Printre fulgi reci si respiratiile sale calde in ceafa mea,imi simt mintea osciland intre doua alegeri:a-l parasi definitiv pe Rayden sau a petrece mai mult timp decat eternitatea cu el.In drumul spre acest "loc linistit" al lui,am avut timp de
gandire.Am intors posibilitatile si le-am asezat,le-am luat la bani marunti si le-am privit in ansamblu,ca pe o bucurie si ca pe o tristete,in acelasi timp.Poate ca orice alt om ar alege a doua varianta,fiindca aduce cu sine atatea ganduri bune si planuri mari de viitor,insa eu ma simteam nesigura acum,exact asa cum am fost toata viata
mea.Ma gandeam ca nu o sa ramana asa,ca o sa raman nefericita langa el,fara a alege si o sa ma ingrop in rutina,sfarsind sub ghearele unui barbat innebunit de gandul vesnic de a ma avea pentru totdeauna.M-as uri daca i-as urma drumul mamei.Varianta asta nu e o alegere fericita;m-as omori cu propriile maini daca m-as lega cu un om ca tata.Nu e vorba de iubire aici,caci el a iubit-o pe mama ca pe ochii din cap,ci e vorba de prea multa iubire.A iubit-o atat de mult incat nu a acceptat ca ea sa nu mai fie sprijinul lui,iubita lui,sotia lui..El s-a gandit ca moartea e solutia aici.S-a gandit ca nu o poate darui altcuiva decat moarta si ca singurul care o mai merita e Dumnezeu.Nu cred ca mi-e frica de moarte,mi-e frica de dezamagire.Privirea ei scurgandu-se in lacrimi pe podea ma face sa imi fie frica de lucruri viitoare frumoase ce-as fi oprita sa le fac de un tiran ce o sa ma rupa in bucati si o sa ma stranga intr-o cutie fara lumina unde orizonturile mele o sa se inchida.Dar cum poate fi el un tiran?Cum se transforma un om,de fapt,intr-un tiran?Asta e o intrebare ce ma macina de mult timp si nu reusesc niciodata sa ma apropii de raspuns.De ce ai rani persoana pe care o iubesti?
-Ce mai face Muzaffer?Il aud vag pe Rayden cum ma intreaba,intorcandu-si privirea catre mine.
L-am privit urat pentru cateva secunde,inconstient,dandu-mi seama ca nu-l adusese in discutie pe tata doar ca sa ma enerveze.Ezit cateva secunde sa-l privesc sau sa-i raspund si-mi privesc usor pierduta telefonul stins,amintindu-mi de bunica.Nu mai vorbisem de multe zile cu ea,caci de fiecare data cand o ceream la telefon,el gasea mereu cate o scuza,spusa pe un ton calm,exasperant pentru sufletul meu.Are o vorba asa credebila,incat te pacaleste de fiecare data si te da inapoi fara sa-i mai poti comenta.Inca un motiv sa moara.Lumea nu a fost pregatita pentru unul ca el si nici nu o sa fie.
-Nu stiu,am raspuns sincer,gasindu-mi curajul de a-l privi in ochi.E plecat.
-Unde?
-Sper ca la capatul lumii.
Stiam ca mi se pierduse privirea,fiindca el a incetat sa ma mai deranjeze cu intrebari atunci cand m-a vazut ca imi pierd,totodata,si
cuvintele.Am intors capul pe geam si mi-am lipit pe jumtatea fruntea de sticla rece,suflandu-mi ingrijoarile pe suprafata rece a geamului.In timp ce ma gandeam la cele mai negre scenarii cu batrana mea draga moarta si cu nenorocitul care a dus-o la moarte oferindu-si scuzele fara prea multa empatie,eram adanc lovita si de toate intrebarile ce se invarteau prin capul meu cu privirea la Rayden.Voiam sa gasesc momentul potrivit pentru a-l intreba totul.Voiam sa stie ce e in mintea lui si ce are de gand cu totul.Pentru ca-l simt;e instabil din toate punctele de vedere.Vrea sa para dur,dar cateodata il mai simt cum se pierde printre ganduri si ma priveste disperat cateva secunde,parca cerand ajutor.
-Kayra,uita de toti,macar azi,te rog.Doar azi,bine?
Mi-a apucat mana staga si m-a tras tandru mai aproape de el,fortandu-ma sa-l privesc in ochii.Si simteam cum ne pierdem amandoi in ochii celuilalt,dar nu din iubire,ci din propriile probleme.Nici ochii mei,dar nici ochii lui nu erau limpezi,caci revedeau momente care ii fortau sa nu poata sa priveasca cum se cuvine ce e acum,in momentul asta,in fata lor.Mi se topea inima cand il vedeam asa si stiam ca il doare ceva si ca durerea asta e permanenta.Nu putea sa-mi zica,cum nici eu nu puteam sa-i zic.Mama imi spunea de aceste dureri tacute care nu pot sa ajunga pe varful limbii,caci sunt durerile sufletului si ca raman in veci acolo si nu pentru ca noi,cei indurerati,condamnam oamenii si capabilitatea lor de a intelege aceste lucruri,ci pentru ca simtim ca nimeni n-ar intelege sau daca i-am spune cuiva,indeajuns de citit ca sa ne inteleaga inima,n-am vrea sa-l impovoram cu durerile noastre.
-Nici n-am de cine sa uit,i-am raspuns chicotind,strangandu-i mana tare.Pentru cateva secunde,cand fruntea mea s-a asezat pe a lui si i-am simtit rasuflarea fierbinte pe gatul meu,mi-am simtit inima invalmasita in propriile dorinte.Iar asta se intampla doar langa el.
Si-a trecut buzele de cateva ori pe fruntea mea,vrand sa ramana acolo,insa l-am sfatuit sa renunte la asta si sa fie atent la drum daca nu vrea ca acest inceput sa fie din nou,un sfarsit care nu mai avea sa fie provizoriu,din pacate.Imi spuse amuzat ca am ajuns,rotind volanul brusc si apoi luandu-si mainile de pe
el.Ne oprisem in pustiu,in fata unei curti mari,troienita de zapada imaculata in fata careia stateau cateva felinare care semanau cu vata de zahar.Campia din stanga noastra se intindea pana in departare,unde copacii se urcasera pe stanci mari si priveau in zare catre marea de zapada ce semana cu zaharul dulce,cazand peste bucatele fiebinti ale mamei.Eu si el,departe de orice ne-ar face rau,in locul linistit.
-Iti place?
I-am zambit larg si mi-am pus capul pe umarul lui,privind in continuare cum zapada cadea incetisor si se oprea pe pamant,sporind patura pufoasa si rece.Radiatorul sufla caldura in fata mea,iar eu imi intorc capul catre Rayden,nimerind momentul in care ma privea fix.Mi-a zambit cand mi-am pus mana peste pieptul lui,strangandu-l tare.
Il simteam cum se relaxeaza sub atingerea mea si in acelasi timp cum se zbate in interior sa taca din gura.Voia sa intrebe lucruri,ca mine.
-Mergem?Mi-a soptit in ureche,sarutandu-mi cald urechea.
-Da.
Mi-am luat paltonul de pe bancheta din spate in timp ce el ma tinea de talie ca sa ma nu dezechilibrez.Inchide radiatorul si scoate cheile din contact.Imi ofera geaca lui neagra de fas,insa refuz categoric,nevrand sa-l las sa inghete pana cand intra in
casa.Am avut un mic schimb de replici care m-a aprins putin si ca sa inchei cearta,am iesit din masina,in speranta ca am sa evit asta.Imediat ce fulgii de nea au facut contact cu pielea mea calda,mi-am strans bratele asupra corpului,privind fermecata catre cer.Nu se vedea nimic altceva decat frumusetea pura a cerului care imi prinde ochii si mi mangaie cu adieri reci ce tin pe brate pui mici de gheata.Sub picioarele mele,miscandu-ma printre troiene imaculate,zapada trosneste si pocneste galagioasa.Din masina iese Rayden,in tricoul sau alb,nediferentiat de zapada,tinand in mana geaca de
fas.Se repede catre mine si mi-o pune pe umeri,inchizand fermoarul,in timp ce imi prinde parul in pumnul sau mare si imi pune gluga peste cap.Rade de imaginea mea si imi saruta grabit nasul inrosit,grabindu-se inghetat catre portbagaj.Scoate cateva pungi si alearga catre mine,apucandu-ma de spate ca sa ma faca sa merg catre casa din fata noastra.Casa era proteajata de un gard modest,ale carui temelii erau dintr-un beton de culoare deschise,continuat cu panouri de lemn maroniu.Poarta pe care tocmai o deschisese Rayden era din fier forjat,impletita in flori si cercuri.
Ochii imi cad imediat pe gradina mare,plina de copaci fara frunze si flori,cernuti in straturi mari de zapada,asezati simetric pana in spatele casei modeste.Casa,pictata in culori calde de portocaliu,pare ingrijita,cazuta mai jos decat era curtea.Coborand cam sapte scari ca sa pasim betonul nivelat la centrimentru cu casa,raman sub acoperisul de lemn maroniu prins in continuare cu casa,privind necunoscutul din jurul meu. In colturile geamurilor stau poze vechi infatisand chipurile fericite ale unor oameni pe care nu-i cunosc.Ghivece de flori raman inghetate pe langa casa,luptandu-se mandre cu frigul.La dreapta,drept in fata,o terasa mare si ospitaliera,din lemn colorat maroniu ma cheama sa ma asez la masa si sa apreciez in continuare panorama feerica ce se contura si mai bine cu clipa trecand,insa Rayden ma cheama usor iritat dupa cateva minute in care se chinuie sa gaseasca cheia pentru usa casei.
-E cam frig aici,imi spune el,asezand pungile ce le avea in maini langa perete.O sa sparg niste lemne.
Dar nu s-a dus sa sparga lemne,ci s-a apropiat de mine privindu-ma fix,exact asa cum a facut-o tot drumul spre locul lui linistit:cu ochii sai negri sclipind catre ai mei,zambind scurt si bland,oferindu-mi momente de liniste intriseca,asa cum nu mai avusem de
mult.Cu mainile sale mari atingandu-mi tandru fata si respiratia sa fierbinte oriunde pe pielea mea,azi as fi inghtit orice minciuna si adevar neajuns,caci il voiam azi sa-mi fie adevar.
Mi-a dat gluga de pe cap si s-a afundat in mirosul parului meu,atingand cu nasul gatul si tragand nesatul odor de miere felurit cu parfumul sau tare,barbatesc.Mainile sale reci s-au proptit apoi pe fata mea,strangand incetisor,in timp ce fruntea sa a cazu obosita peste a mea,ochii intersectandu-se cand nasurile noastre s-au atins.
-Mi-a fost dor de tine,Kayra..
-Si mi-
Buzele sale sunt asa calde,surprinzator.Imi inclin capul usor si deschid incetisor gura,in timp ce el imi apuca talia si ma trage mai aproape de el si-mi musca buza superioara,ghidandu-ma cu mana ce inca se odihnea pe obrazul meu stang.Nu pot sa ma opresc din a nu respira sacadat printre aceste saruturi ,caci inima incepuse sa-mi bata cu putere si nu stiam daca el poata sa aude bataile asa cum le aud si eu.
-Am vrut sa te sun.N-am mai putut,mi-a marturisit rapid,trecand catre gatul meu.
-De ce?Am raspuns scancind,cand m-a lipit de perete si am simtit cum s-a zguduit totul in mine.
-Mi-a trebuit o pauza de la tot.Chiar si de la tine.
-Bine ai facut!Ai fi devenit nesuferit daca ai fi sunat tot timpul!Am ranjit,deja nemaiputand sa tin pasul cu saruturile sale haotice,menite sa potoleasca pauza de care el vorbeste.E agitat si nu stiu de ce.Nu stie ce sa mai atinga mai repede prin straturile de haine dintre noi,la ce sa se holbeze sau de ce sa-si mai lipeasca buzele.
-Sunt sigur,a ras el.
Dupa ce a aruncat geaca uriasa de pe mine si se pregatea sa scape si de paltonul meu,telefonul a inceput sa sune.A lui,desigur.L-a ignorat cateva minute,chiar daca il irita foarte tare,concentrandu-se pe mine si doar atat,dar dupa ceva timp m-am gandit ca e ceva important si l-am incurajat sa se duca sa sparga niste lemne.
-Mai bine te duci sa spargi niste lemne,ai inghetat!Am spus usor,atingandu-i bratele prin miscari agitate,de sus-jos,ca sa-l incalzesc putin.
-Iti e frig?A soptit in urechea mea,plasand un sarut mic pe gatul meu.Din nou.Si din nou.Si din nou.
-Putin,am recunoscut,iar saruturile sale s-au oprit.
Mi-a oferit un sarut pe fruntea si si-a luat geaca grabit,iesind pe usa in timp ce raspundea apelului,murmurand un "Da!" dur.Si-am ramas singura,gandindu-ma pentru cateva secunde cine il suna asa,de dimineata.N-am putut,insa,sa cad pe ganduri,caci invartindu-ma prin casa,am observat ca inca pot sa vad frumoasa terasa,pentru ca masa era lipta de peretele din fata mea care era alcatuit din sticla groasa prin care puteam sa vad show-ul in continuare.
Telefonul a inceput sa-mi sune la scurt timp dupa ,iar numele lui Lasko a aparut pe ecran,stricandu-mi dispozitia.N-am vrut sa-i raspund prima data.Nici a doua oara.Si nici a treia oara.Devenise enervant ca naiba,asa ca am murmurat ceva si am raspuns.Stiam ca voia sa stie unde sunt.
-Da!
-Nu esti acasa,nu esti la Mira si nu esti nici la munca.A spus imediat si i-am simtit tonul tensionat din prima clipa.
-Stiu,Lasko.Altceva?
-Unde esti?A intrebat nervos,ridicand tonul.
-In baie ai cautat?Poate sunt pe acolo.
-Nu ma lua la misto!A tipat.Unde ai plecat?Cu cine?Te-am sunat si n-ai avut semnal pana cum.
Si astfel mi-am inceput dimineata ca oricare alta,discutand aprins cu Lasko.Puteam sa continui sa ii spun lucruri urate si sa urlu prin telefon,insa era un singur obstacol in a infaptui asta:Rayden intrand cu un brat de lemne in mana,prividu-ma curios si intrebandu-ma din priviri cu cine vorbesc la telefon.
