-Căţea o să fiu doar când o să vreau eu,nerecunoscatorule!
Mă simţeam îngrozită de-a dreptul,lovită de tot ce s-a întamplat,de aceste lovituri prin care ei își varsă focul,de toate aceste ameninţări şi de această seara groaznică.Eram scârbită de tot ceea ce înseamnă "pericol",iar prin existenţa lui Ray în viaţa mea e imposibil să nu trăiesc fiecare clipă într-o tensiune teribilă și greu de controlat.Nu mai vreau asta încă o dată...
L-am lovit pe blestematul de Juni fix în rana sa pe care o căpătase în urma actelor de cetăţean civilizat,iar acesta a urlat de durere din toată inima sa,luându-şi mâinile murdare de pe corpul meu.Profitând de moment,am alergat din mijlocul străzii pe trotuar,acolo unde Ray ţipa și-l amprenta cu piciorul pe Max.Nu,asta nu a rămas aşa.Când s-a ridicat de pe jos,s-au bătut în mare fel.Nu conta cu ce dadeau:cu pumnii,cu picioarele,cu capul...Am ţipat de am răgușit,neavând curaj să fac mai mult de atât fiindca era deja prea mult.
-Câti bani ţi-a dat?Ce i-ai spus,de fapt?spuse Max,ţinându-și bratele pe faţa,exact ca la box,mai apoi încercând să îl lovească pe Ray dar acesta avea aceiaş postură şi nu a reușit.
-Văd că nu înţelegi!Ce dracu ai?ţipa Ray exasperat.
-Toţi!Toţi sunteţi pe interes!M-ai lasat tu,m-a lasat și ea!
Nu le înţelegeam deloc logica.Nu-l înţelegeam,de pilda,pe Ray cum în acest moment îl lasă să îl lovească în braţe.Eram nedumerită.Confuzia s-a așternut imediat când pe fata lui Ray s-au lasat semne de întrebare şi i-a în plame pumni,fortându-l să se oprească.Și apoi,brusc,Max și-a lasat chipul în pământ și a început să plângă în hohote,sprijit de Ray.
-Azi de dimineaţă a vrut să plece!Și nu am lasat-o!Cum s-o las?ţipa Max din suflet,vrând sa-și oprească lacrimile.S-a certat cu mine,mi-a spus ca îi e frică să mai iasă din casă,mi-a însirat toate cele pe care n-am avut puterea să le controlez,frăţioare...Şi a plecat.Știi ce doare mai tare?Faptul că plănuise toate
astea.Ca o curvă nenorocită ce e!I-am găsit un mesaj pe telefon de la un număr neîregistrat cu un punct de întâlnire și o oră...Ghici unde pleca fata?râde acest cu o mulţime de lacrimi pe faţa.
-A ieşit din ţară...sopteste Ray,privindu-l cu milă pe al său camarad.
-Și acum tu...Tu,Rayden!
Se uitau unul în ochii celuilalt,coplesiţi de intâmplari.Măcar se s-ar termina aici acest șir...
-Împărţeam mâncarea,mai ştii?Dormeam pe jos,în aceiaş pătura..Până când părinţii nostri s-au ajuns..Vorba aia:"Fereste-te de prostul care se deşteaptă si de săracul care se ajunge."
Dacă știam că o să ajung să-i controlez prostiile lui tata după ce moare și o sa fie atata presiune...
-Acel parteneriat l-a propus dupa seara în care au răpit-o pe Mona.Dimineaţa ne-am întâlnit undeva pe langa calea ferată si era tata acolo cu el.Mi-a aruncat la picioare o valiză cu mulţi bani..Mult prea mulţi
bani.Ar fi ramas toţi ai mei.Iar pe tatal l-ar fi ajutat cu murdariile lui...Ce crezi va voia omu'?Pe mine,să stau ca un măgar inchiriat lânga el..Și tata..Tatal meu!Era de acord...să ma vand odată cu demnitatea mea şi sa stau la picioarele unuia care nu a avut mila pentru nimeni...
-Dacă ai zis da,te-
-Nu o să-mi faci nimic.Nu am
acceptat.Am promis că o sa-l dăm jos pe Kenny din seara
aia.Au trecut doi ani și daca tata a uitat,noi o să ne amintim de fiecare dată.
Nu le înţelegeam povestea.Nu înţelegeam despre ce anume trebuie amintit și ce a fost uitat,nu înteleg legătura lor cu Kenny ..
După ce Ray îi sopteste ceva la ureche,acesta işi reia chipul de baiat rău şi trece pe lânga mine lăsând un aer rece în
urma.Atât de rece.Urcă în maşină și goneşte pe drumul marilor băcănii,lăsând in urmă un gust de confuzie şi teamă,pentru mine cel puţin.
Respiram și inspiram săcădat,priveam cu teamă pământul şi imi simţeam inima cum vrea sa iasa din piept.E prea mult....
-Du-te în casa!îmi spune indiferent.Când te trezeşti,imi dai mesaj.Vreau sa vorbim.murmura,privindu-ma fix.
Îngân,trăgând mult aer in
piept.Se pregăteşte să plece spre maşină,dar îl apuc de braţ și îl trag uşor înapoi.
-Ai grijă de tine!spun cu vocea stinsă,ştiind că nu-i pot impune mai mult de atât iar puţinul pe care i-l ordonam era,fara dar si poate,prea mult.
-E ca şi cand mi-ai spune "Nu uita sa respiri!".spune,zambind ironic.
-Nu glumesc!ţip,săgetandu-l cu
privirea.Am tăcut pâna la ora asta,dar ceea ce s-a întamplat e de nedescris!Tu înţelegi că poţi face puscarie pentru actele pe care le faceţi tu şi prietenii tai?
-Daca e sa fie scap oricand de acolo,nu te agita..rade.
-"Daca e sa fie"?Dumnezeule,eşti nebun!Știi ceva?Vreau sa ma lași in pace!Nu vreau să am probleme.spun şi încerc să plec,dar nu-mi reuseste căci îmi baga mâna in par si ma apropie cu urechea de buzele sale.
-Kayra..mie mi-e indiferent,tu esti cea care o sa ramana cu inima in bucatele.zâmbeste ironic,avand mainile in buzunar.
-Eşti sigur ?intreb,stiind ca sunt capabila de a depăsi prototipul femeii proaste,care lasă intotdeauna capul in pamant.
-Daca nu as fi fost de fiecare data sigur,azi zaceam intre patru pereti de lemn.
-Nu numai tu.soptesc,tragand aer in piept.Dar asta nu inseamna ca se va intampla ceea ce spui tu,nici pe departe.
-Eu nu sunt Max!spune incruntat.
-Nici eu nu sunt Mona!spun la fel de incruntata.
Contrazicerile noastre s-au incheiat exact atunci cand i-am rostit numele Monei,urmând o serie de priviei urate si intoareri sincronizate,dupa care fiecare si-a vazut de drumul sau,fara a-si mai deschide catuşi de puţin gura.Comparatiile noastre cu Mona si Max,scoteau la iveala tot ceea ce noi consideram de prosr gust si de nefacut pe acesta lumea.Pentru Ray e de nefacut plansul pentru o fata,oricat de apropiata ti-ar fost ea,iar pentru mine,sa fiu acel prototip de femeie care se lasa la picioarele baiatului tata viata.Dar oare de ce am avut amandoi o plecare bruscă?Poate pentru că,intr-un fel sau altul,seara asta a fost obositoare pentru amandoi.El a fost obosit fizic,saturat de bătăi și ţipete din care nu ieseau nimic bun,acum înţelegându-i vorbele sale "Asta e viata mea,intelegi?Si asa o sa fie pana mor.Sunt prea multe complicatii pe care incerc sa le simplific dar pe dracu de nu se fac mai multe!Asa multe,asa dese!Incat simt ca mor si invii doar ca sa privesc lumea asa nenorocita!".Iar eu,cea care si-a invins blestemata frica de sange,am fost obosita moral sa vad atatea si sa nu pot face nimic.Exact ca un deja-vu.Iar neputinta mea se rezuma mereu la acea seara,pe care afurisitul de Kenny a avut grija sa o reaminteasca cu fiecare detaliu in fata lui Ray.Multumesc lui Dumnezeu ca Ray nu a insistat sa vorbesc mai mult despre seara vietii mele,pentru ca as fi avut un nod in gat daca as fi incercat sa-i povesteac despre cum am reactionat cand mi-am vazut mama cersind viata.Iar acest Kenny,mi-l amintit acum.
"Fetito,esti aur curat!Nici n-ai nevoie de exersare,esti o actrita maiestuoasa!Nu ai nevoie de arme sofisticate,uita-te la bietii caini!Haha,sunt morti deja!Iar privirea asta...e exact ca aceea a unei femei rigide,sofisticate si rea pana in maduva oaselor!Tatal tau nu are nevoie de un baiat,esti tot ceea ce-i trebuie!
LEO,M-AI AUZIT?AUR CURAT!AUR CURAT!"
