x_Ramona episodul 7_x

Am ajuns la mare după un drum lung, vreo 7-8 ore cu mașina. Am găsit hotelul unde aveam cazare și am intrat. Știi senzația aia când termini de făcut bagajul și ai impresia că ai uitat să pui ceva? Ei bine, ai mei puseseră totul, de la bețișoare de ureche până la șireturi de rezervă, dar au uitat acasă, pe televizor, biletele de cazare. Așa că, aveam de așteptat până trimiteau cei de la agenție un fax cu biletele la recepția hotelului ca să ne facem check-in-ul.

Între timp, eu am intrat pe holul hotelului, spre recepție, târâind un troller după mine și un rucsac în spate. Cum mergeam eu, încet și încă excitat de amintirile nopții trecute, la un moment dat, în recepția hotelului, privirea îmi este furată de o persoană. Era o fată superbă, blondă, cu trăsături de turcoaică, îmbrăcată cu o cămașă albă, o fustă neagră până la genunchi și cu un ecuson în piept pe care scria un nume. Era ceva care începea cu ”A”, dar nu puteam să descifrez pentru că eu când îmi îndreptam privirea spre ecusonul din pieptul ei, nu la ecuson mă uitam.

În clipa aia am înghețat și mă uitam la ea cu aceeași privire cu care te uiți prima oară la un film porno sado-maso german, adică fără să clipești și fără să-ți vină să crezi că poate să existe așa ceva pe Pământ. Fără să exagerez, am stat și m-am holbat la ea vreo 10 minute pe ceas. La un moment dat m-a văzut și ea pe mine și mi-a zâmbit. Avea un zâmbet evadat parcă din basmele lui Hans Christian Andersen, niște buze cărnoase, superbe și avea diamant pe dinte.

Am reușit să ne cazăm și am urcat în camere, însă eu încă nu îmi revenisem din apoplexia cerebrală pe care o suferisem în holul hotelului. Nu acceptam să conștientizez așa o frumusețe sub același acoperiș cu mine, practic. Pentru a nu lungi povestea cu detalii fără sens, trebuie să știi că m-am împrietenit într-o seară cu unul dintre barmanii de la terasa hotelului. Era în anul ăla Campionatul Mondial sau European de fotbal (nu mai știu exact) și am văzut meciul împreună, după care am mai rămas pe terasă să mai bem o bere. Și cum stăteam eu așa, la un moment dat a venit o țigancă la noi care cânta la acordeon o manea obosită din aia de scos cartofii mai cu spor. Singurul lucru mai urât decât fața ei, era vocea.

Făcând o paranteză, tu ai auzit melodiile pe care le-am făcut eu cu Sergiu probabil (dacă nu, caută pe net Unu-ntr-altu, Mica rugăminte, U.N.C.U.I. etc) și știi că am un pic de voce. Și tu mai știi că eu sunt din Suceava, deci clar știam toate manelele din anul ăla.

Eu i-am zis țigăncii ăleia să cânte doar instrumentala la acordeon și să mă lase pe mine să cânt partea de voce. Și am început să cânt cu țiganca. La un moment dat se adunaseră oameni în jurul nostru să ne asculte, iar noul meu prieten, George (barmanul) mă rugase să cânt ceva despre copii, spunându-mi că-i era dor de fiul său. În clipa în care am terminat de cântat melodia aia ”Tăticul meu”, i-am observat ochii în lacrimi. S-a uitat la mine și mi-a zis:
−Tu stai aici cu mine și îmi cânți toată noaptea. Eu îți dau de băut și de mâncat, dar aici îmi stai.

Mie nu îmi suna rău propunerea lui, așa că am acceptat-o. La un moment dat i-am zis că îmi e foame, iar el a mers și mi-a făcut la bucătăria terasei grătar, cartofi, mi-a adus bere, vin, sucuri și orice am vrut eu în momentul ăla. Cred că dacă i-o ceream pe maică-sa în seara aia la pachet cu nevastă-sa, mi le dădea pe amândouă.

Eu, când am văzut cam cum merge treaba, mi-am dat seama că aș putea să aflu cine era fata care m-a făcut să mă port 10 minute ca și cum aș fi avut sindromul Down, în holul hotelului. Așa că l-am întrebat cine este fata aia blondă și drăguță care părea să lucreze la barul de la recepție. Clipă în care el s-a uitat la mine și mi-a spus:
−Cine, Anemona? N-ai tu treabă cu ea. E o gagică din Mangalia, e venită cu 3 prietene să lucreze aici pe vară, dar nu te băga în seamă. Eu am auzit că sunt video-chat-iste, dă-le dracu.

Pe mine nu mă interesa chestia asta pentru că nu era ca și cum mă însuram cu ea. Mi-a spus că are camera chiar lângă camera lui și că o să-i spună de mine, poate o să vrea să facem cunoștință.
Am mai stat și am băut/fumat/cântat până pe la 5 dimineața și apoi am plecat în camere.
Următoarea zi, când plecam spre plajă, de la terasa lui George mă striga cineva disperat. Eu eram mahmur și adormit, nu prea aveam chef de stat la vorbe. Vocea insista. La un moment dat m-am întors și George, gras cum era, cu maioul transpirat și cu șlapii lui negri în picioare, fugea spre mine. Când m-a ajuns, gâfâind, mi-a zis:
−Andrei, stai așa! Voiam să-ți spun că m-am întâlnit dimineață cu Anemona și i-am zis de tine și de toate dedicațiile pe care i le-ai făcut aseară.

Eu, încă beat, dar oarecum bucuros, m-am uitat la el și l-am întrebat ce a spus Anemona. George, trăgând o gură de aer adânc în piept, și-a dat jos șapca, s-a uitat la mine și mi-a zis:

−Am vorbit cu Anemona și mi-a spus că i-ar face plăcere să te cunoască. Mi-a zis să îți spun să mergi până la ea, la recepție, să faceți cunoștință.

În momentul ăla mi-a stat inima cum a stat Tătărușanu la golul lui Schalke. Am lăsat-o dracului de mahmureală și de tot și am mers în hotel. Nu îmi venea să cred că a zis asta, eu mă gândeam că mi-a zis George la mișto ca să își bată joc de mine sau ceva. Mă rog, am intrat în hotel, am mers spre recepție și am văzut-o. Mi-am făcut curaj să mă prezint și cu greu, am făcut-o. Am intrat un pic în vorbă. Nu-i venea să creadă că e mai mare decât mine cu 3 ani. Era îmbrăcată tot în hainele de lucru, în acea cămașă de un alb superb (era un alb normal, nu era nimic deosebit, dar eu îl vedeam superb), fustița neagră, ecusonul în piept și părul blond care îi cădea mârșav peste umeri și se oprea acolo.

Am stat un pic de vorbă, dar nu foarte mult pentru că ea era totuși la muncă. M-am așezat pe un fotoliu din barul hotelului și stăteam acolo așteptând ca ea să-și mai facă timp ca să mai vină să mai vorbim. La un moment dat, eram furat de ce era la televizor și, dintr-o dată, am simțit o mână care se scurge ușor pe gâtul meu, din spate, atingându-mă cu unghiile, ușor și apăsat și am simțit o senzație incredibilă în corp. Nu am mai simțit așa ceva niciodată până atunci și nici de atunci până acum. A fost ca un șipot cristalin și rece peste o bucătărie încinsă dintr-un fast-food din centrul Bucureștiului. M-am întors și ea s-a uitat la mine zâmbind, etalându-și dantura superbă și diamantul din dinte. Boxerii mei mă urau din nou. Am stabilit că în seara aia, după ce termină ea programul, o să ieșim la o plimbare. Era tot ce-mi doream.

În acea noapte avea să fie finala campionatului de fotbal și ea trebuia să lucreze până se termina meciul. Al dracului meci, că a avut și prelungiri și lovituri de la 11 metri. Era deja ora 1 noaptea când s-a terminat meciul și holul hotelului se elibera încet-încet. Au mai rămas la o singură masă doi tipi, un pic amețiți, care montau la o badoacă din aia de vin de 5 litri. Anemona mi-a spus că nu poate să iasă din tură (în speranța mea că va intra în altă tură) până nu pleacă toți clienții din holul hotelului ca să poată aranja mesele și fotoliile, plecând apoi înapoi spre bar.

Nici bine nu și-a terminat propoziția, că eu am mers și am aranjat toate mesele și tot ce mai era de ordonat pe acolo cu viteza unui bărbat care simte potențial de futut. Dar ăia nu plecau. Așa că, am deci să iau atitudine. Am mers la masa lor, m-am prezentat și am intrat în vorbă cu ei. Norocul meu a fost că ei erau moldoveni, eu eram din Suceava, ei aveau alcool, eu eram din Suceava, ei erau amețiți, eu eram din Suceava. Îți dai seama ce conexiune s-a creat între noi. Așa că, m-am uitat la ei și le-am spus: −Am văzut că vă place fotbalul.

−Da, ne place mult de tot. Dar mai mult ne place vinul, mi-au răspuns ei râzând.

−Voiam să vă spun că eu sunt fotbalist. Chiar anul ăsta am semnat cu Steaua (îmi spuseseră ei că sunt steliști) și din sezonul viitor mă veți vedea la echipă. Știu că mă veți înțelege, așa că aș vrea să vă spun un lucru. Domnilor, dragii mei moldoveni, am și eu o rugăminte la voi. O vedeți pe fata aia superbă de la bar? Eu trebuie să ies cu ea la o plimbare, dar ea nu poate să plece pentru că nu are voie să facă asta până nu plecați dumneavoastră de aici. Nu vreți să continuați sărbătoarea în holul hotelului de la etajul dumneavoastră? Ar însemna mult pentru mine.

Clipă în care mi-am dat seama că joc ruleta rusească cu doi moldoveni beți, dar totul avea sens și eram sigur că va merita. Unul dintre ei s-a uitat la mine și mi-a spus:

−Plecăm, dar numai cu o condiție.

−Care? am întrebat eu oarecum îngrijorat.

−Să ne dai un autograf că cine știe cât de mare fotbalist ai să fii.

Eu eram pe jumate ușurat, pe jumate amuzat, dar am luat un șervețel și l-am mâzgâlit și l-am pus pe masă. Ei mi-au zi că nu-mi mulțumesc pentru că o să-mi mulțumească fata în seara asta și pentru ei. S-au ridicat și au plecat.

M-am dus repede cu Anemona în cameră la ea să facă un duș și să se schimbe și așteptam cuminte pe pat. Ea a ieșit din baie, într-un prosop roșu aprins, la fel ca și dorințele mele în ceea ce o privea și a stins becul. Eu stăteam în pat, în stânga dulapului oarecum, iar ea a deschis ușile acestuia pentru a se schimba departe de văzul meu. M-a rugat ghiduș să nu trag cu ochiul.

Eu nu am ascultat-o, evident, însă tot ce vedeam, era o siluetă într-o umbră, din cauza întunericului din cameră și a luminii difuze care bătea de la un stâlp de afară. Nu mă puteam opri din privit. Părul ud i se revărsa pe spate ca 100 de bice peste corpul meu, sânii fermi și rotunzi atingeau prosopul într-un mod care mă făcea să fiu gelos pe un prosop și picioarele-i stăteau incredibil de aproape și de departe, în același timp, de privirea mea. A fost genul de imagine pe care oricât de mult ai încerca să o descrii cu cea mai mare acuratețe posibilă, tot va părea exagerată pentru cel care citește. Ea s-a terminat de îmbrăcat, iar eu aproape că m-am terminat. A venit, m-a luat de mână și mi-a spus:

−Hai să mergem pe plajă. Dar vreau să-ți spun încă de acum că eu am prieten și nu aș vrea să-ți faci o părere proastă despre mine.

Informația asta m-a lovit la fel de dureros ca o naștere prematură și ca o labă cu o mână uscată, la un loc. Nu mai înțelegeam ce se întâmplă, de ce ar ieși cu mine, dar totodată mi-ar spune că are iubit, de ce m-ar lua la ea în cameră și s-ar schimba între ușile de la dulap, loc unde era clar că o văd și nu ar face asta în baie, dar în același timp mi-ar tăia aripile înainte să ieșim spre plajă.

Ei bine, am înțeles de ce, când am ajuns pe plajă. Eu uitasem că ea era mai mare decât mine, femeie în toată firea, care știe exact ce vrea, când vrea și cum vrea, spre deosebire de Ramona, care, din partea mea putea s-o sugă în clipa aia, oricum nu mai exista.