Mi-am zis ca n-am sa-i ofer explicatii,dar era greu sa-l privesc in timp ce un alt barbat imi cerea informatii. Sprancenele lui s-au arcuit si ochii și-au clătit din lumina, aruncand lemnele zgomotos la soba din sufragerie, in timp ce a chicotit si s-a aruncat pe podea, strângându-si mâinile peste
genunchi.Ma ascunsesem in bucătărie , ascultând la vorbele omului îngrijorat ce trecuse prin toate stările in cele cateva minute de cand vorbeam:ura, ingrijorare, confuzie, frica. Mai trageam cu ochii către Ray, stand lângă sobă si privind in gol, spre peretele transparent, lovit din când in cand cu cate un fulg fragil ce se topea ușor la orice atingere,in timp ce tipam la Lasko tot felul de prostii, cuvinte urate.
-Cand ajungi acasa, te o-.. Uite, femeie, trezește-te la realitate, viața asta se termina, iar tu..
-Mori, mizerie! TU!
In cateva secunde, telefonul era închis, aruncat undeva pe masa din bucătărie. Mi-am înghițit exteriorizarile si am iesit putin zăpăcita din bucătărie, cu un pahar de apa in mana. L-am pus la gura doar ca sa nu fiu nevoita sa vorbesc cu el, insa privirea lui ardea prea rau ca sa ma potolesc cu un pahar de apa. M-am pus in fata lui pe podea, așezând paharul langa mine.
-Unde ai fost? L-am intrebat.
Si-a mutat privirea asupra mea, la fel de detașat. Ma simțeam... rău. Ochii lui, strapunsi de o sclipire pătată de negru,trudeau în nenumărate feluri sa nu îmi pateze mai mult imaginea. Isi inchipuie ca îmi bat joc de el? Tocmai eu? Pot sa fac eu asta?
-Mi-am luat o vacanță. Totul aici e rău.Mi-a raspuns, trecându-și mana peste ochii si sufland greu aerul;parea intoxicat cu gânduri.
M-am abținut sa nu plâng. Astfel, i-am urmărit fiecare mișcare. Cand umerii i se ridicau atunci cand expira, stăteau asa de mult timp in sus, incat credeam ca o sa ramana asa. Isi încleșta pumnii din zece in zece secunde. Am numărat:unu, doi, trei, patru, cinci, isi ridica privirea, sase, ma priveste, sapte, vrea sa spună, opt, noua, zece, isi întoarce privirea, unu, doi, trei patru,cinci, isi ridica privirea..
-Si ce ai făcut acolo?
-M-am asigurat ca dacă mor , spune tare, privindu-mă brusc in ochi, cu pumnul inclestat in aer, tata o sa mature strazile ca sa faca bani!
Il priveam stupefiata cum rosteste fiecare cuvânt, cum il articulează din adâncul sufletului, cum se abține sa nu plângă in fata mea si ma durea. Voiam sa-l mângâi, dar exista un perete între noi acum. Nu ma mai vrea acum, vrea sa stie ce am facut eu in lipsa lui.
-Iar tu? Muzzaffer.. El e sigur un tata mai bun decat al meu, nu? A intrebat zâmbind in batjocura.
-Nu știu.. A fost tot ce am putut sa spun.
N-am mai intraznit sa-mi ridic privirea. Imi dadea fiori în tot corpul. Il durea tare rau, oricare ar fi fost necazul. Mai auzeam doar respirația lui, întrerupta de murmureli aiurite si cateva lovituri cu mainile in parchet.
-Ieri te-am văzut cu un bărbat, Kay-
-Era Lasko, am spus brusc, simțind imediat curaj. Lasko! Am repetatt încă o data, privindu-l in ochi. Cel care ii e sluga lui Muzaffer.
Nu l-am lasat sa deschidă gura, ci am continuat. Cuvintele curgeau fara sa le mai trec prin filtrul gândirii, in timp ce vocea mi se subția din ce in ce mai rau, iar ochii se inlacrimau singuri, fara sa lase lacrimile sa cada.
-Mai stii seara in care m-ai sunat, Rayden? M-a batut! M-a lovit pana cand a simtit el ca e gata. N-am știut cand e gata.. Si a continuat la nesfârșit doar pentru ca m-ai sunat, Rayden!Iar tu.. N-ai simțit o clipa ca e ceva in neregula,am ras brusc, o data cu lacrimile cazandu-mi. Nu te iubesc,dar asta ti-am spus atunci;a fost doar ca să il enervez.. Ori sa il enervez atat de tare incat sa lovească ca sa ma omoare!
Uram sa plâng in fata lui, in special. Ma simțeam prea slaba si deloc demna de el, iar el nu avea de gând sa reacționeze in vreun fel.Insa e ceva cu omul asta, ceva atât de real se intampla aici,ca mi se strânge inima si parca se rupe. Nu zice nimic, dar il vad printre lacrimi cum se uita la mine fix, parcă așteptând sa-i ofer un motiv pentru tot ceea ce se intampla.
-Nu suntem amândoi, Kayra. Poti sa faci ce vrei, cu cine vrei. Ia-o ca o ceva avantajos, pentru ambele părți.Eu te iubesc. Eu sunt cel care te vrea. Dar gândește-te la asta, puțin.. Respecta-te, mai întâi de toate.Inainte de amintiri, de părinți, de iubire, tu ești! Nu sunt eu ala care sa-ti dea lecții, oricum, rade brusc. Lecții valoroase ca astea vin din familie.. Ne-am născut in familii greșite..
Cand se ridica, simt ca mor. Aveam impresia ca o sa plece din nou si am sa rămân fara el, din nou si, parcă, m-am spart din nou in bucatele mici. M-am ridicat ca o furtuna de pe jos și m-am aruncat in bratele lui, strângându-l cu toata forță ce-o dispunem. Plângeam in sughițuri si ma afundam si mai mult in el, sperând sa nu ma arunce.
-Nu te las sa pleci! Nu! Am spus tare, infingandu-mi unghiile in spatele lui. Te rog!
-Aș vrea sa plec de tot, Kayra!Spune, iar vocea i se transforma într-una disperata. Isi pune bratele pe corpul meu si ma strânge tare, ascunzandu-si fata dupa capul meu. Plângea cu atâta disperare, incat m-am oprit si am încercat sa-l privesc cateva secunde,dar ma strângea prea tare ca sa ii vad fata.
-Ray, esti bine?
El nu răspunde, ci se rupe de mine si-mi întoarce spatele, incercand sa se liniștească singur. M-am dat in spate si l-am privit in tăcere cum lovește paharul cu piciorul in perete, prefăcându-l in cioburi mari. Isi trece cu mana prin par cand se întoarce cu fata la mine si trage o gura mare de aer, ieșind din casa. Prima data m-am panicat, dar l-am văzut pe terasa, prin perete, așezat pe banca si fumând.
L-am lasat cateva minute sa se liniștească, timp in care am strans cioburile de pe jos. Imi e teama de ceea ce ii trece prin minte acum. Isi iubește prea mult părinții, care-s niște nenorociți, si e in stare sa înnebunească. Banuiesc ce s-a întâmplat:l-a scos pe taica-su din mizerii cu totul, iar răsplată i-a fost aceeași, ca de fiecare data.Poate ca i-a spus ca-l iubește sau ca-l urăște, ca-i cel mai bun fiu din lume sau ca nu mai e deloc fiul lui, ca de astăzi s-a socotit tot si ei doi sunt straini.. Oricare varianta,rea, evident, il duce in punctul asta, in care vrea sa plece de tot de lângă ei, de lângă mine, de lângă rau..
Îmbrăcată in paltonul meu friguros si cu geaca lui călduroasă in mana , am iesit pe terasa, întâmpinată de ger si cativa fulgi de zăpadă pe obraz. Fumase multe țigări si nu avea de gand sa se oprească. M-am așezat lângă el, pe banca, punându-i geaca pe umeri, crezand ca o s-o pună pe el, dar in schimb a aruncat-o pe jos, in zăpadă.
N-am mai încercat, ci m-am pus cu capul pe mana lui, agatandu-mi mainile dupa gatul lui. Era rece ca gheata.Fumul țigării se împrăștia in aer, blocandu-mi nările, in ciuda faptului ca Rayden il sufla in direcția opusa mie.
As fi vrut sa-i vorbesc, insa nu stiam ce sa-i spun.. Banca pe care stateam amândoi era inalta, asa cum si masa era, rece si puțin incomoda. Imi legan picioarele intr-un ritm lent, așteptând nimicul. In imaginația mea, nimicul e inimaginabilul:o șansă la retrairea unui singure zile cu mama. Câteva ore bune in care sa ii ating parul moale , sa-i sarut obrajii laptosi, sa plâng in poala ei ocrotitoare de dureri mi-ar fi de ajuns înainte s-o revad prăbușindu-se pe pământ, intr-o balta înfometata de sange, privindu-mă drăgălaș cu ochii ei caprui, frumoși.. In realitate, nimicul era o vorba de la el. O reacție. O lovitura. Un oftat. Dar nimic.
Tresar când imi ia mana stânga de pe gatul lui si arunca tigara, chicotind in urma reactiei mele. Cu mainile sale mari, imi trage catre cot paltonul si cămașă de pe brat, dezvăluind câteva vânătăi pe mana. Rămâne ațintit asupra lor cateva secunde de bune, trecand tandru cu degetul mare peste ele.
-Te doare? Întreabă aproape șoptit, privindu-mă in ochi.
In momentele in care ochii lui se întâlneau cu ai mei uitam sa mai respir. Era de parca imi oprește suflul,iar singura portiță salvatoare era sa ma uit in alta parte. Problema era ca nu avea vointa sa privesc neaua, pământul sau cerul, pentru se strângeau toate în ochii lui. Imi luam aerul, echilibrul si speranța privindu-l. Poate ca asta nu e deajuns si ma mint ca el e ceea ce eu am nevoie acum, dar nu caut statornicie in relationarile noastre. Vreau pansamente pentru acum.
-Nu.
I-am oferit jumătate de zâmbet, lasandu-ma urcata pe picioarele lui. In timp ce îmi desface nasturii uzați ai paltonului, isi pune fruntea peste a mea si ne privim in ochi. E minunat. Nu e nevoie sa fie vulgar sau sa redescopere din nou fiecare părticică a corpului meu, ci e de ajuns sa ma privească si, astfel, sa știu ca mai rămâne cu mine ceva timp.
Inca nu înțelesesem ce avea de gând cu nasturii mei, dar il lăsasem sa faca ce vrea. Cand ajunsese la al patrulea nasture al cămășii acum, m-am deșteptat din reveria calda in care ma afundasem. Era prea frig sa ignor gerul lovindu-se in stomacul meu gol, insa nu apucasem sa reacționez:buzele lui au năvălit asupra abdomenului meu cald, sărutându-mi vânătăile.
-Nici pe mine.
