noboru l-a apucat furia si tusea. Si-a scos de sub perna jurnalul si a inceput sa scrie:
"Invinuiri aduse numitului Tsukazaki Ryuji :
3. La întrebarea "cand plecati?" a răspuns complet neprevazut "inca nu stiu".
4. In primul rand a venit din nou aici."
Chiar atunci a auzit un zgomot usor venind din camera alăturată. Probabil ca era mama insotita de Ryuji....iar camera lui nu era incuiata. Inima i-a batut mai tare: cum sa faca in camera neincuiata la acea ora a diminetii si cat se poate de rapid sa scoata sertarele comodei si sa se strecoare in spatiul îngust fara sa isi dea cineva seama?