O altfel de prietenie episodul10

Adolf:
Închid ușa la salon și mă pun pe scaun pe hol. Ce face dedicarea din om. Îmi spun în gând râzând fiindcă am venit aici de bună voie.

-Bună ziua. Am dorii și noi să intrăm la prietena noastră Clarisa. Îi spuse Anais pe un ton calm.
-Bună ziua. Actele la control. Le răspunde calm.
-Poftiți. O spun ei fiecare pe rând.
-Kevin?
-Da, domnule.
-Am nevoie de declarația ta.
-Pentru ce anume domnule? Îl întreabă acesta speriat.
-Fiindcă tu ești cel ce a sunat la salvare.
-Noi putem intra, domnule? Întreabă Mirela care este puțin speriată.
-Momentan Clarisa, doarme și nimeni nu intră. Kevin tu scrii următoarele......
Adolf îi spune ce să scrie și Kevin se pune să facă declarația.
-Mirela. Ce nume frumos.
-Mulțumesc.
-Vei scrie o altfel de declarație, domnișoara Mirela. Cine ești, ce ocupație ai, câți ani ai, data de naștere, unde locuiești, numărul de telefon și câteva cuvinte despre tine.
-Hmm. Cui mă adresez?
-Adolf, este numele meu. Îmi pare bine Mirela.
-Încântată de cunoștință, Adolf.
-Trebuia să scriu și eu domnule? Întreabă Anais speriată.
-Nu este nevoie. Stai liniștită că nu vă fac rău. Îi spuse Adolf pe un ton blând.

Mirela:
Tipul acesta chiar este ciudat. Am înțeles că are nevoie de declarația lui Kevin că așa se cere, însă de la mine nu înțeleg ce vrea, mai ales că eu am rămas la biliard în seara aceea deoarece știam că nu are rost să mergem toți grămadă la Clarisa. Sigur pune el ceva la cale.

Adolf:
Sper să nu intre la bănuieli că o pun se scrie doar pentru a o cunoaște deoarece este specială.

Ne trezim cu toți, se vede că aveam nevoie de somn fiecare fiindcă suntem foarte fericiți.
Adolf aude și iar strigă după medic.
-Domnule doctor.
-Imediat vin. Se aude din celălalt cap al holului.
-Mrr. Ce voce sexy ai când strigi, Adolf. Spuse Mirela.
-Lasă vorba și termină de scris.
Apare și medicul.
-Da, domnule Adolf.
-S-a trezit pacienta.
Intru cu medicul să văd ce îi face, însă pe acești prieteni ai fetei îi țin încă afară.
-Gata Clarisa. Ești gata de externare. Mâine dimineață pleci acasă.
-Fetelor, nu vă este foame?
-Ba da. Strigăm amândouă în același timp.
-Păi uita-ți aici un meniu și haideți să comandăm.
Ne holbăm noi în meniu și decidem.
-Haide Adolf, uită-te și tu. Îi spune Cristian.
-Mă uit. Însă să întrebăm și prietenii fetei care au venit la ea.
-Adolf, lasă-i să intre. Îi spuse Cristian
-Bine, Cristian.
Kevin aproape a terminat de scris și Mirela la fel.
Au venit în vizită la Clarisa: Anais, Mirela, Matias și Kevin.
-Mirela, tu rămâi aici. Îi spuse Adolf.
Oare ce e în capul lui?
-Înainte de vorbă multă toți vă uita-ți în meniul de catering pe telefonul lui Cristian și după ce dă comanda, aveți liber la vorbă.
-Mă scuzați eu nu o să rămân mai mult de 10 minute. Spuse Kevin.
Se uită toți și până la urmă îl așteptăm și pe Kevin.
-Bună Clarisa. Acest buchet este pentru tine.
Îi tremura vocea când a spus despre flori, Kevin.
-Îți mulțumesc pentru flori. Chiar sunt superbe.
-Clarisa, nu am venit să te deranjez. Îmi doresc să îți spun ceva și apoi o să plec...
-Te ascult, Kevin.
Brusc folosește un ton trist, Clarisa. Probabil presimte ceva.
-Eu... Eu, am venit să îți spun că îmi pare foarte rău pentru ce ai pățit și că am fost un fraier că am ales să fug, decât să rămân cu tine până a venit ambulanța. M-am speriat. Am crezut că Nicolas ți-a făcut ceva și vei da vina pe mine....
-Nu i-a făcut ei, însă i-a făcut lu' Alis. Spuse Cristian cu un ton de nervozitate.
-Îmi pare rău, nu îl cunosc atât de bine, însă suntem prieteni de puțin timp și din câte știu este prima dată când aud că a făcut rău cuiva.
-Te înțeleg Kevin. Îmi pare rău și mie pentru acel răspuns acid.
Simt nevoia să îl îmbrățișez și o fac.
Chiar îmi pare rău pentru el. O să încerc să îi dau o șansă după ce se mai calmează spiritele.
-Mulțumesc pentru înțelege și îmbrățișare, însă îmi doresc să plec. Sper să nu te superi Clarisa, Ai grijă de tine.
Îi dau drumul din brațe și îl las să plece fiindcă în acel ton blând al său se simte că mai are puțin și plânge. Ceea ce mă face să cred că este nevinovat. În plus, el a sunat la salvare...
-Alis, o să încerc să vorbesc cu Nicolas, să văd poate te lasă în pace.
-La revedere tuturor. Spuse Kevin.
-Mai dorește cineva și altceva pe lângă ce a comandat? Întreabă Cristian zâmbind.
-Eu clătite.
-Și eu.
-Și eu.
-Și eu.
-Și eu
-Hmm. Și eu o porție mai mică.
-Surpriză. Le avem cadou la fiecare meniu.
Se pune Cristian să comande 6 meniuri.

-Domnișoara Mirela, poftiți pe hol, vă rog. Îi spuse Adolf pe un ton blând.
-Ce s-a mai întâmplat? Îi răspunde râzând.
-Nu ai terminat declarația.
-Îmi poți explica ce ai cu mine? Îi spuse Mirela de parcă mai avea unpic și îi dădea două palme.
-Nu am nimic cu tine. Doar îmi fac datoria cu cine mi se pare suspect. Îi spune pe un ton calm cu zâmbetul pe buze, în timp ce o analizează din cap până în picioare.
-Adolf, putem vorbi puțin? Îl întreabă Cristian nedumerit de privirea lui Adolf.
-Bine, însă să nu dureze mai mult de 5 min că am treabă cu această domnișoară. O spuse Adolf care zâmbea încontinuu.
-Prietene, ce tot ai cu fata aceea? O tot iei la întrebări și doar ei i-ai spus să îți completeze declarația. Mă sperii fiindcă nu te-am văzut niciodată așa în 15 ani de când ne cunoaștem.
-Nu știu de ce, însă de când am văzut-o, mi-a dat un fior ciudat, m-a făcut să simt ceva ce nu am mai simțit de 14 ani. Știu că dacă i-aș fii spus că vreau numărul ei și dacă aș fii întrebat-o mai multe despre ea, nu mi-ar fii spus nimic de teamă din cauza uniformei fiindcă am citit asta pe chipul ei de când m-a văzut, însă vreau să o fac să nu îi fie teamă de mine, să nu mă vadă ca pe un coșmar. O spuse Adolf care s-a întristat după această discuție.
-Prieteni, vreau să plecăm o săptămână undeva cu toții. O spuse Clarisa care era în culmea fericirii, dar care și planuia ceva.
-Eu propun să mergem în Colibița. Avem munte și mare în același loc. Îi spun eu(Alis) pe un ton calm.
Wow mă sperii pe mine, nu credeam că o să reușesc să ascund tristețea pe care o am din cauza lui Nicolas, care nu știu ce va mai face de data asta. Însă nu vreau să las această teamă să mă bântuie.
-Bine, Alis, acolo vom merge. Îi luăm și pe Adolf și Kevin, ești de acord?
-Da. Nu am nimic împotrivă.

Clarisa:
Alis este cea mai bună prietenă a mea și știind că a fost în pericol din vina mea și așa mă pot revanșa față de ea, oferindui liniște. Ca să nu o supăr i-am cerut acordul. Pe Kevin vreau să îl chem cu noi ca să îl descopăr, iar pe Adolf fiindcă tot văd că are ceva cu Mirela care este prietena mea și fiindcă am observat că este prietenul lui Cristian.

Mirela:
Am auzit discuția dintre băieți și credeam că sunt nebună, însă se pare că sentimentele față de Adolf sunt reciproce și el m-a simțit. Cred că această vacanță mă v-a ajuta să îl descoper cum își dorește. Sunt confuză și inima mi-o ia la galop. Au trecut destui ani de când nu a reușit nimeni să mă facă să simt măcar fluturași în stomac.

-Comanda dvs domnule Cristian. Se aude din dreptul ușii. Este doamna de la firma de catering.
-Am și uitat. Vă mulțumesc frumos. Notă am achitato de pe telefon. S-a făcut plata?
-Verific imediat. Aceasta scoate telefonul din buzunar și verifică.
-Da, s-a efectuat plata. Să aveți poftă.
-Vă mulțumim. Îi răspunde Cristian fericit. Se vede după el că e mai fericit că a primit mâncarea.
-La revedere. Îi spunem cu toții.
-La revedere. Ne spune doamna.

Ne apucăm să mâncăm căci suntem lihniți.
Timpul trece, iar noi trebuie să plecăm acasă. Ne luăm la revedere de la Clarisa.
-Pa vacuțo. Venim mâine după tine sau vii singură? O întreb amuzată căci a pus deja 2 kg pe ea.
-Haha. Vine tati să mă ia. Și sincer chiar îmi doresc să mai stau și acasă o zi fiindcă apoi o să plecăm în vacanță și iar o să fiu departe de ei.
-Mi-a venit o idee. Să ne trimitem părinții în vacanță aproape de locul unde vom fi noi. Să îi trimitem pe toți părinții, astfel nimeni nu se va supăra.
-Minunată idee, Alis. Și mă strânge tare în brațe.
-Bine Clarisa. Să mă suni. Îi răspund fericită și o sărut pe frunte de plecare.
-La revederea Clarisa. Îi spun Cristian și Adolf.
-La revedere băieți. Dacă nu aveți grijă de prietenele mele, le trimit departe de voi.
Clarisa se pare că face pe protectoarea din nou fiindcă o spune pe inițial pe un ton calm când și-a luat la revedere și apoi și-a pus unpic de autoritate în voce când le-a spus să aibă grijă de mine și de Mirela.

Am plecat și când ajungem jos, îl vedem pe Nicolas arestat în mașina de poliție. Se pare că iar a încercat să facă ceva și nu a mai reușit.