x_Ramona episodul47_x

Să știi că are dreptate fata aia care a zis că arăți mult mai bine în realitate decât în pozele de pe-aici, îmi spune ea mușcându-și buza de jos.
−Păi vezi? Dacă nu veneai la spectacol, nu aflai asta. Și da, știu că nu sunt fotogenic deloc, dar asta e. Important e că tu mă vezi în realitate în momentul ăsta, nu în poze, îi spun eu simțindu-mă un pic mândru.
−Așa e. Dar uite, nu prea a ghicit nimeni ce o să se întâmple în capitolul ăsta, din păcate. Asta e, o să plătească bilet dacă o să vrea să te vadă. Și eu am plătit la un moment dat și uite unde am ajuns acum, îmi șoptește ea la ureche, din spatele meu.
−Da, fix la asta mă gândeam eu acum. Când ți-am simțit buzele pe spatele meu chiar mă întrebam dacă o fi ghicit cineva sau nu ce urmează să scriu eu în poveste, îi răspund eu zâmbind.
−Vreau să-mi povestești mai departe, spune-mi ce s-a întâmplat după aia și eu o să am grijă să te motivez pentru efort, ok?
−Serios? Mi-ai aruncat sutienul în față și vrei să gândesc cu creierul în momentul ăsta?
−Sigur! Mai am o grămadă de haine pe mine. Hai, ăsta este preludiul meu și eu o să mă asigur să-l primești și tu pe al tău. Deci erați în taxi…
−Așa. În taxi eram, așa e, ai dreptate, îi spun eu, înghițind în sec.

Părea atât de tare, era incredibil. Mâna-i umbla cu dibăcie pe el, manevrându-l de parcă s-a născut pentru asta. În mâna ei, părea că se simte cel mai confortabil și, datorită faptului că avea palma un pic transpirată de la căldura din mașină, reușea să-și facă treaba doar cu podul palmei. Ea avea unghiile mari și date cu ojă roșie, dar în clipa în care s-a simțit piele peste piele, au devenit un întreg, nu mai erau două chestii separate. Era prima femeie taximetrist pe care o vedeam și cam atât de bine manevra schimbătorul de viteze. Că despre asta era vorba, nebunatico. La ce te gândeai?

Eu și Anemona am decis să mergem în alt club, că îi spusesem eu că în partea cealaltă, după 00:00, se pun și manele. Așa că, pentru a ne aminti de seara aia frumoasă din Constanța, am decis să ne mai distrăm puțin, că doar eram tineri și frumoși. Și după aia, bineînțeles, să ne futem ca chiorii, că doar eram tineri și frumoși. Am coborât din taxi, am intrat în club, eu am plătit intrarea, iar ea nu. Pentru că ea e femeie și femeile nu plătesc intrare la discotecă și cu toții știm că acolo unde sunt femei, o să fie și bărbați excitați care speră să aibă bani s-o îmbete pe una pe banii lui și s-o ducă la el acasă, chiar dacă plătește 20 de lei doar ca să i se dea voie să intre în locul ăla. Dar da, fetelor, trăiți într-o lume misogină și nedreaptă.
−Stai să pun o melodie, să-ți pun coloană sonoră și pentru poveste și pentru ce vezi tu în momentul ăsta, îmi spune ea, trăgându-și fusta ușor în jos, eliberându-și coapsele.

Keri Hilson – Turn My Swag On

Am intrat înăuntru. Ne-am făcut și acolo ritualul bine-cunoscut, adică am mers spre bar să consumăm responsabil câteva shot-uri de tequila (sau cum îmi place mie să-i spun, aia de-o beam când au început să-mi sară amintirile pe urechi). Băi, era superbă femeia asta. Urmăream fiecare picătură din zeama de lămâie care îi rămânea pe buze și abia așteptam momentul când își plimba limba peste buze de la stânga la dreapta, ca apoi să o tragă ușor cu dinții spre interior. Era senzuală în tot ce făcea, cred că și dacă râgâia, m-aș fi excitat instant. A venit ușor spre mine și a început să danseze în fața mea. Mi-a luat mâinile și le-a așezat strategic pe corpul ei, cât să nu ating nimic compromițător care să ne excite pe amândoi și să începem să ne futem acolo, să fim dați afară din club și a doua zi să apară poze cu noi pe Hi5 (că ăsta era facebook-ul nostru pe atunci) și în Monitorul de Suceava, dar totuși destul de aproape de toate zonele importante și moi ale corpului ei, încât să știu ce urmează să se întâmple la un moment dat în noaptea aia. Era ca un trailer la un film bun, mă lăsa să simt că s-ar putea să fie excepțional, dar știam că încă nu a apărut pe filelist și că trebuie să mai aștept câteva ore pentru a-l vedea. M-a rugat să mă duc să mai iau niște shot-uri de la bar. Îmi făcea plăcere să-i fac poftele pentru că știam că și ea mi le face pe ale mele, era ca și cum ne completam lipsurile unul altuia. Apropo, nu căuta persoana căreia să poți să-i spui ”dorința ta e poruncă pentru mine”, caut-o pe aia care să te facă să simți că porunca ei e dorință pentru tine. Abia atunci ai să înțelegi despre ce vorbesc eu aici.

Cum îmi făceam eu loc printre alți masculi care cumpărau băutură pentru femeile lor de la bar, la un moment dat în club se oprește muzica și se aude o voce care spune: ”Următoarea melodie este o dedicație de la Anemona pentru iubitul ei, Andrei, cu mesajul «ești un suflet frumos, dragul meu!»”. În clipa aia, tequila a încetat să mai curgă în pahar, lămâia s-a îndulcit și ben LaDen a anulat un atentat pe care-l plănuia. Lumea a devenit mai bună, iar din boxe s-a auzit, bineînțeles ”Aș renunța, la viață și la mine, aș renunța la tot doar pentru tine, aș renunța la tot ce-i omenesc, lasă-mă să te iubesc”. Era melodia pe care am dansat noi doi la Constanța până am atras atenția formației și a interlopilor de acolo. Ea venea spre mine, fredonând versurile și îmi făcea semn să dansez cu ea. Eu am lăsat shot-urile pe bar (era clar că nu o să le mai găsesc acolo, dar acel moment pe care l-a creat această ființă minunată, merita să pierd eu 12 lei pentru el. Era 5 lei shot-ul pe vremea aia și 2 lei bacșișul barmanului pentru efortul deosebit pe care l-a făcut turnând niște lichid în două păhărele. Că ei, săracii, nu sunt plătiți acolo, stau de bună-voie și din când în când trebuie să le mai lași o atenție pentru că și-au făcut treaba. Să se simtă și ei parte din societate). Am ajuns lângă ea și am luat-o în brațe, iar ea mi-a șoptit:
−Am cerut ”Dacă nu eu, atunci cine” inițial, dar mi-a spus că nu poate să o pună fiindcă e prea lentă. Așa că am ales the next best thing.
−Băi, ești nebună? Aici nu se dau dedicații, cum naiba ai făcut asta? am întrebat-o eu, șocat.
−Nu știu, i-am zâmbit frumos și l-am rugat. Nu a fost mare lucru, mi-a răspuns ea confuză.

Femeia asta putea să obțină orice voia cu un simplu zâmbet. Dacă zâmbetele ar fi devenit monedă națională în România, era l-ar fi înlocuit pe Mugur Isărescu. Era un zâmbet atât de curat și de sincer, încât nimeni nu putea să o refuze și i se făceau toate poftele. De fiecare dată când zâmbea, undeva în lume se năștea un copil sănătos care aducea fericire într-o familie. Ne țineam de mână și dansam, cântându-ne unul altuia, exact ca la Constanța.La un moment dat însă, într-un colț al clubului (adică nu cred că era chiar colțul, dar așa părea pe lângă ea) stătea o femeie care arăta ca și cum 5 femei ar sta îmbrățișate, una lângă alta. Când am văzut-o, mi-a fugit sufletul din piept și a fugit direct în iad. Era Carla, draga de ea, a venit și ea să-și miște slănina pe ritmuri orientale, în speranța că se va transforma în șuncă. M-a văzut, și-a dat seama că sunt eu și a început să vină spre noi. Eu nu am observat, dar din moment ce a început să se crape podeaua și să se miște pupitrul DJ-ului, asta era singura explicație viabilă. Acuma pune-te, Andrei, să-i explici Anemonei cum ai avut tu un moment de slăbiciune cu o grasă (pun intended). Explică-i cum tu, după ce ai avut șansa de a face dragoste cu un înger, cu o nimfă sau cu un trandafir chinezesc, așa cum era ea, ai mers și ți-ai clătit faptele frumoase în răul dintre picioarele Carlei. Anemona era cu spatele la ea și cu fața cufundată în gâtul meu, iar viitura se îndrepta spre noi. Ochii îi sclipeau de parcă ar fi văzut șaorma proaspătă în fața ochilor, iar plăcile tectonice din interiorul Pământului, se simțeau din ce în ce mai presate, cu fiecare pas apăsat pe care îl făcea Carla.

”Cu cocalarul m-am descurcat eu cum m-am descurcat, dar asta dacă-mi fute una, ajung și eu și Anemona direct în Constanța”, mă gândeam eu. Bizonul se oprește în fața mea și în spatele Anemonei și începe să zâmbească a pierzanie și a foame.
−Bună, Andrei, mi-a spus. Cine-i fătuca (și bine zis ”fătuca” pentru că în comparație cu ea, era o școlăriță anemică ce nu și-a luat vitaminele la timp) asta, e iubita ta?

Anemona s-a întors dintr-o dată, dar ea habar nu avea despre ce e vorba. Mie mi se citea frica pe față și ea nu înțelegea cine este persoana aia și de ce m-a speriat în halul ăsta. Ceea ce a fost amuzant, a fost că Anemona s-a uitat la Carla și, întinzându-i mâna spre a face cunoștință, i-a spus:
−Sărut mâna, doamnă. Eu sunt Anemona! Îmi pare bine să vă cunosc.
”Gata! Clar o mănâncă, până aici ne-a fost”, gândeam eu când am auzit ce i-a zis. Carlei i-a ieșit pe frunte o venă de mărimea unui hot-dog, de nervi.
−Eu sunt Carla și poți să mă tutuiești că nu cred că suntem așa diferite. Ca vârstă, a continuat ea imediat, realizând cum a sunat propoziția aia din gura ei, în fața unei femei ca Anemona.

Pe mine m-a bufnit un pic râsul, dar nu aveam curaj să fac așa o greșeală. Mi se părea fascinant însă că vrea totuși să și vorbească, pentru că vorbele îți ies din gură, or ei nu-i plăceau decât chestiile care îți intră în gură și se opresc direct în stomac. Și pe șolduri. Cu iute.
−Aa, scuză-mă, Carla, i-a spus Anemona diplomată. Nu e vorba de asta, doar că mie îmi place să fiu respectuoasă cu persoanele pe care nu le cunosc.
−Spune-mi, Carla, ce vânt te-aduce pe aici (tornada, probabil, că altul n-ar avea forță să te care, îmi răspund eu în gând)?
−Ei, uite, am venit și eu să mă distrez un pic. Și te-am văzut și am venit să te salut. Mă rog, să vă salut, mi-a răspuns ea, vizibil deranjată. Tu? Adică voi, scuze.
−Aa, noi tot așa, i-am răspuns eu. Am ieșit să ne relaxăm un pic, nimic special.
−Foarte frumos, a concluzionat ea. Hai că vă las, porumbeilor, mă duc la fetele mele. Distracție faină vă doresc!
−Merci, la fel și ție! i-am spus eu, crezând că am scăpat de nebuna la lipie.
Dar înainte să-și răsucească gleznele și să plece, Carla a ținut morțiș să își ia rămas-bun și de la Anemona:
−Mi-a părut bine să te cunosc, Amandino, sau cum îți zice (normal că a confundat un nume de floare cu unul de prăjitură). Te felicit că ai pus mâna pe așa un bărbat, că e frumușel, îl duce și capul și, fie vorba între noi, e și bun la pat. Adică, eu ar trebui să știu, hihihihi.

Și a plecat. Anemona s-a uitat la mine cu o față care sugera că urma să mă calce trenul în următoarele 10 secunde.

—VA URMA—

P.S.- ”SUGE-O, Carla!”. Cu garnitură de cartofi prăjiți și sos de usturoi de la KFC. Hihihi pe mă-ta, futu-ți kebab-ul mă-tii.

P.P.S.
−Îmi imaginez că te-ai udat toată după așa o poveste, îi spun eu un pic ofticat.
−Ha Ha! Nu e vorba despre ce îmi povestești, ci despre felul în care o faci și modul în care mă faci să simt și să trăiesc povestea. E de parcă aș fi acolo în fiecare frază, îmi răspunde ea, ridicându-și tricoul.
−Ok, accept. Și eu vreau să fiu acolo. Da, exact acolo.
−Cât despre udat, nu știu ce să zic, ia vezi, îmi spune ea, trăgându-mi mâna și direcționând-o între picioarele ei.

Mi-am așezat mâna peste lenjeria ei și am început să o mângâi ușor cu vârfurile degetelor. I-am zâmbit.

P.P.S.- Aia cu barmanii a fost doar o glumă, nu te ataca. Să lași bacșiș mereu când ieși în oraș, pentru că oamenii ăia chiar trăiesc din bacșișul clientului și nu din salariu. Măcar 10% să lași.