Adoptata capitolul34

Capitolul 34
Luke

Îi dau Izabellei o șuviță ce îi stă în ochi sub ureche. Încă doarme. Îmi trec degetele peste pielea ei fină și albă. E frumoasă. Când mă uit la ea îmi e imposibil să cred că a trecut printr-o așa viață. Dar niciodată nu s-a plâns de milă. Mereu a lăsat să se vadă că nu e atât de afectată de trecutul ei întunecat. Însă știu că e. Să trăiești cu niște oameni care abia îți dădeau de mâncare și te țin în lanțuri nu e deloc ușor. Erau părinții ei. Oamenii care iau dat viață. Pe lângă lucrurile oribile la care a fost supusă de proprii părinți, a mai trebuit să suporte și un psihopat. Cred de aceea părinți ei au crezut că e în regulă să vinzi o fată la unsprezece ani pentru sex. Mulți oameni ar fi acceptat și ar fi dat bani frumoși.

Până și eu am dat bani pentru asta. Știam că e minoră, dar nu mă așteptam să fie un copil. Și totuși, nu aveam de gând să fac nimic cât timp era minoră. Voiam câțiva ani să se acomodeze. Dar tot ce am plănuit atunci s-a dat uitării când i-am întâlnit pentru prima oară ochii goi ce strigau după ajutor. Nu înțeleg cum Adam a putut să o privească fără să i se facă milă. Nu înțeleg cum a putut să îi facă atâtea lucruri groaznice fără nici măcar o remușcare. Mereu a fost drept. Strict, serios, neiertător. Nu ar fi încălcat nici cea mai mică lege. Dar a putut să-și facă fantezii cu un copil și aproape să-l violeze.

Nu pot nici să-l condamn pentru că nu poate să și-o scoată din cap pe Izabella. Are felul ei de a te da peste cap. Nu știu ce face sau măcar dacă e conștientă de ce face, dar nu poți pur și simplu să uiți de ea. Sunt în aceeași situație. Continui să o sărut și să o ating de parcă ar fi normal. Sunt sigur că aș fi intrat la închisoare pentru asta. Însă la mine e mai diferit. Oricât de mult aș dori-o în anumite momente, nu aș face nimic din ceea ce ea nu vrea sau nu îi face plăcere. Tot ce îi fac eu până acum i-a plăcut. Nu e normal și nici legal, dar măcar eu nu am obligat-o să facă ceva. E la fel de nerăbdătoare ca mine.

Mă ridic ușor din pat și mă uit după telefon. Îl găsesc pe biroul Izabellei. Îl iau și îl deblochez. Formez numărul lui Adam și apăs pe butonul pentru a suna. Niște bipăituri se aud după fiecare trei secunde și mă enervează că nu răspunde. Îl mai sun o dată.

- Luke, prietene! Ce te-a duce pe tine să mă suni? Se aude vocea lui ce-mi zgârie urechile.

- Voiam sa vorbim despre incidentul de ieri.

- Oh haide! Doar nu ai de gând să mă dai în gât. Ți-am spus doar cum stătea treaba.

- Am aflat ceva de la fata.

- Orice a spus nu crede. Știi cum sunt adolescentele după ce trec printr-o despărțire. Sigur a inventat numai bazaconii doar ca să pic eu de vină.

- Sunt acuzațiile ei contra acuzațiile tale. Cine crezi că va câștiga?

- Haide, Luke! Chiar crezi o necunoscută în loc de mine? Știi că putea foarte bine să mintă.

- Habar nu ai despre ce vorbești. Singurul care minte ești tu.

- De ce ești atât de singur? Doar mă știi.

- Pe ea o știu mai bine. Poate că ai căutat tu informații despre ea încât să afli că e în viață. Dar ai omis detalii.

- Ce vrei să spui?

- Izabella e fiica mea de ani buni. Ani în care mi-a povestit destul încât să te bag după gratii toată viața ta.

- Ai adoptat-o? Cum?

Întreabă derutat. Știu că acum își pune semne de întrebare despre cum am putut să o cunosc pe Izabella. Știe în ce familie a trăit. Îi știe trecutul. Dar nu are nicio dovadă că am făcut ceva ilegal. Fără contractul de vânzare nu are nimic la mână.

- Asta e problema mea. Vreau să clarificăm un singur lucru. Dacă te apropii de Izabella voi avea grijă să primești ce meriți.

- Mă ameniți cumva? Nu-ți merge, Luke! Nici tu nu ești curat. Sigur ai făcut tu ceva, altfel nu avei cum să ajungi la Izabella.

- Nu am făcut nimic ilegal. Însă tu ai făcut. I-ai făcut rău fiicei mele și vei plăti pentru asta.

- Luke, putem discuta despre asta, nu trebuie să-

Îi închid fără sa-l las să-si termine propoziția. Nu îi mai pot auzi scuzele inutile. Nu vreau să îi mai aud vocea niciodată. Are atât curaj să vorbească de parcă nu i-ar fi făcut nimic Izabellei. De parcă el e victima în toată situația. Nu are nicio remușcare, niciun regret.

Două brațe îmi înconjoară mijlocul. Îmi întorc capul cât de mult pot și o văd pe Izabella. Își lasă capul pe umărul meu și plasează un sărut pe locul unde pielea mea e dezgolită. Toată presiunea din corpul meu se risipește.

- Cu cine vorbeai? Întreabă somnoroasă.

- Cu nimeni important.

Mormăi. Mă întorc spre ea pentru a putea să o privesc mai bine. Pare absentă.

- Ești bine?

- Știu că nu ar trebui să mai facem asta, dar poți să mă săruți?

Se uită puțin in ochii mei apoi se uita in altă parte. E puțin rosie in obraji. Adam are dreptate. Am facut si încă fac ilegalităţi. Nu credeam că voi ajunge un pedofil. E un lucru atât de josnic însă eu continui sa sarut si sa ating o minora care mai e si fiica mea pe deasupra.

Dar de la un timp nu mă mai mustră asta atât de tare. M-am obișnuit cu ideea. Plus că mă simt vinovat pentru ieri. Am dat vina pe ea când era în pericol. Aș face orice să nu creadă că am acea părere despre ea. Nu o cred o fată ușoară. Știu că numai eu o pot avea. Că numai eu o pot atinge și satisface. Dar am dubii uneori.

- Nu pot, Izabella.

Îi prind fața în palme, iar el se uită puțin tristă la mine.

- Tu trebuie să o faci.

Nici ca îi trebuia mai mult. Mă apucă de față și mă trage mai aproape de ea. Ne lipim buzele și formăm un sărut lent. Din cauza diferenței de înălțime nu stau într-o poziție prea confortabilă. Îmi pun mâinile pe fundul ei și o ridic. Ea își încolăcește imediat picioarele în jurul meu în timp ce eu o lipesc cu spatele de un perete. Îi mușc buza de jos când nu dă vreun semn că vrea să-și deschidă gura. Un geamăt îi scapă, iar eu profit de moment pentru am vârî limba în gura ei.

Când încerc să mă desprind de ea din cauza lipsei de aer nu mă lasă. Îmi prinde fața și mă forțează să continui sărutul. Îmi urc mâinile de pe fundul ei spre sâni. Îi strâng ușor, iar un alt geamăt îi iese din gură. Încerc din nou să despart sărutul, dar opune rezistență. Surâd în sărut și îmi bag mâinile pe sub tricoul ei. Își mișcă buzele peste ale mele într-un mod plăcut. Mă întreb dacă ea mai are aer.

După câteva secunde se desprinde brusc de buzele mele și inspiră adânc. Pieptul îi urcă și coboară repede, iar fața ei e roșie. Nici eu nu sunt mai presus. Încerc să îmi recuperez ritmul normal al respirației, dar, pentru câteva secunde, uit cum se face. Buzele ei fac contact cu gâtul meu.

- Iubito, oprește-te, nu suntem singuri. Poate intra oricând cineva și-

Mă oprește punându-mi degetul arătător peste buze, în semn să tac. Așa și fac. Ea continuă să mă sărute pe gât. Sărută bine. A învățat repede ce trebuie să facă. Îmi provoacă fiori plăcuți prin tot corpul. E atât de aproape de mine și se simte atât de bine.

- Nu vreau să vă stric momentul romantic, dar sunteți varză la a vă ascunde. Măcar încuiați ușa.

Vocea mătușii mele se aude din spate. Îmi întorc privirea spre direcția ei. Cum apare numai în momente ca acestea? A precizat deja că nu are nicio problemă cu mine sărutând-o pe Izabella. Dar tot mi se pare greșit să ne vadă așa.

- Te caută iubita. Ai noroc că am insistat să vin eu aici și nu ea. Am presimțit că se întâmplă ceva. Doar nu erați doar amândoi într-o cameră și vorbeați despre cât de frumoasă e vremea.

Spune ironic. Deși mă bucur că a venit ea în loc de Amanda, tot mă simt jenant. O dau jos pe Izabella din brațele mele și iau o distanță considerabilă de ea.

- Nu trebuie să vă indepartati aşa de mult din cauza mea. Eu nu sunt contra voastră. Chair sunteti draguti.

Matilda e singura care ar putea crede asta. Nu are toate țiglele pe casă. E singura care ar susține asemenea lucruri. Mă așteptam să mă judece încă de când m-a văzut cu Izabella sărutându-ne în baie. Nu neapărat pentru că i se părea greșit, ci mai mult să se răzbune. Pentru că eu am judecat-o când s-a încurcat cu unul care e cu mult peste vârsta ei. Chiar dacă nu era minoră când s-au cunoscut, tot mi se părea anormal ce se întâmplă cu ei.

La început era doar o distracție pentru ea, încerca ceva nou. Ea îi dădea lui atenție, iar el îi dădea bani și vacanțe. Chiar dacă Matilda își putea permite lucrurile alea. Prefera să i le plătească altcineva. După ce au plecat într-o vacanță de o lună pe o insulă nu s-au mai întors la fel. Erau mult mai apropiați. Se iubeau. Nimeni nu a crezut în relația lor și ar fi făcut orice să îi despartă. Dar era mai greu decât am fi crezut. Bărbatul acela a intrat în pușcărie pentru șase ani. A fost acuzat de abuz sexual, deși, după spusele mătușii, nu s-a întâmplat nimic din toate astea.

Iubitul ei stă de cinci ani în închisoare. A fost băgat acolo mai mult din cauza familiei noaste. Au înscenat totul și au plătit pentru a-l vedea după gratii. Mai are un an și va fi eliberat. A fost o perioadă grea pentru ea. Și pentru că eu am fost cel mai apropiat ei, a trebuit să o consolez în fiecare seară. Între noi sunt doar cinci ani diferență și ne-am petrecut toată copilăria împreună. Am stat mai mult cu ea decât cu Derek.

Se vedea cu iubitul ei decât ori puteam eu să o strecor. Eram student la facultate pe atunci și făceam practică în orașul natal. Se ruga de mine tot timpul să îi fac rost de măcar o oră pentru a vorbi cu el. Nu avea voie să se vadă cu el. Dar tot se o făceau o dată pe săptămână. Nu mi se părea sănătoasă relația lor. Se certau mai tot timpul când el era în libertate. Cu greu se putea ajunge la un armistițiu între ei doi. Și totuși nu puteau trăi unul fără altul. Mi se pare toxic, dar ea nu avea nicio problemă cu asta.

Eu unul nu inteleg genul ala de relaţii. Nu au nici un sens. De ce ai sta cu cineva daca nu te intelegi bine cu acea persoana? Unde e iubirea acolo?

- Luke, nu vei ghici ce am aflat azi!

Apare mătușa mea lângă mine entuziasmată în timp ce eu îmi găsesc drum spre sufragerie.

- Ce ai aflat?

- Am auzit ca Edward s-a mutat în închisoarea de aici.

Spune zâmbind. Ironic. Mă întrebam cât timp îi va lua să observe asta.

- Se pare că ai un auz bun.

- Și pentru a te ierta pentru că nu aveai de gând să-mi spui, mă poți duce acolo.

Mă strâmb. E adevărat, nu aveam de gând să-i spun. Nu avea sens. Tot nu are voie să se vadă cu el. Ar trebui să treacă peste el.

- Nu ai voie sa te vezi cu el, soro.

Se baga mama în discuție. Nici nu realizam că ne-a auzit conversația.

- Ba da! Nu-i așa, Luke?

Se uită la mine atât de rugătoare. Oftez. O singură întâlnire nu ar strica. Nu ar fi drept din partea mea după ce ea îmi ține secretul.

- Eu ii pot face o întâlnire cu el.

Spun neutru, iar mătușa mea aplaudă încântată.

- Vezi! Mă va duce Luke.

Spune și îi arată limba mamei. Ea își dă ochii peste cap. Mama nu e tipul de persoană cu care poți glumi. Ea și Matilda nu seamănă deloc. Cum pot fi surori?

- Luke nu te va duce nicăieri pentru așa spun eu. Încă sunt mama lui.

- Ai douăzeci și cinci de ani. Mai asculți de mama ta?

Mă întreabă ironică Matilda.

- Poate o s-o lăsăm pe altă dată.

Îi spun, iar ea își dă ochii peste cap. Nu țin morțiș să o duc acolo. Am treaba mai bună de făcut.

- Nu mă lăsați să fiu fericită. Se bosumflă ea.

- Matilda vreau să fii fericita, dar nu cu unul de șaizeci de ani! Se răstește mama la ea.

- Are numai 50! Ii reproseaza matusa mea.

- Ce se întâmplă?

Amanda apare în cameră și se aproprie de mine. Mă sărută ușor pe buze. O prind de talie și o aduc mai aproape. O văd pe Izabella cum se uită la Amanda urât. Vreau să mi se pară. Dar știu că poate se simte ignorată atunci când o ating pe Amanda. I-am explicat totuși cum stă treaba între noi.

- Drame de familie, iubito.

Izabella isi de ochii peste cap subtil şi nu inteleg ce o deranjează. Eu încă am o relaţie cu Amanda. A zis că vrea sa ma sărute doar pentru ca ii place. Nu are de ce sa fie deranjata.