x_Ramona episodul26_x

Partea I:

Ce-i drept, nu a fost chiar cea mai bună zi pe care am trăit-o. Țineam o pungă de piept de pui congelat pe nas și o priveam prin ochii mei vineți pe Anemona cum fuma țigară după țigară. Era panicată și se simțea prost pentru că, oarecum, am luat bătaie din cauza ei. Nu pot să spun că eram ofticat pe ea, ba mai mult decât atât, știam că cu cât se va simți mai vinovată, cu atât mă va fute mai bine. Știi și tu că dacă prietena ta face ceva care te deranjează sau o dă în bară într-un anumit mod, atunci este cel mai bun moment să faci sex cu ea, pentru că va dori să se revanșeze cumva și astfel va decide să-ți facă chestiile care știe că îți plac, dar nu le face în mod normal. Eu de la Anemona nu știu ce aș mai fi putut să primesc în plus, dar mă încânta totuși ideea. Ea era puțin tristă pentru că era clar că relația ei se va termina atunci când tipul ăla îi va spune iubitului ei că l-a înșelat, dar încerca să mascheze sentimentele astea.

La un moment dat Anemona a primit un mesaj. A luat grăbită telefonul și s-a schimbat un pic la față când a văzut de la cine este.
−Ce s-a întâmplat, o întreb eu
−Am primit mesaj de la Robert, tipul de mai devreme.

După ce mi-a citit mesajul, am realizat cât de mare dreptate avea țiganca aia din autogară din Brăila pentru că nu îmi venea să cred cât noroc puteam să am. Mesajul pe care îl primise Anemona de la prietenul iubitului ei spunea așa:
”Știi că mereu mi-a plăcut de tine și mi-ar părea rău să se termine relația dintre tine și Tudor. Așa că, aș putea să nu-i spun ce am văzut. Asta desigur dacă faci și tu ceva pentru mine. Vii și tu la mine într-o seară și promit că nu-i spun nimic. Ce zici?”.

Bravo, Robert, mi-am spus în gândul meu, ai demonstrat că la sală ai sărit peste ziua de antrenament când trebuia să lucrezi piept-creier ca să-ți poți admira mușchii în oglindă și circumvoluțiunile în tomografie. Ai demonstrat cu vârf și îndesat ce fel de om ești și, mai mult decât atât, Anemona avea acum mesajul de la tine în telefon și putea să te șantajeze să nu-i spui prietenului ei.

Bineînțeles că realizând acest lucru, s-a mai înveselit și Anemona. S-a uitat la mine și mi-a zis:
−Sper că nu lași o mică vânătaie să ne strice ultima seară împreună, nu? Am o surpriză pentru tine.
−Sper că această surpriză să nu implice ca eu să-mi iau bătaie, îi spun eu amuzat.
−Nu se știe niciodată. Depinde care este toleranța ta la persoanele bronzate. Și zic asta pentru că diseară te duc la lăutari.
−Hahaha! Adevărat!! îi răspund eu.
Acum, nu am de ce să mint, Anemona putea să-mi spună că mă duce și la fâșia Gaza sau în Vaslui, nu conta unde mergeam atâta vreme cât eram împreună.

Așadar, s-a făcut seara și am plecat către băutură și manele, dacă ar fi să parafrazez un cantautor contemporan. Eu mă așteptam să fie plin de tot felul de sărăntoci și inculți care au venit să asculte manele. Nu era însă deloc așa, era totul foarte glamorous, oamenii erau îmbrăcați foarte bine, mirosea a parfumuri scumpe, femeile erau superbe (țigăncile, în general, sunt foarte frumoase. Alea spălate, nu alea jegoase de pe străzi. Eu chiar mi-aș dori să fut o țigancă la un moment dat. Bine, de fapt mi-aș dori să fut o negresă, dar am zis să o iau treptat). Se vedea că nu e un club pentru maneliști, ci mai degrabă un club pentru interlopi. Cred că l-am văzut și pe Radu Mazăre pe acolo, dar nu sunt sigur. Eu mă pliam foarte bine în peisaj pentru că aveam pe mine o cămașă, la braț o femeie superbă și un ochi vânăt.

Anemona m-a luat direct la bar și ne-am făcut încălzirea cu câte două shot-uri de tequila.
−Cum căcat am intrat aici? o întreb eu pe Anemona.
−Păi, lucrând pe vară la hoteluri, mi-am făcut și eu tot felul de relații, mai cunosc și eu oameni. Plus că am vrut să mă revanșez pentru ce s-a întâmplat azi.
−Ok, accept, îi spun eu fericit.

Ca să-nțelegi ce se întâmpla acolo. Oamenii prezenți erau superbi, îmbrăcați minunat, cu bijuterii spectaculoase, ceasuri foarte scumpe. Băi și atât de mișto dansau oamenii ăia, era ceva incredibil. Adevărul este că cetățenii de etnie rromă au muzica și dansul în sânge. Cum se unduiau șoldurile alea, felul în care umblau picioarele pe ringul de dans, cum le dansau fesele, era absolut incredibil. Și să vezi și femeile ce mișto se mișcau.

La un moment dat, oamenii cu microfoanele au început să cânte melodia ”Aș renunța”, a lui Guță, Sorina și Ștefan de la Bărbulești. Hai, nu te căca pe tine, toți știm maneaua asta. Anemona m-a luat de mână și m-a aruncat în picioare.
−Hai să dansăăăăm! E prea tare melodia asta. O știi?
−Pfff, îți dai seama. Hai!

Și am început să dansăm, eu cântam versurile lui Guță și ale lui Ștefan de la Bărbulești și ea le cânta pe cele ale Sorinei. Noi nu dansam melodia, noi o trăiam. Făcusem și o oarecare coregrafie, era un film de scurt metraj între noi doi. Pasiune, patos, sentimente, trăiri, erau de toate. Oamenii de pe lângă noi, au făcut cerc în jurul nostru și se bucurau și ei de peisaj. Toată lumea venise acolo să se simtă bine, nu să stea la bârfe și să judece pe alții. Noi i-am observat și am început și cu mai mare avânt:
−Aș renunța la viață și la mine, aș renunța la toate pentru tine, aș renunța la tot ce-i omenesc, lasă-mă să te iubeeesc! țipam amândoi în gura mare.

Cei din jurul nostru au început să aplaude și să strige ”UUUU” ( uuu-iau sau cum căcat se zice. Chiuiau, așa). Am luat-o pe Anemona și am sărutat-o pe partea instrumentală și apoi m-am așezat pe un genunchi, ca și cum aș fi cerut-o în căsătorie și am început să bat ritmic din palme. Un fel de ”solo, percuția!” al dansului de manea ca să poată femeia să se rupă-n mișcări. În momentul ăla, Anemona a început să-și miște toate șoldurile, toate fesele, absolut tot corpul. Femeia asta era perfectă, știa să facă de toate. În momentul în care lăutarii au văzut cum mușchii acelei fete au prins viață și dansau individual unul față de celălalt, solistul a strigat:
−SOLO!! Hai să facem o returnelă pentru fata asta ca să-l bage în boală pe iubitul ei și pe toată lumea prezentă în această seară-eară-ară-ră. Și în acel moment, orchestra a rupt ritmul și a început să cânte această piesă: Returnela makedonilor remixata

Și dragilor, a început Anemona mea să danseze această melodie, toată lumea o admira, femei, bărbați, barmani, ospătari, cântăreți, eu, Dumnezeu a despărțit norii ca să se poată uita și El la ce se întâmpla acolo. Sunt sigur că poți să faci diferența dintre manea și muzică lăutărească și cred că îți poți imagina cam cum poate să se miște o femeie pe un astfel de ritm. Era un cerc de oameni în jurul nostru, eu cu Anemona în mijloc și lumea devenise a ei. Cred că toate femeile de acolo își doreau să fie ca ea și toți bărbații își doreau să fie în ea. Era ceva fantastic, Doamne, cum putea să danseze. Știu că mulți dinte voi o să înceapă să comenteze că ”domnule, cum să dansezi pe așa ceva și să te simți bine? Păi dar Mozart s-ar răsuci în mormânt”. Așa este, dar nu mă interesează, dacă ai fi văzut-o pe Anemona cum dansa, te apucai să mergi la toate cântările lui Salam doar să poți să mai vezi o dată așa o femeie. Se arunca cu dedicații pentru ea, lăutarii strigau în microfon că ne doresc tot ce e mai bun în viață și alte chestii de genul, Anemona zâmbea, iar ochii mei străluceau mai tare de mândrie decât diamantul de pe dintele ei.

Într-un final, s-a terminat și melodia, absolut toți au aplaudat-o, ea a venit la mine, mi-a sărit în brațe și m-a sărutat intens. Aplauzele au crescut ca intensitate și a fost unul dintre cele mai frumoase momente pe care le-am trăit în viața mea.
−Hai să mai bem un shot! îmi zice Anemona. De fapt, du-te și comandă tu două shot-uri că eu merg până la baie.
Eu am ascultat-o și m-am dus către bar. Am comandat băutura și o așteptam. Moment în care observ că muzica se oprește. Solistul a spus că are de făcut un anunț:
−Oameni dragi, facem și noi o treabă pentru fata care ne-a încântat seara. Ea ne-a spus că iubitul ei știe să cânte și că așa a cucerit-o și am vrea cu toții să-l auzim. Așa că, Andrei, ești aici? Te așteptăm pe scenă să-i cânți ceva iubitei tale. Și nouă, bineînțeles! La valoare!! Hai să-l aplaudăm cu toții ca să vină aici!
Anemona a venit la mine și mi-a șoptit la ureche:
−Patru! Ăsta e al patrulea lucru. Hai, du-te pe scenă, să te văd!

P.S.- Nu mai urcasem niciodată pe o scenă, cu atât mai puțin să cânt în fața unor oameni care nu mă cunosc. Mai ales cu un ochi vânăt.

P.P.S.- Ramona, rămâne cum am stabilit.

Partea a II-a:

Drumul de la bar spre scenă mi s-a părut mai lung decât pista de pe aeroportul Otopeni. Nu mai cântasem niciodată cu o formație în spate, în fața unor oameni pe care să nu îi cunosc și care habar nu au cine sunt. Am urcat pe scenă, mi-au dat oamenii de acolo un microfon și pur și simplu m-am căcat pe mine de emoție. Nu știu dacă știi, dar cea mai mare frică a omului, este să vorbească în public și abia apoi, pe locul doi e moartea. Îți dai seama că mi-a înghețat inima și sfincterul mi s-a ghemuit între buci. Solistul a cerut niște aplauze de încurajare pentru mine, văzând cât sunt de emoționat. Am început să transpir, dar pe de altă parte, îmi plăcea să fiu în lumina reflectorului și în aplauzele publicului.
−Salut, Andrei, îmi spune solistul. Ai o iubită foarte șucară, să ai grijă de ea și să fie-ntr-un ceas bun! Ia zi, ne cânți ceva?
−Mhm.. voi încerca, deși nu am mai făcut asta niciodată.
−Stai liniștit, nu e mare lucru, tu gândește-te doar la iubita ta și încearcă să simți melodia. Cum o cheamă pe prietena ta?
−Anemona, zic eu cu dificultate.
−Băi, să știi că tu semeni un pic cu Liviu Guță, să nu-mi spui că numele tău de familie e Mititelu, îmi spune el stârnind un ropot de râs din public.
−Nu, nu este Mititelu, dar mi s-a mai spus că semăn cu el. Poate așa o fi
−Sper să fie așa și la voce. Ce ne cânți?
Habar nu aveam ce să răspund. Prima manea care mi-a venit în minte, am considerat că e și cea mai potrivită, așa că m-am întors către formație și le-am spus:
−Aș vrea să cânt ”Dacă nu eu, atunci cine” de la Copilul de Aur. O știți?

Nici nu am apucat să termin propoziția că formația deja a început să cânte negativul. Oamenii de acolo au recunoscut melodia și au izbucnit în aplauze. Toată lumea o știa, mă bucuram că am ales ceva care să fie pe placul tuturor.

Anemona se uita la mine și puteam citi bucuria din ochii ei, era mândră și ea de mine, mă adora din priviri. Stătea pe un scaun la bar, sorbind dintr-un fresh și se uita zâmbind spre scenă. Nu mai vedeam pe nimeni altcineva, eram doar eu și cu ea. Am ridicat microfonul la gură și am zis:
−Vreau să dedic această melodie pentru cheia fericirii mele, pentru iubita mea, pentru fata care a întors soarele spre mine, pentru ANEMONA!!

Oamenii au început să aplaude din nou, iar Anemona a început să tremure de emoție. Abia ținea paharul în mână, își tot schimba poziția și era vizibil stânjenită, dar în sensul bun al cuvântului. Dintr-o dată, o voce s-a auzit din boxe, iar oamenii s-au oprit să asculte.

”Zilele mele, visele mele și nopțile ți le ofer, tu pentru mine, ești ceva sfânt, tu ești și apă și pământ”. Am început să cânt, orchestra mă ajuta, solistul îmi dubla ultimele cuvinte de pe vers, începeam să mă simt în largul meu. Oamenii din sală și-au luat soțiile/iubitele/amantele la dans, fiind o melodie lentă. Le plăcea și mie îmi plăcea că le plăcea. La un moment dat, solistul, i-a făcut semn Anemonei să urce pe scenă. Am urmărit-o, în timp ce cântam, cum venea spre scenă. Era superbă, era cea mai frumoasă femeie de acolo. A urcat pe scenă și a venit către mine și am luat-o de mână. Cântam, mă uitam fix în ochii ei și la un moment dat s-a scurs o lacrimă pe obrazul ei. Parcă s-au stins toate luminile din sală, toți oamenii au dispărut și rămăsesem doar noi doi și un spot de lumină. Peisajul devenise alb-negru, apăruse un pian pe scenă, eu eram îmbrăcat în frac dintr-o dată, ea într-o rochie superbă negră și avea perle la gât. Și-ți jur că nu mâncasem nicio banană în seara aia. Așa mi s-a părut mie că s-a desfășurat momentul.

Când am ajuns la refren și au intrat și tobele, toată lumea a început să cânte cu mine: ”Eu te iubesc cum n-am iubit pe nimeni, tu strălucești în viața mea precum o stea. Și inima mea bate pentru tine” și aici mi-a venit o idee. Și în loc de ”nici moartea n-ar putea de lângă mine să te ia” am cântat ”și-aș vrea să fim mereu împreună, Anemona”.

În momentul ăla oamenii de acolo au înnebunit, au început să țipe, să chiuie și vreo doi au și aruncat cu bani pe scenă. Anemona a început să plângă. Era plânsul ăla de fericire, lacrimile alea care-ți inundă fața, dar tu zâmbești. Era un moment magic, orchestra cânta, iar eu am luat-o în brațe și am sărutat-o. Am ridicat-o în aer, zâmbeam către ea și ea m-a sărutat pe frunte. După ce am lăsat-o în jos, am terminat melodia și oamenii ne-au aplaudat, se auzeau voci din public care urlau ”Bine, băăăă”, membrii formației ne-au felicitat și ei, toată lumea era bucuroasă. Era doar dragoste și armonie acolo.

Am coborât de pe scenă și toți bărbații pe lângă care treceam dădeau mâna cu mine și toate femeile o pupau pe Anemona. Într-adevăr, a fost momentul nostru. Am primit de la bar o sticlă de vin drept premiu și ne-am așezat să ne odihnim puțin.
−Cred că este cel mai frumos lucru pe care l-a făcut cineva pentru mine, îmi spune Anemona. Avea machiajul curs pe la ochi și era la față ca Montana, adică Roșie.
−Pot să spun același lucru, m-am simțit extraordinar când te vedeam cum dansezi și toată lumea se uita la tine și te admira.
−Andrei, ascultă, încep să mă îndrăgostesc de tine și nu e bine. Sunt 500 de km între noi. Dar mă bucur enorm că te-am cunoscut, ești un băiat absolut minunat. Mă bucur că am trăit aceste clipe alături de tine și sunt sigură că mi le voi aminti mereu.
−Și eu la fel, îi răspund emoționat.
−Aa, încă ceva. O să te fut în seara asta de o să-ți curgă sânge din nas!

P.S.- mi-a mai curs o dată sânge din nas azi, nu era o mare problemă. Și chiar dacă-mi curge, e ok, o să-l SUGĂ RAMONA.

P.P.S.- Nu îmi venea să cred că următoarea zi trebuia să plec de la minunata mea Anemona.

Partea a III-a:

”Dacă nu tu, cine oare, e iubirea mea cea mare, la câte faci pentru viața mea” erau cuvintele care încă răsunau în urechile noastre. Stăteam la bar și savuram un pahar de vin din sticla pe care am câștigat-o și ne sorbeam mai tare din priviri decât din pahare. La un moment dat, a venit spre noi un cuplu. Păreau niște persoane foarte bogate, genul ăla de oameni care și-au instalat la toaletă un dispozitiv ca atunci când trag apa la WC, să curgă apă cladă. Pur și simplu cădeau bani în stânga și în dreapta lor, în timp ce veneau spre noi. El era îmbrăcat într-un costum care probabil valora cât un cartier din Bârlad și avea un ceas la mână pentru care un hoț ți-ar tăia mâna ca să ți-l fure. Femeia era îmbrăcată într-o rochie roșie care l-ar fi silit pe Becali să facă împrumut la bancă pentru a-i cumpăra și el soției lui o rochie identică. Au ajuns în fața noastră și ne-au spus:
−Bună seara, dragilor! Eu și cu scumpa mea soție am fost impresionați de voi.
−Ne-ați adus aminte de noi, când eram mai tineri și mai frumoși decât acum, îl completă ea.
−Mulțumim foarte mult, îi spun eu, luând-o pe Anemona de mână.
−Și pentru că ne-a plăcut atât de mult de voi, am vrea să vă facem o surpriză. Eu sunt prieten cu patronul de la Hotel Malibu din Mamaia și, dacă vă doriți, noi vă putem oferi o seară acolo, cu toate facilitățile incluse.
−Wow! zice Anemona. Păi ăsta abia s-a deschis. Vă mulțumim foarte mult, dar nu putem accepta. E prea mult.
−Insistăm, spune bărbatul. Era genul de om pe care nu îl refuzi dacă ții la continuitatea dintre capul și umerii tăi, adică la gât, mai ales atunci când îți face un cadou.
−Vă așteaptă șoferul nostru în fața clubului și e pregătit să vă ducă acolo ca să vă bucurați de această seară minunată, ne informează tipa.
−Să vă iubiți mult, dragilor, încheie el.

Noi ne uitam unul la altul ca mâța-n lemne, nu ne venea să credem ce seară tocmai am trăit. Am făcut un mic consiliu să decidem ce facem, Anemona i-a dat unei prietene un mesaj cu numărul mașinii care ne aștepta, ca în cazul în care vom fi găsiți morți în șanț, să știe poliția pe cine să caute și apoi am urcat în mașină. Drumul nu a fost foarte lung și oricum noi am început preludiul de pe bancheta din spate. Ne sărutam frenetic, pompați probabil și de cele întâmplate mai devreme. Ochiul meu vânăt se zbătea de fericire și abia așteptam să ajungem la minunatul hotel.

Când ne-am văzut acolo, la recepție ne-am spus numele și apoi i-am zis tipei că avem o cameră rezervată, dar nu știm pe ce nume. Recepționera ne-a spus că nu e nicio problemă, știe despre ce e vorba. Camera este pregătită și micul dejun va fi adus la pat la 10 dimineața. Păcat că eu aveam autocar la 9. Îmi venea să o întreb dacă nu se poate să mi-l pună la pachet, dar am zis să nu fac asta totuși. Ne-a dat cheia și telecomanda și ne-a urat o seară minunată. Și ce seară minunată avea să fie. Să-ți pun și o melodie, să fie totul la intensitate maximă. Pune căștile în ureche, dă la maximum și citește în continuare: Awolnation – Sail.

Am urcat în cameră și când am intrat, mare ne-a fost surprinderea să vedem că totul era aranjat foarte romantic, erau lumânărele pe masă și o sticlă de șampanie Moet într-o găleată cu gheață pe masă. Anemona s-a aruncat direct pe pat și a început să râdă nebunește. Eu am sărit peste ea și mi-am pus mâinile peste ale ei și o priveam. Stăteam privind-o și atât.
−Merg până la baie, revin imediat, îmi spune Anemona stricând orice urmă de romantism a momentului.
Eu stăteam pe pat și mă uitam la tavan când o aud țipând din baie:
−Moamăăă, ce cadă avem, ești nebun? Facem baie împreună, nici nu discut despre asta, nu putem rata așa ceva. Îți zic eu când să vii!

Ce puteam să mai zic? Am acceptat, îți dai seama. Ea a pregătit baia, a făcut spumă în cadă, a avut grijă să se facă aburi ca să se încălzească faianța (ăsta e un pas foarte important când faci sex în baie pentru că dacă faianța e rece, nu o să-ți placă deloc atunci când o să-ți atingi trupul fierbinte de ea, așa că, pe viitor, să iei în calcul aspectul ăsta). După vreo 20 de minute mi-a spus să aduc două pahare de șampanie, să mă dezbrac și să vin.

Zis și făcut. Ea mă aștepta în cadă, nu îi vedeam decât genunchii din cauza spumei. Am sărit instant și eu (bine, nu am sărit, am intrat cu grijă să nu o lovesc și să nu dau apă pe jos) și am luat-o în brațe. Am început să o sărut ca un dement, ca un psihopat, ca un bărbat îndrăgostit. O mângâiam pe tot corpul ei perfect și în clipa aia îmi părea rău că am doar două mâini cu care pot să-i ating pielea. Ea gemea și se unduia, apa devenea din ce în ce mai fierbinte. Ne băteam cu spumă, ne sărutam și ne udam unul pe celălalt (ea pe mine mă uda cu apa din cadă, eu pe ea o udam în general).

La un moment dat s-a ridicat în picioare, cu apa scurgându-i-se din păr, cu tenul acela măsliniu superb, picăturile care cădeau de pe ea regretau că și-au pierdut locul și cred că însuși Poseidon s-ar fi excitat dacă ar fi văzut-o cum a ieșit din apă. M-am ridicat și eu, ea s-a întors cu spatele la mine, și-a pus palmele pe faianță, s-a aplecat ușor în față și practic, mi-a creat toate condițiile pentru a face ceea ce trebuia făcut. Nu am stat pe gânduri așa că am intrat în ea așa cum face van Damme șpagatu pe oglinzile tirurilor, adică perfect. Un țipăt de plăcere a tăiat aburul din baie, mă uitam la ceea ce era în fața ochilor mei și încă nu concepeam că mi se întâmplă lucrurile astea. La un moment dat s-a întors cu fața la mine și a ridicat un picior și l-a așezat direct pe umărul meu, mai ceva ca Nadia Comăneci la olimpiadă. Era clar, femeia asta știa să facă de toate. Nu mai făcusem niciodată sex în poziția asta, unghiul de penetrare era extraordinar, mă treceau toate căldurile și ea gemea poetic.

Într-un final, Anemona m-a luat de mână și m-a așezat pe marginea căzii. A vrut să mă termine exact ca în filmele porno. Bănuiesc că știi ce înseamnă asta, sigur ai citit în Schopenhauer. Apoi am intrat înapoi în cadă amândoi, am ciocnit un pahar de șampanie și ne relaxam și ne bucuram unul de celălalt.
−Andrei, îmi zice ea extenuată, m-am tot gândit la tipa aia, Ramona, de care mi-ai povestit.
−Așa..
−Și știu ce să faci dacă vrei să răzbuni un pic pe ea.
−Da? Ce?
−Trebuie să o faci geloasă și trebuie să vadă că tu poți avea femei mult mai mișto decât ea.
−Așa. Și cum fac asta? întreb eu nedumerit.
−Simplu. Mâine, când urmează să pleci înapoi la Suceava, am să vin cu tine. Și-așa nu am văzut niciodată partea aia a țării. O să fie distractiv. Cât ziceai că e biletul de autocar?

P.S.- intervenea totuși problema explicației pe care urmează să i-o dau mamei mele cum că o să vină o fată din Constanța și o să stea la noi câteva zile. Apropo, o să auzi gemete din cameră.

P.P.S.- și să vezi tu, dragă Ramona, cam cum o să-i sugi tu tocul Anemonei.

Prolog: aici se termină sezonul doi din această poveste. Vă mulțumesc tuturor celor care ați citit-o cu drag și aștept cu interes mesajele voastre după acest ultim capitol.

Partea a IV-a:

Am ajuns cu Anemona în Suceava. Afară era frig și ploua, dar mi se părea total irelevant. Am luat un taxi din autogară și ne-am pornit spre casă, acolo unde aștepta maică-mea, cu drag, speram eu. Anemona era vizibil emoționată, dar încerca să ascundă acest lucru. Am ajuns în fața ușii, am descuiat și am intrat. Când a pășit pe hol, a simțit miros de mâncare gătită. Mama mea ne-a întâmpinat, a venit către Anemona, a luat-o în brațe și a pupat-o și i-a urat bun-venit la noi acasă.
−Haideți, copii, că v-am pregătit câte una-alta de mâncare. Tu ești faimoasa Anemona? spune maică-mea zâmbitoare.
−Nu știu ce să zic despre ”faimoasa”, dar Anemona eu sunt, răspunde ea.
−Mi-a povestit multe despre tine băiatul ăsta al meu, hai intră. Nu te mai descălța!

Am intrat în bucătărie și acolo am văzut o oală de ciorbă rădăuțeană (varianta gustoasă a ciorbei de burtă), tochitură moldovenească, mămăliguță, brânză de burduf, sos de usturoi, murături, cartofi prăjiți, salată de legume, sucuri, ape, pălincă, bere, absolut tot ce trebuie.
−M-am apucat să gătesc să vă aștept cu masa pusă și m-a cam luat valul, se scuză maică-mea.
Ne-am așezat la masă și fetele au început să vorbească.
−Îți jur, Anemona, că atunci când am ajuns la hotel în Mamaia și uitasem biletele, l-am văzut pe fi-miu cum se uită în gol, cu bagajele în mână, în holul hotelului și mă gândeam ”uite ce copil bătut în cap am. Ce mama dracului, că doar l-am mai dus la hoteluri, ce l-a impresionat atât de tare la ăsta? Într-adevăr, era frumos, dar nici chiar așa”. Și el de fapt, se uita după gagici.

Și râdeau amândouă și se distrau de mama focului. La un moment dat a început să-i povestească prostii de când eram eu mic (cum am târâit o oală de borș de cartofi în toată casa cât ea dormea sau cum am căzut într-un canal din cauză că nu era taică-meu atent). Și ca și cum nu era destul de rușinos pentru mine tot ce s-a întâmplat până atunci, la un moment dat, ca orice mamă, a scos și albumul de poze. S-au distrat amândouă pe seama mea de zici că erau la stand-up. Și eu încă nu mă apucasem de treaba asta. Mă rog, după o vreme, am rămas doar eu cu Anemona să ne odihnim puțin după masă. Între timp aflasem de la niște prieteni că diseară se plănuiește o ieșire în club și că va fi și Ramona acolo. Era momentul perfect pentru mine să mă afișez cu Anemona. I-am spus și ei și stabilisem să mergem pe la 11 acolo. Până atunci am stat un pic în pat să ne revenim după drum, am mai stat de vorbă cu ai mei și alte treburi din astea plictisitoare.

În sfârșit, a venit momentul să ieșim. Anemona se aranjase timp de doi ani lumină în baie, dar când a ieșit de acolo, cred că am făcut un mic infarct. Nu are rost să repet cât de frumoasă era, îți zic doar cum era îmbrăcată. Avea o pereche de blugi rupți și mulați pe picior, tocuri și un maiou care îi ținea sânii exact cum stăteau albii din SUA în autobuz: în față. Avea buzele acoperite de un ruj roșu aprins cu care a prins buzele mele într-un sărut pasional înainte să ieșim din casă.
−Acum e momentul. Mergem și ne simțim bine și vedem noi mai departe, ok? mi-a spus Anemona încurajându-mă.

Am ajuns în club, am intrat și, dintr-o dată, toate privirile s-au întors automat, cum zice Grasu X. Îți dai seama că nu la mine se uitau oamenii, dar nu avea nici cea mai mică importanță. La un moment dat am zărit-o pe Ramona la o canapea. SUGEA cu un pai dintr-o cola.

Noi nu ne mai văzusem de ceva timp și trebuie să recunosc, arăta al naibii de bine în seara aia. Ea oricum nu se mai întâlnise cu mine de pe vremea când eram gras și nefericit și, probabil și pentru ea a fost surprinzător să mă vadă. I-am arătat-o Anemonei și ne-am îndreptat către prietenii mei. Acum era momentul, Anemona și Ramona urma să se întâlnească. Cine-ar fi crezut?

Dă play la

această melodie: Neon Hitch – F U Betta

Noi ne țineam de mână și pășeam ca pe Catwalk. Prietenii mei, care nu credeau că această fată de care le-am povestit eu există cu adevărat, au oprit orice activitate pentru a se holba la ea. Fața ei era mai sus față de unde se uitau ei, dar mă rog. Ea zâmbea nonșalant și își expunea diamantul de pe dinte. Cine dracu mai avea în Suceava acum mulți ani diamant în dinte? Moaștele Sfântului Ioan cel Nou se răsuceau în mormânt, cu tot cu babele din autobuze. Silviu și-a ridicat fața de pe pantofi și a venit să mă salute și să-i fac cunoștință cu minunăția care mă însoțea. Pesemne că voia să o fută și pe asta, nu i-a ajuns Ramona. Anemona s-a prezentat, a dat mâna cu el, iar acesta ne-a condus către masă. Am ajuns acolo și Silviu a spus:
−Pe Andrei îl știți, însă ea e Anemona!
Unul dintre ei, mai-mai că se apuca să aplaude. Ramona s-a ridicat în picioare, absolut șocată de ce-i vedeau ochii, se uita la noi și o ucidea pe Anemona din priviri. Anemona a văzut-o, s-a dus către ea și, cu un calm și cu o drăgălășenie minunată, i-a spus:
−Tu trebuie să fii Alina, Andrei mi-a povestit multe despre tine.
−Nu, eu sunt Ramona, spune ea nervoasă și stânjenită.
−Aaa, Ramona? Scuze, de tine nu a pomenit nimic. Îmi pare rău. Hihi! În fine, eu sunt Anemona, actuala iubită a lui Andrei. Îmi pare bine să te cunosc!

Moment în care se întoarce spre mine și-mi fute un mozol (că ăla nu putea fi numit sărut) de mi-a încurcat amintirile. Mi-a băgat limba pe gât până-n călcâie. Apoi mi-a zis:
−Iubire, nu prea mai am chef de club, ca să fiu sinceră. Hai mai bine să mergem acasă să ne futem! Vrei?

În clipa asta cred că și DJ-ul de la discoteca rivală era atent la ce se întâmpla acolo. Toată lumea a înmărmurit, băieții au pufnit în râs, Ramona s-a făcut neagră la față și artificii au început să apară pe cer, ”We are the champions” să cânte pe fundal și sticle de șampanie să explodeze în jurul nostru. Și, ca o lovitură de grație înainte de plecare, Anemona s-a întors către ei ca să-și ia rămas-bun și a zis:
−Îmi pare rău, rămâne pe data viitoare. O seară bună tuturor. Mi-a părut bine să te cunosc, Raluca!