Amurgul marinarului episodul 3

Magazinul cu articole de import Rex se numara printre cele mai vechi si renumite din Motomachi. Dupa moartea sotului ei (acesta decedase cand Noboru avea 8 ani), Fusako se ocupase singura de el.
Pe langa produsele destinate vanzarii, in magazin se aflau multe obiecte decorative adunate de sot de-a lungul timpului.
Pe Fusako o ajutau un manager in varsta si 4 vânzătoare. Aveau multi clienti, straini din Yamate-Cho, oameni înstăriți si eleganti sau actori de film din Tokyo. Magazinul era renumit pentru seriozitatea si priceperea in alegerea produselor. Cele mai multe erau destinate barbatilor, iar Fusako si managerul batran, care avea aceleasi gusturi ca raposatul ei sot erau foarte atenti la ce cumparau.
Fusako a ajuns la magazin la ora obisnuita. Managerul si angajatele au salutat-o ca in fiecare dimineata. A intrat în biroul ei si si-a aprins o tigara. Isi simtea obrajii imbujorati.
Trecuseră 5 ani de la moartea sotului ei! Pana in acea dimineață, Fusako nu isi daduse seama ca timpul trecuse si vremea se scurgea incet insa acum cei 5 ani i se pareau ametitor de lungi.
Si-a stins tigara, strivind-o in scrumiera. Ryuji i se cuibarise in trup pana in cele mai mici ascunzișuri. Il cunoscuse cu 2 zile in urma. La insistentele lui Noboru, pasionat de vapoare, Fusako a obținut o scrisoare de invitatie de la un client al magazinului care detinea o functie importanta in cadrul unei companii de navigatie si au mers sa viziteze vasul Rakuyo-maru, un cargobot de 10.000 de tone, ancorat la cheiul E din Takashima. Mama si fiul au stat o vreme și au privit de la distanta vasul ce stralucea in bataia soarelui de vara.
- Mai sunt o multime de vase si in larg! Stau la rand sa primeasca un loc de ancorare, a informat-o Noboru,  atotștiutor.
- De asta intarzie cu descarcatul si ne incurca pe noi, i-a raspuns mama lipsita de entuziasm.
- Ce mult ma bucur!  O sa pot vedea fiecare coltisor al vasului!
- Nu iti face prea mari sperante. Deocamdata nu stim daca scrisoarea de invitatie va fi acceptata.
Revazand scena in minte, Fusako si-a dat seama ca si ea cand aruncase o privire spre vas isi simtise inima tresaltand.
"Am ajuns sa ma port ca un copil", si-a spus in gand.
- Ia uite, are punte neteda! O nava adevarata!
Inainte de toate trebuia sa il gaseasca pe capitan. Chiar atunci, din cabina pe care scria "ofiter secund" si-a facut aparitia Tsukazaki.
- Domnul capitan se afla la bord?
- Momentan lipseste. Va pot ajuta cu ceva?
Fusako i-a intins scrisoarea de invitatie.
- Vizita de studiu, deci. Am inteles. Va pot insoti eu in locul domnului capitan.
Fusese prima lor intalnire. Mai intai Tsukazaki i-a condus pe cei doi pe pasarela superioara.
- Toate vapoarele de acolo asteapta sa li se distribuie un loc de ancorare, nu e asa?
- Chiar asa, baiete. Uneori trebuie sa așteptăm cate 4 sau 5 zile.
- Cand se elibereaza un loc la chei va anunta prin radio?
- Da. Primim telegrama de la companie. In fiecare zi se tine o sedinta unde se decide care vase vor veni la chei.
Fusako ii era recunoscătoare ofiterului ca il trata pe Noboru ca pe un adult. Se zapacea insa cand barbatul se intorcea către ea si i se adresa.
- Baiatul stie o multime de lucruri. Te pomenesti ca vrea sa se faca marinar? Mai bine s-ar razgandi. Nu exista meserie mai plictisitoare....
In timp ce Noboru era absorbit de toate aceste descoperiri, umbrela mamei i-a căzut pe picior, iar ea a scos un tipat. Marinarul s-a aplecat imediat si a ridicat-o.
Domnul Shibuya, managerul, si-a facut aparitia.
- A sosit doamna Yoriko Kasuga.
- Multumesc. Vin imediat.
Actrita o astepta in gradina interioara, insotita de o slujnica. Purta o palarie exagerat de mare, ca o floarea soarelui.
- Mama-san, as vrea sa alegi dumneata pentru mine. Eu de una singura nu ma descurc...
- Bine ati venit!  Si astăzi este foarte cald...am filmat 30 de cadre pana la pranz. Atat de multe! Iti vine sa crezi? Asa face domnul Kida mereu.
- Dar o sa iasa un film bun, sunt sigura!
- Da' de unde! Nu e un film cu care sa iei premiu!
- Ma gandisem la niște pulovere pentru ca mai e putin si vine toamna, dar cum festivalul a avut loc vara si se presupune ca atunci ati cumpărat....pana la urma am ales niste cravate din catifea Cardin, pixuri cu 4 culori de la Jif, cateva tricouri polo, iar pentru doamne, bineînțeles parfumuri. As vrea sa vi le arat.
- Nu am timp! Abia am apucat sa inghit ceva in graba. Am toata încrederea în alegerile dumitale. Ambalajul e cel mai important. Sa para luate din străinătate.
- Nu aveti nici o grija!
Dupa ce actrita a plecat, Fusako a cerutsa ii fie adus in birou un pranz usor: un sendvis cu sunca si cașcaval si o ceasca de ceai negru.
In timp ce le savura si-a reamintit intalnirea cu Tsukazaki. In timp ce el se ocupa de marfa, ea îl privea cu admirație.
- Va mulțumesc pentru timpul pe care ni l-ati acordat. Ca sa ma revansez, mi-ar face placere sa va invit la masa maine seara daca sunteți liber.
"Cina de aseara de la New Grand Hotel...." si-a spus Fusako in gand. "A fost doar o cina de multumire. El a fost manierat, asa cum se si cuvine din partea unui ofiter. Apoi lunga plimbare de dupa masa....a spus ca vrea sa ma conduca acasa, dar am mers pana la noul parc de pe dealul din Yamate-Cho. Inca nu puteam sa ne despartim asa ca ne-am asezat pe o banca de unde se putea vedea in jos portul. Am vorbit despre una si alta. De cand am ramas vaduva nu am mai stat atat de mult de vorba cu un barbat...."