Dorinta episodul15

Jade
- Jade, nu poti sa pleci!!
Marj imi despaturea hainele la fel de repede pe cat le impatuream eu.
- Abia ai ajuns aici. Lucrezi atat de mult la Ryan  la crama, iar eu muncesc mult la ferma ca abia daca am avut timp sa stam impreuna.
- Imi pare tare rau. O sa imi gasesc ceva in oras. O sa putem sa ne vedem.
- Dar nu o sa fie la fel.
- Pur si simplu nu pot...
- Ce nu poti?
- Nu pot sa stau in preajma fratelui tau. Aproape l-a omorat in bataie pe Colin in dimineata asta.
- Talon nu e asa. El e genul pasnic.
- Un fost puscas marin? Nu prea imi miroase a pasnic.
- Cel putin nu i-a facut rau lui Colin.
- Nu i-a facut rau? Bine, nu are nici o rana care sa ii ramana, dar i-a cam stalcit fata, nasul e rupt si e incredibil de norocos ca nu are nici o coasta rupta la cate picioare i-a carat Talon.
- De ce crezi ca l-a deranjat atat de mult pe Talon sa il vada sarutandu-te?
Marj dormise intotdeauna ca un prunc. Asa cum spusese Talon putea sa doarma si daca venea al treilea rrazboi mondial asa ca nu m-a surprins deloc ca habar nu avea ce se intampla intre mine si fratele ei. Mai bine asa. Cum anume ar fi trebuit sa abordez subiectul? Ah, stii, mi-am tras-o de mama focului cu fratele tau in miez de noapte. Chiar nu ar fi fost bine...
- Talon se poarta cam ciudat in ultima vreme, a spus Marj. In dimineata asta am gasit un pahar spart in bucatarie. Era apa zi cioburi peste tot, bine ca aveam papuci de casa . Stii ce s-a intamplat? Sunt destul de sigura  ca Talon a aruncat paharul. Nu ar fi prima data.
- Deci stii ca se duce in bucatarie noaptea si sta cu un pahar de apa in fata?
- Da. Uite, Jade, nu trebuie sa pleci din cauza lui. E inofensiv.
Cineva a batut la usa.
- Marj, esti aici?
- Da, am zis eu. Intra!
Jonah a intrat grabit.
- Slava Domnului ca te-am gasit, Marj. Trebuie sa plecam. Talon e la spital.
***
Eu si Marj am ramas in sala de asteptare in timp ce Jonah vorbea cu o asistenta. Trebuia sa fie bine, inima imi bubuia sa sparga pieptul si muream de ingrijorare. Dupa vreo jumatate de ora, Jonah s-a intors.
- Ce s-a intamplat? A intrebat Marj
- Se pare ca e lesinat la cabinetul doctoritei.
- Doctorita? Am zis eu. E bolnav?
- Jade, nu sunt sigur ca ar trebui...
- Joe, Jade face parte din familie.
- E in regula. E ceva ce fratele vostru nu vrea sa stiu.
- Nu, e in regula. Azi Talon s-a dus sa vada un psihiatru.
Inima imi bubuia. Cerea ajutor. Slava Domnului! Dar de ce lesinase?
- Doctorita Carmichael nu e sigura ce i s-a intamplat. Talon a lesinat pe hol.
- E bine? A intrebat Marj
Joe a dat din cap ca da.
- Marj, cred ca o iau inainte spre casa.
- Cum o sa faci asta, Jade? Am venit impreuna.
Stiam doar ca trebuia sa plec. Prea tarziu insa. Venea spre noi insotit de doctora Morgan si doctora Carmichael.
- Buna ziua! Sunt doctor Sofia Morgan, neurologul fratelui dvs. Dumneaei e doamna psihiatru Melanie Carmichael.
- Ma bucur sa va cunosc. Imi pare rau pentru ce s-a intamplat la cabinetul meu.
- Nu e vina dvs, a zis Talon. Sunt bine.
- Intr-adevar. Fratele dvs e bine. Am facut toate investigatiile. Doar si-a pierdut cunostinta.
Talon m-a privit, rosu in obraji.
Nu mi-am putut retine un zambet. Era stanjenit ca il vedeam asa .
- Doamne, Joe, nu era nevoie sa vii cu cavaleria.
- Era evident ca o sa vina cu mine.
- Domnule Steel, trebuie sa dormiti. V-am prescris niste somnifere. Luati si cartea mea de vizita. Sa veniti inapoi peste o saptamana.
- Asta e ridicol. Nu am nevoie sa merg la neurolog.
- Ati mai lesinat pana acum?
- Nu.
- In regula, dar daca se mai intampla vreau sa veniti. Intre timp va sugerez sa continuati sa mergeti la doctorita Carmichael.
- Nu am nevoie de terapie.
Doctoritele au plecat.
- Nu vad pentru ce tot taraboiul asta, a zis Talon.
- Ai lesinat, a raspuns Jonah. Pentru asta. Hai sa te ducem acasa. Ai nevoie de o masa buna si odihna. Muncesti prea mult.
-Muncesc prea mult. Asta e tot.
Buna miscare, dar Talon nu spunea totul. Aveam sa plec - din seara asta daca se putea.