DOUZECI SI OPT - Jack Spintecatorul

Resedinta Wadsworth,
Belgrave Square
9 noiembrie 1888
- Iute, i-am zis fratelui meu. Trebuie sa plecam inainte sa se intoarca tata. Oh, Nathaniel, a facut niste lucruri oribile!
Fratele meu statea nemiscat.
- Nathaniel, trebuie sa plecam imediat. O sa iti explic totul in drum spre Scotland Yard. Te rog, hai sa ne grabim. Nu vreau sa il intalnesc pe tata.
Nathaniel m-a impins pe un scaun si a inceput sa rada. Eram socata.
- Draga mea surioara, mi-e teama ca ai inteles totul pe dos. De data asta nu tata este responsabil pentru ce ma stapaneste. Asta e fapta mea.
- Nu inteleg...tu ai luat droguri? Ai....ai facut si tu abuz de laudaum? E in regula, te pot ajuta. Vom merge impreuna la Thornbriar pana te faci bine.
Nathaniel se plimba prin fata mea apoi a scos un cutit ascutit din maneca. Avea cam 15-16 cm. Exact aceeasi lungime pe care o estimase unchiul cu privire la arma lui Jack Spintecatorul.
- Nathaniel, spune-mi ca e un cosmar!
- Sss, e in regula surioara. Ti-am promis ca totul va fi bine si uite ca e. L-am eliberat pe unchiul nostru cu acele scrisori. Nu e asa?
- Tu...cum? Nu poate fi adevarat.
- Acum esti aici si totul e perfect. Am pus la punct ultimele detalii. Nu mai trebuie decat un pic de sange si putina electricitate.
Lacrimile imi curgeau pe obraz. Nu visam ci ma aflam in iad. Fratele meu se credea doctorul Frankestein. Nu aveam de gand sa permit ca mama sa devina monstrul lui.
- Nu o poti aduce pe mama din morti, Nathaniel. Este gresit.
- ln ce fel este gresit? Tocmai tu dintre toti oamenii am crezut ca ma vei intelege si vei aprecia. Este o descoperire stiintifica, draga mea surioara.
- Cum ramane cu femeile pe care le-ai ucis? Merita sa sarbatoresti mortile lor?
- Tarfele? Pai da, chiar cred ca merita. Nu doar ca am scapat strazile de ciuma, dar aproape ca am adus-o pe iubita noastra mama la viata.
- Cum ramane cu mecanismele pe care le-ai lasat in trupurile lor? Ce fel de mesaj ai vrut sa transmiti politiei?
- Mesaj? Nu am intentionat sa transmit vreun mesaj. Pur si simplu le-am lasat acolo unde au cazut.
Nathaniel a tarat trupul mamei pe masa improvizata apoi i-a legat mainile si picioarele in curele de piele.
- A fost destul de greu sa o scot din mormant si sa o aduc aici fara stirea tatei. Aici laudanumul mi-a fost de folos.
- Cum ai descoperit incaperea asta?
- Acum cateva veri am gasit o harta casei de la Thornbriar. Tata abuza de leacul lui asa ca in fiecare seara adaugam putin laudanum in paharul lui de coniac. Nu mi-a fost greu sa ma asigur ca era....sedat si nestiutor cu privire la modul in care ma folosesc de pretiosul lui birou. Ce mai conteaza un pic de opiu pentru un dependent.
- Tu....i-ai dat opiu tatei stiind ce consecinte poate sa aiba?
- Asta o sa intre in pieptul mamei si o sa ii protejeze noua inima. E un fel de cutie toracica artificiala.
- Trebuie sa incetezi cu nebunia asta Nsthaniel.
- Nu mai pot da inapoi , surioara. Nu am nevoie decat de putin sange de la tine ca sa il injectez in inima ei apoi o sa pornim impreuna mecanismul.
-Te rog fratiorule, daca ma iubesti o sa opresti experimentul asta. Mama e .moarta, nu mai vine inapoi.
- Suntem asa aproape. Nu mai lipsesc decat cateva minute sa vorbim cu mama.
- Cum ai putut face una ca asta? Cum ai putut crede ca as fi fericita sa stiu ca ai omorat niste femei? Ce sa fac cu un frate mort si cu o mama moarta? Nu intelegi??? Ne-ai distrus! Ne-ai distrus pe toti!
- Nu....nu stiu ce diavol mi-a intunecat mintile. Eu....imi pare rau, Audrey Rose! Nu va fi niciodata de ajuns, dar....imi pare sincer rau.
I-am lovit pieptul pana ce am obosit. Iubitul meu frate era Jack Spintecatorul. Trebuia sa il ajut pe Nathaniel sii sa iesim din camera in care mama era prinsa intre viata si moarte.
- Sa mergem, Nathaniel. O sa bem niste ceai.
M-a prins dureros de brat rotind seringa.
- Lunga e calea si grea cea care din iad duce sus in rai, surioara. Trebuie sa pasim pe caile alese de noi. E prea tarziu sa dam inapoi.