Diana capitolul13

Capitolul 13
Am pasit spre un nou nivel dar cand am privit in urma mea, ceilalti se loveau de un zid invizibil, facandu-i captivi in lift. M-am incruntat privind spre Aleron care lovea in gol nervos, insa in mai putin de o secunda toata lumea s-a calmat cand Lucas a pasit fara nicio problema.
L-am privit cu un chip neutru in timp ce am observat ca bratara de la incheietura lui era acum un rosu foarte aprins. Am facut ochii mari, fratele lui Lucas odata cu mine, si ne-am privit mainile. S-au schimbat echipele.
Usile liftului s-au inchis cu un pocnet asurzitor si a disparut, lasandu-ma captiva intr-un nou test, cu blondul pe capul meu.
- Acum imi spui ce ai?
Mi-am continuat drumul imbufnata si cu mainile la piept, mergand cat de repede pot si incercand sa-l evit.
- Iubito, ce s-a intamplat? Spune-mi, nu te purta ca un copil.
- Si daca ma port, ce o sa faci? O sa ma mananci?
- Ai grija la cuvinte, continua rece din senin.
- Putin iti pasa tie daca patesc ceva!
- Ce naiba spui acolo, Diana? Aleron ti-a bagat toate prostiile astea in cap?
- Nu. Sincer, el mi-a deschis ochii.
Expresia lui Lucas s-a schimbat intr-un moment ca si cum un intreg zid il lovise.
- Asta a spus si Sage cand l-a cunoscut pe Aleron ..
Simteam cum sangele mi se urca la cap, asa ca m-am intors si am vrut sa plec insa blondul mi-a prins incheietura cu forta.
- O sa ramai aici sa vorbim.
- Da-mi drumul ! Ma doare.
- Daca promiti ca ramai aici sa terminam discutia, spune si ma strange si mai tare.
- Am spus sa ma lasi, Lucas!
Blondul a zburat de sub privirea mea, lovindu-se de primul copac cu o forta atat de mare incat chiar am auzit crengi pocnind. Spre surprinderea mea, s-a ridicat imediat si cu super viteza a ajuns cat ai clipi in fata mea.
Mana lui a scos colierul de sub bluza mea, si m-a privit cu ochii mijiti.
- Ce inseamna asta?
M-am tras din mana lui, si am facut cativa pasi in spate.
- Inseamna ca de Sage ti-a pasat enorm, iar de mine aproape deloc.
- Cum poti spune asta? Tu ai idee cat de greu imi este sa stau in casa cu tine? Nu stiam ca ai de gand sa intri in Olimpiada!
- Nimeni nu stia, pentru ca nu m-ati fi lasat.
- Normal! Esti un copil, Diana. Esti fragila si ai noroc de colierul ala, si de faptul ca i-ai aflat secretele.
- Am noroc de ..
Am pufnit mai ironic ca niciodata si mi-am dus mana la gat, iar cu o singura miscare mi-am smuls colierul si l-am aruncat la picioarele lui Lucas.
- Pot si fara rahatul ala blestemat !
Am fugit insa auzeam strigatele blondului sa ma opresc. Simteam ca ma ajunge din urma, avand in vedere ca nici nu alergam si exact cand am crezut ca ma va prinde, un vant mi-a traversat sira spinarii. M-am intors cu o pirueta scurta iar gura mea s-a deschis usor din vina uimirii si fricii ce m-a cuprins.
- Vrea sa o lasi in pace.
Vocea lui parca a umplut intreaga padure, pe care abia acum am observat-o. Eram in mijlocul unei paduri, pe timpul noptii si luminati doar de luna mult prea mare din centru cerului.
Aceleasi trasaturi pe care nu le puteai descrie cu precizie, aceiasi atractie inexplicabila.
- Dean.
Am tresarit cand am auzit vocea lui Lucas si nu pentru ca a avut tupeul sa zica ceva in fata lui, pentru ca i-a pronuntat numele de care eram atat de curioasa.
Cei doi au inceput sa vorbeasca dar toata conversatia a ramas in spate pentru ca auzeam strigate din departare. Am facut un pas in spate, si inca unul .. apoi m-am intors si am fugit. Baietii se certau si nu au observat cand am plecat.
Am alergat pe marginea unui rau, iar strigatele se auzeau din ce in ce mai tare, pana am ajuns langa un pod. M-am oprit, privind situatia. Raul mergea cu o viteza mai mare ca niciodata, iar deasupra lui era suspendat un pod din scanduri si franghie, in modul anilor vechi. La mijloc, o fata pana in zece ani atarna, tinandu-se cu toata forta ei. Striga dupa ajutor cat o tinea gura, si simteam cu inima ti se topeste cu fiecare tipat.
Am facut un pas pe pod, dar totul devenise foarte inalt brusc, ceea ce mi-a instalat panica in tot corpul.
- O sa te duci daca vrei sa nu ii amestec toate oasele din gat.
Am privit in spate terifiata si am observat ca Dean il tinea pe Lucas in genunchi, mainile sale fiind incolacite in jurul gatului lui. Nu apucam sa clipesc, si blondul ar fi putut muri. Am dat negativ din cap, privind din nou spre pod.
- Am frica de inaltime.
- In Olimpiada nu trebuie sa ai frica de nimic, Diana.
- Cum imi stii numele?
- E seful tuturor vampirilor! striga Lucas dar in urmatorul moment este strans cu forta.
- Si urasc pisicutele ca tine care imi fac rasa de rusine, Smith. Acum da-i drumul! striga spre mine in ultima parte, poruncitor.
M-am intors si am pus un picior pe pod. Totul a devenit inalt, si a inceput sa se balanseze.
- E doar in mintea mea .. nu exista. E doar o dimensiune mistica..
Am inaintat cu ochii inchisi insa se misca prea tare si am fost nevoita sa ii deschid, incercand sa ma prind de franghiile ce lega scandurile intre ele. Daca nu gaseam rapid o solutie, mai mult ca sigur as fi cazut in rau.
M-am aruncat la pamant, mergand ca in testele de la scoala militara si parca totul era mai simplu. Dupa un chin imens, am ajuns pe mijlocul podului. M-am ridicat cu grija si am privit in jos spre fetita. Picioarele aproape m-au taiat si simteam ca imi pierd mintile. Parul ce ii cadea in bucle si constitutia atat de subtire .. eram eu. Fata la care ma uitam, eram eu in copilarie.
M-am palmuit singura, mintal, dupa care m-am intins peste pod oferindu-i mana, pentru a o trage sus in siguranta. A apucat-o cu incredere, insa nu ma asteptam sa fie si asta o cursa. Cu siguranta aia nu era greutatea unui copil de zece ani.
Am incercat pe cat posibil sa o tin dar m-a tras peste pod, in ultima clipa apucandu-ma de o scandura si atarnand langa ea. Frica ma sufoca si simteam ca asta se termina aici.
- Ti-am spus ca asta va fi usor.
Vocea lui Dean mi-a croit un drum prin sentimentul de teama si m-a readus la realitate. Nu am intrat aici sa ma plang, sau sa pic de la nivelul trei. Toti muschii mi s-au mobilizat, asa ca am bagat piciorul stang sub fetita de langa mine, iar cu o mana, am ridicat-o pe pod.
- Podul ..
Incercam sa ma ridic, cand abia mi-am dat seama ce a vrut sa zica cu scancetul ala. Am privit spre dreapta, unde franghiile cedau cat de curand.
- Fugi!
Statea acolo si ma privea cu ochii mari in lacrimi. Trebuia sa ma grabesc cumva .. apoi mi-am amintit ceva din antrenamentul lui Jason. Presiune si rostogolire.
Mi-am luat avant si mi-am urcat piciorul pe pod, apoi cu toata presiunea din brate m-am rostogolit, reusind sa ma ridic. Am fugit fara sa mai tin cont cat de tare se misca podul, insa m-am oprit la cativa pasi distanta.
- Haide! strig cand vad ca fata nu se misca.
O franghie tocmai pocnise ceea ce m-a facut sa scot un tipat scurt si strident. Am injurat in barba si m-am intors dupa mine, cea din copilarie, apoi am luat-o in brate fugind cat de repede ma tineau puterile. La ultimul sfert din drum, am simtit ca podul s-a rupt si nu aveam nicio sansa sa ajung, asa ca, cu ultima putere ce mi-a ramas am sarit si m-am rostogolit cu fetita, ajungand la picioarele lui Dean si a lui Lucas.
- Pe data viitoare!
Am vazut cum a aparut liftul si in urmatoarea secunda, oboseala si-a spus cuvantul pentru ca am lesinat ramanandu-mi intipariti ochii lui in minte.
Capitolul 21
Mi-am deschis ochii, iar soarele m-a intepat usor printre crengile copacilor. Am tresarit si m-am ridicat pe coate, insa cand mi-am vazut prietenii am rasuflat usurata. Imi simteam corpul greu si ma dureau bratele.
- Ce s-a intamplat?
- Dean. Frumuselul de el.
Am privit spre Aleron care isi fuma tigara putin mai departat de restul grupului. Ca si cum cineva mi-a dat cu o piatra in cap, mi-am amintit imediat ce s-a intamplat nivelul trecut, si din instinct am privit in jur dupa blond. Era chiar langa mine, si abia acum am observat ca ma tinea de brat protectiv.
M-am aruncat in bratele lui si l-am strans cat de tare am putut. Nivelul trecut am crezut ca o sa-l pierd si mi-am jurat ca daca o sa trec, nimic nu o sa mai conteze.
- Cat de diabetic. Mergem si noi odata?
Comentariul lui Aleron m-a facut sa imi dau ochii peste cap, si sa ma ridic de pe iarba usor umeda. Aerul era intepator, ceea ce insemna ca era dimineata, destul de devreme. Mi-am dus mana la gat instinctiv si am simtit un obiect rece. Privirea mi s-a abatut asupra lui Lucas, care mi-a zambit cu dragoste.
- Unde suntem?
- La nivelul 4, nu e evident?
Fratele lui Lucas a intervenit din nou, pe un ton rastit si plin de dispret. Care era problema lui?
- Suntem in Chicago, continua Jason aproape de urechea mea.
- De unde stii? intreb la randul meu in timp ce ne plimbam printre blocurile uriase.
- Am mai fost aici.
L-am privit usor incruntata. Raspunsul lui a fost sec, iar maxilarul i s-a incordat imediat ce a scuipat cuvintele. Am facut o grimasa si am lasat-o cum a cazut.
- Si unde mergem?
- Tatal meu ..
- Si al meu, intervine Aleron peste fratele lui fara sa ne priveasca.
- A locuit aici, continua prietenul meu neafectat de interventia de mai devreme. Si am stat si noi un timp cu el. Are un apartament nu foarte departe de aici. Cred ca e un inceput bun.
Am dat afirmativ din cap si ne-am continuat drumul, in timp ce bratul lui Lucas ma inconjura protectiv. Am privit spre Miranda, dar parea in regula. Ba din contra, ochii ii fugeau intr-una spre Jason. Un zambet mi-a aparut pe chip fara sa vreau.
- Am ajuns!
Am privit blocul care era atat de inalt, incat puteam sa cad intr-o figura de gimnastica privind din ce in ce mai sus.
- Casa dulce casa! sopteste Aleron si intr-o fractiune de secunda dispare.
Am luat liftul pana la etajul saisprezece si am multumit in gand ca nu stateau mai sus, altfel inima nu mi-ar mai fi coborat din gat. Lucas a deschis usa iar ochii mi s-au marit vizibil. O camera uriasa s-a intins sub privirea mea. O canapea lunga din piele se intindea in centru, in timp ce in spatele ei se afla un mini bar ce servea si de bucatarie in acelasi timp. Nuantele de alb si negru se intindeau de la tavan pana la draperiile ce acopereau ferestrele pana in pamant iar pe cealalta parte era un balcon, ce detinea o masuta si doua scaune elegante.
- E pur si simplu .. urias.
- Camera noastra e pe stanga iar celelalte pe dreapta.
- Nu mai am cuvinte.
- Ce zici sa-mi aduci un pahar de cachaca daca ai terminat cu salivatul pe parchetul meu?
Tonul lui Aleron mi-a alungat toata starea de bine si m-a umplut de nervi. Lucas a vrut sa spuna ceva, dar l-am oprit si m-am apropiat de bar fara sa zic nimic. Am scos un pahar, apoi am turnat in el un sfert din bautura braziliana ceruta. Cu pasi mici m-am apropiat de canapeaua pe care brunetul statea intr-un cot, oprindu-ma in fata lui. Un zambet lenes i s-a asternut pe chip si a intins mana sa isi ia bautura, insa am tras-o la timp. A ridicat dintr-o spranceana iar eu fara sa mai stau pe ganduri am scuipat in pahar, dupa care cu un zambet fals i l-am intins.
- Poftim! Comanda ceruta.
M-a privit uimit in prima parte, dupa care ochii i s-au micsorat treptat ajungand sa ma priveasca mijit. Nimeni din camera nu mai zicea nimic, iar intre noi sareau scantei. Cu o miscare rapida, a trantit paharul de perete provocand un zgomot infernal. Sute de cioburi au sarit pe podea, ajungand pana la picioarele Mirandei, care statea pe unul din fotolii.
- Care e problema ta?
Vocea mea a sunat mult mai rastita de cat ma asteptam si simteam cum picioarele imi tremura de la emotie.
- Ce a fost cu gestul de mai devreme? raspunde Aleron tot cu o intrebare.
- Nu imi plac deloc arfele tale.
- Si nici mie tupeul tau. Asculta aici copil prostut. Putin imi pasa ca l-ai lasat pe fratele meu sa iti intre in pantaloni, asta nu iti da niciun drept sa te comporti ca si cum ai face parte din rasa noastra!
Lucas s-a aruncat asupra lui dar cu o miscare l-a aruncat de perete. Jason a incercat sa se apropie incet insa a avut acelasi destin. Ochii lui Aleron s-au deschis brusc la culoare, devenind purpurii cu o urma de auriu. Lucrurile deviau si nu imi placea deloc.
- Masoara-ti cuvintele, netrebnicule.
Simteam cum un nor negru se aduna deasupra mea si cum sangele imi curge mai repede prin vene. M-a luat de gat si m-a trantit pe canapea, el ramanand in picioare in fata mea.
- Ce e in capul ala sec al tau? Sa il crezi pe Lucas? Sa te pui cu mine? Uita-te la ei.
I-am sustinut privirea si am tresarit cand tipatul lui a umplut camera.
- Uita-te!
Mi-am privit atat iubitul cat si prietenul, intinsi la baza peretelui, cel mai sigur raniti deoarece vopseaua cazuse odata cu ei de la impact.
- Sa iti intre bine in cap cine e mai puternic.
Miranda s-a ridicat si a vrut sa se apropie de Jason, insa cuvintele brunetului au iesit pline de ura fara macar sa se uite la ea.
- Stai jos, sau te ia naiba si pe tine.
Aleron a zburat in peretele opus, daramand un intreg raft ce atarna pe perete. M-am ridicat nervoasa, si cu o miscare din mana, l-am transferat de la perete la barul din bucatarie spargand cateva sticle de bautura. Simteam cum tot sentimentul de furie m-a acaparat dintr-o data.
- Diana .. opreste-te.
Lucas a scancit de langa perete spre mine si intr-un moment de neatentie, eram cat pe ce sa fiu pusa la pamant de fratele lui care deja era pe picioare. S-a apropiat de blond si a inceput sa ii care picioare repetate, zambind.
- Cum iti place sa vezi asta? Daca nu aveai medalionul ala blestemat, in genunchi stateai!
Un cutremur a pornit din senin, zgaltaind totul din camera. Miranda s-a panicat incepand sa tipe, insa eu nu am miscat niciun deget privind spre brunet cu ura.
- Pleaca! Isi pierde controlul!
Lucas tipa de jos spre fratele sau, scuipand sange din cand in cand.
- Nu plec nicaieri. S-o vad de ce e in stare!
Genunchiul drept i-a pocnit brusc, urmat de cel stang, ceea ce mi-a adus un tipat din partea lui Aleron si caderea lui la pamant.
- Cine sta in genunchi acum?
Cutremurul continua din ce in ce mai tare si fara sa ma pot opri, o noptiera l-a lovit din plin trantindu-l de perete. S-a ridicat cu greu, punandu-si inapoi oasele si razand prin sangele ce ii invadase fata.
- Oh draga mea, nu esti cu nimic diferita fata de Sage.
Si aia a umplut paharul. I-am zambit cat de frumos am putut.
- Sa imi spui asta data viitoare cand ne vedem.
Trupul lui s-a ridicat in aer de la pamant pentru ultima oara, si a trecut prin ferestrele gigantice, facandu-le tandari si Aleron disparand in gol. Lucas m-a imbratisat brusc, si tot intunericul s-a domolit, pana a disparut de tot. I-am mangaiat chipul in timp ce lacrimi imi brazdau fata.
- Te doare?
- Nu. Esti bine?
- Ce a fost aia? Ce am facut?
- Calmeaza-te. E bine, o sa revina el odata si odata. Ti-ai pierdut controlul. Asta inseamna ca ai luat doar magia neagra din medalion.
- Nu mai vreau sa se mai intample asta ..
Am izbucnit in plans pe bune, umerii mei zgaltaindu-se in imbratisarea blondului. Bun inceput pentru nivelul patru.
*Miranda*
- Crezi ca Lucas e bine?
- Asa sper. Daca fiul meu pateste ceva, nu o sa mi-o iert niciodata.
- E mare Alexander. Are prieteni, sunt uniti.
- Uniti? A intrat cu 2 fete, si umane pe deasupra, cu fratele lui pe care il uraste si Jason care l-ar injunghia oricand pentru Diana. Ce mai echipa.
- O sa fii uimit cat de uniti o sa iasa de acolo.
Soneria s-a auzit si m-am ridicat de pe canapea, punand ceasca de ceai pe noptiera lacuita. Am simtit mirosul unui om in aer insa cand am deschis usa, un nod mi s-a adunat in gat.
- Domnule Parker, ce surpriza!
Capitolul 22
*Miranda*
- Deci. Unde e micuta mea briosica? Abia astept sa o strang in brate.
- Nu-i aici.
Am privit incruntata spre Alexander dupa ce a scos o replica atat de seaca.
- Pai .. unde e?
- Domnule Parker, ce vrea sotul meu sa spuna este ca .. Diana este plecata momentan din oras.
- Este .. ce? Mi-ati lasat fata minora cu hipoglicemie sa plece din oras singura?
- Nu! Sigur ca nu. Este cu fiul nostru, Lucas.
- Este cu .. Lucas? De ce?
In prima faza nu am inteles intrebarea, ramanand in loc si holbandu-ma la el, dupa care mi-am revenit.
- Pentru ca trebuia ca cineva sa aiba grija de ea, si fiul nostru este destul de responsabil.
- Dar ce face inafara orasului?
Simteam cum ma enervez de la prea multe intrebari, asa ca m-am apropiat de el si l-am privit in ochi.
- Ce-ar fi sa uiti tot ce am vorbit pana acum, si sa accepti faptul ca Diana e plecata.
Pupilele i s-au marit vizibil, dupa care au revenit la marimea initiala si am vazut cand a dat usor din cap. S-a departat de noi si s-a asezat pe fotoliu, ramanand cu privirea atintita la TV.
- Cum de ai putut .. ?
- Nu stiu, ii raspund rapid sotului meu. E clar ca imunitatea fetei nu e in sange, altfel ar fi avut-o si el.
- Si atunci, ce o face asa speciala?
Am ridicat din umeri, scapandu-mi un oftat usor printre buze.
*Diana*
Ceaiul de fructe aluneca usor pe gat incalzindu-mi fiecare particica din corp. Stateam pe canapea cu fata spre fereastra, invelita pe jumatate cu o patura pufoasa. Am auzit usa de la intrare, dar nu m-am obosit sa ma rasucesc. Stiam deja cine e.
- Unde sunt ceilalti?
- Dorm.
- Avem un nivel de trecut. Le arde de vise placute?
- Da-i bataie, spun si iau foaia de pe masa apoi o ridic.
Am asteptat asa cateva secunde, pana cand Aleron s-a apropiat si a luat-o. Canapeaua s-a lasat sub greutatea lui cand s-a pus langa mine, fiind concentrat la ce scria.
- O ghicitoare.
- Mi-ai luminat ziua cu descoperirea ta.
- Ironia ta e mai slaba ca Lucas la fotbal.
- Lucas stie sa joace fotbal!
- L-ai vazut vreodata facand asta?
Mi-am ferit privirea, oprind-o pe cerul greu si aproape negru.
- Asa spuneam si eu, continua Aleron multumit.
- Nu ai cum sa fii vampir, si sa nu stii sa joci fotbal.
- Suntem creaturi, nu masinarii. Nu stim sa facem multe chestii.
- Scuza-ma? Nu esti tu Aleron Smith? Vampirul care stie sa le faca pe toate? intreb, jucand teatru din plin.
- Nu. Ala e Dean.
Am tresarit la numele lui, si fara sa vreau privirea mea l-a atintit din nou pe brunet.
- Care-i faza cu el? cedez brusc de curiozitate.
- Sunt atat de multe de spus. Dean Blackburn. Nimeni nu stie cati ani are cu exactitate. Nimeni nu stie de familia lui. Nimeni nu stie nimic despre el. Acum multi ani, a avut loc o cearta intre el si Raya ..
- Cine e?
- Fosta lui sotie.
Buzele mi s-au intredeschis maxim, iar socul s-a intiparit pe fata mea in mai putin de o secunda, ramanand nemiscata.
- S-au certat extrem de tare si el si-a pierdut controlul. A inceput o bataie si multi au incercat sa ii desparta, dar nu au reusit, iar Raya a fost ucisa, Dean preluand tronul si toata puterea ei.
- Adica ea .. ?
- A fost regina vampirilor.
- Dar e .. fata.
- Asta nu conteaza. Era mai puternica decat noi toti la un loc. Cum e si Dean acum. Se poate plimba prin Olimpiada cum doreste, sa schimbe nivele si personaje.
- Cum e posibil?
- Diana, el conduce Olimpiada.
Un nod mi s-a pus in gat si pentru cateva momente am uitat sa respir. Nu pot sa cred ca zeul vampirilor practic mi s-a aratat doua nivele la rand, si eu am mai facut si pe desteapta.
- Si daca te alege ca tinta, nu exista scapare.
Am incercat sa inghit in sec, dar nici asta nu mergea. Daca de asta mi s-a aratat si a doua oara? Daca m-a ales?
- O sa mor..
- Despre ce vorbesti?
- Nu conteaza. Poti rezolva ghicitoarea, sa incepem nivelul?
- Sa vedem. "Fii concentrat mereu, nivelul incepe de unde e cel mai greu. Fara reguli, doar ispite, gaseste bratara ce iti va aduce avansarea."
Aleron a ramas in liniste dupa ce a citit si am crezut ca se gandeste, pana cand s-a incruntat.
- Ce rahat e asta?
- Sa inteleg ca nu stii?
- Nivelul incepe de unde e greu? Ce mama naibii e asta? Suntem in Chicago! Sunt miliarde de chestii grele. Una din ele e in pantaloni la mine.
Prima oara am facut ochii mari de uimire, apoi am incercat sa imi abtin rasul dar degeaba. Nu stiu exact ce mi s-a parut atat de amuzant, dar imi starnise o pofta uriasa de ras.
- Fara reguli, doar ispite. Poate .. videochat? Sau un bar de striptease.
- Inceteaza! spun intr-un hohot imens de ras si il imping in joaca.
Am vazut ca m-a privit lung o secunda cu o privire neobisnuita, apoi mi s-a alaturat mie. Am ras un timp indelungat, dupa care s-a oprit brusc.
- Salut Lucky.
Am intors privirea si blondul era atat de aproape de noi ca m-am speriat. Cum era posibil sa nu aud nici macar un pas.
- Ce se petrece aici?
- Incercam sa deslusim acest nivel.
A privit confuz spre mine apoi spre fratele sau.
- Am visat ca voi doi v-ati batut?
- Oh, sigur ca nu prostutule! Dar in familie se iarta. Nu-i asa briosica? spune si ridica palma.
I-am plesnit-o timida fara sa mai adaug altceva, ceea ce l-a facut pe Lucas sa se incrunte. Ne-a anuntat ca se duce sa faca un dus indiferent, si a disparut.
M-am ridicat la scurt timp, privind pe fereastra cum ploaia acoperea intreg orasul. Am tresarit subtil cand am simtit doua maini pe soldurile mele.
- Ce parere ai de oras?
- E minunat. Ce e in centru? Lumineaza ceva ..
- Bling. E clubul Bling. De inauntru porneste cea mai mare retea de prostituate pentru sange.
- Glumesti.
- Ba deloc. Plateam binisor sa ma distrez seara de seara. Ce e mai frumos sa bei putin sange cald in timpul unei partide?
Am facut ochii mari si mi-am imaginat fel de fel de imagini. Am strambat din nas la propriile ganduri dupa care m-am retras in camera si m-am schimbat.
- Unde pleci? intreaba Lucas proaspat iesit din dus.
- Sa cumpar mancare.
- Ploua.
- O sa iau un taxi, continui si il sarut scurt insa el nu-mi raspunde.
M-am abtinut de la comentarii in plus, si am plecat. Doar nu credeati ca, chiar am de gand sa merg la supermarket. Am luat taxi-ul exact spre clubul Bling.
Ajunsa in fata, am avut o mica retinere insa pana la urma am pasit dincolo de usile uriase. Cand am ridicat privirea, am inghetat in loc. Niciodata nu vazusem un loc atat de mare. Imens era cu siguranta o minciuna. Doua blaturi se intindeau in stanga si in dreapta cat e clubul de mare, unde puteai sa savurezi bauturi sau sa cumperi. In fata mea, in forma de triunghi era o scena decorata cu tot felul de accesorii si luminite, destinata dansatoarelor ce faceau caldura din inauntrul locatiei. Restul cat priveam cu ochii erau mese si canapele ocupate, si oameni in picioare ce dansau frenetic. Si parca nu era de ajuns, pe langa extremitatile scenei porneau o serie de trepte pana la etaj, unde erau camere. Cum naiba nu era inchis locul asta?
Am privit imprejur, nestiind exact de ce am venit si ce caut pana cand respiratia mi s-a oprit. Era acolo in colt, cu aceleasi trasaturi pe care nu le puteam destinge inainte.. insa acum, parca imi puteam imagina ochii lui caprui care te inghiteau inainte sa clipeasca, si acele buze mari si rosii.
Ma holbam fara sa ma pot opri, ca si cum cineva era in mintea mea, pana cand m-a vazut. M-a masurat din cap pana-n picioare, apoi mi-a facut semn cu degetul sa ma apropii. Era serios si avea maxilarul inclestat.
Am inceput sa ma deplasez usor spre el si cu teama, gandindu-ma in ce naiba m-am bagat. Cu o singura miscare din mana, m-a tras imediat in fata lui, ajungand cu buzele langa urechea mea.
- Urasc sa astept.
Vocea lui mi-a facut pielea de gaina la propriu. Eram atat de minunata si speriata in acelasi timp, incat simteam ca mi s-a rupt filmul si imi imaginez asta.
- Ce cauti in clubul meu? intreaba mangaindu-si barbia intr-un gest de nedescris.
Lumina a cazut pe el provocand pentru putin timp o stralucire spre incheietura sa. Am privit atent si avea o bratara argintie de care atarna un glob micut, ce semana cu un ochi de vampir. Mi-a scapat un icnet de uimire si m-am aruncat asupra incheieturii lui incercand sa ii iau bratara.
- Am nevoie de asta!
A izbucnit intr-un ras gros ce m-a facut sa inghit in sec. Nu il mai vazusem pana acum nici sa zambeasca, dar cu siguranta era cel mai frumos lucru pe care aveam sa-l vad vreodata.
- Si ce stie puiul de muritor sa faca pentru asta?
- Orice!
Gura m-a luat pe dinainte si am vazut un zambet subtil in partea dreapta a chipului sau. Am inchis ochii si am facut o grimasa, dar degeaba. Zambetul lui se largise facandu-ma sa-mi dau seama ca nivelul patru e mult mai greu decat imi inchipuiam eu.