Diana capitolul17

Capitolul17

Bluza a sarit pe podea in timp ce a fost inlocuita de saruturile lui Dean. Nu imi venea sa cred ca sunt aici, intr-un moment atat de intim chiar cu el. Nu imi venea sa cred ce bine se simteau buzele lui pe corpul meu. Pur si simplu nu imi venea sa cred.

Nu imi venea sa cred cum de ma puteam gandi si la altcineva in momente ca astea.

Mi-a luat mainile si le-a fixat deasupra capului meu, in timp ce buzele lui le-au atacat pe ale mele. Pur si simplu reusea sa ma ameteasca cu un simplu sarut.

- Hai sa jucam ceva, spun el cu un ranjet pe fata in timp ce ma sorbea din priviri.

- Mie imi convine, continui increzatoare incercand sa imi linistesc respiratia.

- Regulile sunt simple iubire. Daca ai miscat mainile, ma opresc. Si .. nu cred ca vrei sa pierzi asta..

Buzele lui calde au alunecat din nou pe gatul meu,

continuand pe umar, pe san, pe abdomen, pana la marginea jeansilor. Mainile lui imi mangaiau soldurile extrem de lent iar buzele lui au urcat inapoi la gat de unde a muscat extrem de incet si precaut, dar suficient cat sa imi scape un geamat infundat.

Voiam sa imi misc mainile atat de tare. Voiam sa ii trag tricoul ala peste cap, sa ii simt spatele atat de bine facut, sa ii prind parul perfect in pumn. Dar ma abtineam cu toata fiinta .. ceea ce ma infierbanta si mai tare.

Mi-a descheiat nasturele pantalonilor si cand se pregatea sa ii dea jos, doua batai in usa s-au auzit. Le-a ignorat continandu-si jocul torturii, insa au persistat pana cand o voce s-a auzit de pe partea cealalta.

- Sefu' , avem prada noua. Trebuie sa fiti acolo.

Prada? Normal ca prada .. cat de fraiera. O fi el atat de instabil psihic si bipolar dar .. inca era regele vampirilor. Un criminal. Si brusc, intreaga frica si scarba pe care trebuia sa o simt fata de el, s-au transformat intr-o admiratie enorma. Mi-a dat mintea peste cap. Eram indragostita de pericol.

- Nu! Te rog .. nu pleca.

Vocea mea a sunat a disperare, ca si cum pierdeam un lucru de care eram dependenta. Mi-am miscat mainile, iar cea dreapta a ajuns pe obrazul lui. I-am mangaiat usor obrazul cu degetul mare, coborand tot mai jos pana am trecut usor peste buzele lui mari si perfecte.

- Te rog .. soptesc din nou.

- Nu v-as fi deranjat daca o puteam rezolva singuri. E foarte urgent, va jur.

Dean m-a privit cu parere de rau, apoi s-a ridicat la marginea patului.

- Cobor in doua minute! Cretinii naibii ..

- Dean?

Numele lui mi-a parasit buzele, in timp ce mi-am pus bratele in jurul gatului sau pe la spate si i-am mangaiat pieptul chiar daca avea tricoul pe el.

- Da iubire?

- Imi mai dai o doza?

Si-a intors capul spre mine suficient cat sa ii vad privirea, care era putin incruntata.

- Deja?

- Te rog. Promit ca va fi foarte putin.

A stat cateva secunde in liniste, dupa care a oftat adanc ceea ce insemna ca era de acord. Am zambit invingatoare si nerabdatoare, apoi l-am tras de umeri pana a cazut pe spate, pe pat. M-am urcat pe el, cu un picior pe o parte si pe alta apoi am scos lama din buzunarul de la spate al blugilor sai. Am apasat-o usor pe gatul lui, iar sangele a inceput sa curga usor in fire subtiri.

Mi-am presat buzele pe gatul lui, incepand sa beau cat de repede puteam pentru ca stiam ca nu aveam mult timp la dispozitie pana sa ma opreasca. Spre surprinderea mea, si-a plasat mainile pe fesele mele si m-a tras deasupra barbatiei lui ce se simtea perfect prin blugi.

- Iubire .. ajunge.

Doar vorbea cu mine, fara sa ma opreasca. Vorbea bland ca si cum era pierdut in placere, in timp ce o mana era pe fundul meu iar cu cealalta ma mangaia pe par.

- Stii ca nu imi place sa ma repet.

Am vrut sa ma opresc, insa nu puteam. Eram intr-o senzatie de euforie totala, ca si cum ma drogam. Simteam ca nu exista nicio problema in lume si totul e roz.

- Diana asta e al naibii de excitant, si daca nu te opresti acum jur ca ti-o trag din toate pozitiile, repeta usor nervos de data asta printre dinti.

M-am tras atat de brusc incat am inspirat lung ca si cum tocmai imi tinusem respiratia sub apa o vesnicie. Mi-am lins usor buza si aproape am incremenit cand Dean s-a ridicat brusc si mi-a curpins fata cu mana lui mare, obrajii mei fiind stransi la maxim acum.

- Data viitoare, iti promit eu ca nu va fi nevoie sa repet!

S-a apropiat si am crezut ca ma va saruta dar tot ce

a facut a fost sa imi linga si el buza de sus, dupa care a parasit camera, lasandu-ma singura.

Ce naiba se petrecea cu mine?

*Noaptea s-a asternut repede si m-am trezit in padure, mergand umar la umar cu Dean si cu o gasca destul de numeroasa in spatele nostru. Simteam sum sangele imi pulseaza in mine si cum puteam sa aud totul de la kilometri intregi. Simteam ca as putea sa mut un ocean intreg dintr-o parte in alta.

Am vazut o arcada mica, formata din doi copaci batrani, si in momentul in care am trecut-o, mai multe urlete de lupi s-au auzit in departare.

- Incepem, sopteste Dean intr-un fel infiorator.

Am mai mers cativa pasi, pana am ajuns intr-o poiana extrem de mare, plina cu flori de la un capat la celalalt.

- Amintiti-va. Sangele trebuie sa fie proaspat. Daca varcolacul e deja mort, nu are niciun efect.

Am dat afirmativ din cap si cand am vrut din nou sa pornim, am putut sa vad in partea opusa ceva ce ne-a facut sa ramanem in loc. Vantul mi-a facut pielea de gaina in timp ce priveam in directia lor. Stateau intr-o linie perfecta, si m-am simtit usurata cand am realizat ca sunt in dezavantaj numeric. Erau uriasi. Poate chiar mai uriasi ca cei din filmele Twilight sau ca cei din jocuri.

Dean m-a luat de mana intrerupandu-mi sirul gandurilor, si a inaintat pe pajiste. Nu aveam idee ce are de gand pana cand am vazut un baiat facand la fel si pe partea cealalta. Abia daca puteam sa ii desting vreo trasatura, inafara de chipul serios si parul intunecat ca cerul.

- Nu e de-a noastra. Nu ne pasa de ostaticul tau uman.

- Am nevoie de ceva de la tine, Kyle.

- Stii ca asta nu se va intampla in veci. E ultima sansa. Iesi de pe teritoriul nostru.

Dean a ranjit si usor, usor a inceput sa rada ca un psihopat.

- Am nevoie de sangele tau.

Tipul de la cativa metri de noi nu a schitat niciun gest, doar a fluierat si intr-o secunda am vazut lupii din spatele lui alergand spre noi. Eram fascinata de infatisarea lor.

- Iubire, spune Dean spre mine pastrandu-si inca zambetul malefic.

Cu o singura miscare de mana i-am imprastiat pe toti in stanga si in dreapta, inclusiv pe conducator. Am simtit o fericire enorma cand mi-am dat seama cata putere am, dar la fel de repede m-am enervat cand am vazut ca s-au ridicat cu totii, incepand sa se lupte cu vampirii.

Dean s-a luat la bataie cu Kyle, eu ramanand la mijloc, privind. Nu stiam ce sa fac, insa nu a durat mult deloc. Unul din lupi a sarit asupra mea, si m-am speriat atat de rau incat cu o singura miscare i-am rupt laba din spate, aterizand pe o parte. Nu puteam sa ii omor. Erau animale. Nu puteam sa omor animalele.

Varcolacul a redevenit la forma lui initiala, un baiat destul de simpatic care acum era chinuit de durere.

M-am apropiat de el si l-am taiat usor, luand sange intr-un recipient.

- Imi pare atat de rau..

- Nu face greseala asta, spune printre gemetele de durere.

M-am ridicat si am fugit de acolo. L-am lasat pe Dean, i-am lasat pe ceilalti, si m-am intors la vila incapabila sa mai iau parte la acea lupta. Am intrat in vila aproape goala si m-am dus in camera mea gata sa fac un dus, insa cand am intrat un tipat scurt mi-a iesit printre buze.

- La naiba.. ce cauti aici? Daca ma intorceam cu Dean?

- Shhh..

M-a lipit de usa si m-a captivat intr-un sarut adanc, ce mi-a facut genunchii sa mi se inmoaie.

- Pleaca. Te rog, e periculos.

- Nu imi pasa. Nu mai pot sa stau fara tine, sa te stiu aici.

- Atunci ia-o acasa.

Am tresarit la auzul vocii lui Dean ce a aparut pe partea cealalta, la balcon. A inaintat spre noi cativa pasi, apoi a pufnit.

- Pacalit de o muritoare. Pai .. totul are un inceput.

*Flashback*

- Eu nu ma milogesc!

Lucas a disparut sub privirile noastre, ramanand doar alaturi de fratele lui brunet. M-a privit trist si a facut un pas spre mine.

- Sunt indragostit de tine.

M-am uitat in ochii lui. Erau calzi, sinceri. Mi-am amintit momentul in care m-a lovit si in care a tipat la mine, aruncandu-ma in strada. Mi s-a intors stomacul pe dos. Dar de asemenea mi-am amintit primul sarut cu el, ce a avut loc in Olimpiada.

- Iti jur ca niciodata nu o sa mai ridic mana la tine. Iti jur. Sunt nebun cand vad ca ti se intampla ceva.

Te rog .. nu ma indeparta.

Am facut ultimii pasi dintre noi si i-am soptit.

- Promite-mi ca te intorci dupa mine.

Si-a lipit buzele de ale mele pentru a doua oara, si simteam atat de multe sentimente inauntrul meu. M-am desprins repede, speriata sa nu fiu vazuta, si i-am zambit calduros.

- Trebuie sa jucam teatru pana la capat. Si o sa te doara.

- De ce?

- O sa te scot prin geam.

*End of flashback*

- Da-te din calea mea, spune Aleron si isi impleticeste degetele cu ale mele, protector.

- Sigur ca da. Imediat ce tarfa asta tradatoare imi da recipientul cu sange.

Am facut ochii mari si m-am incordat usor.

- Nu sunt prost. Acum da-mi-l si sunteti liberi sa plecati.

- Si eu sa te cred? spun ironic si scot recipientul din hanoracul pe care il purtam.

- Ori mi-l dai tu, ori il iau la pachet cu mana ta si cu capul lui.

Eram blocati. Trebuia sa fac ceva, si trebuia sa il scot pe Aleron de aici. Nu puteam permite sa fie in pericol din vina mea, din nou. Si atunci, mi-a venit cea mai nebuna idee. Habar nu aveam ce urmari are, dar stiam sigur ca era singura sansa sa scapam de aici.

- Il vrei?

- Da-mi-l odata tarfa!

- Sa ma musti de undeva, il injur in timp ce am dat recipientul pe gat.

Strigatul lui a umplut camera si am vazut cat de nervos a devenit. L-am trantit imediat de perete cu atata forta incat l-am ametit, apoi l-am pus in baie si

am incuiat usa, facandu-ma nevazuta cu Aleron si lasand vila in spate.

Cap 30

Priveam spre fructele de mare din farfuria mea, usor stanjenita. Stiam ca daca imi voi ridica ochii acum, parintii lui Lucas, in frunte cu el, ma vor privi intr-un fel extrem de ciudat ce imi face palmele sa transpire.

- Deci o sa te intorci la scoala?

Glasul lui Mira m-a facut intr-un final sa imi ridic privirea. Poate ca imi imaginam totul la superlativ, pentru ca ochii sai erau blanzi si pe buze avea un zambet mic dar foarte dragastos.

- Mai sunt doua saptamani. Trebuie sa imi repar mediile.

- Nu e nevoie. Am avut grija sa rezolv

toate problemele.

- Stiu, si iti multumesc enorm, dar imi e dor de prietenii mei si de-

- O viata normala, adauga Lucas sec fara sa se oboseasca sa ma priveasca macar o secunda.

Uram atitudinea lui. Ce se petrecea aici? Prima oara am inteles de ce se comporta asa, o dadusem in bara putin de tot, dar acum ca stie de ce am facut asta si pe de-asupra a mai si vazut, de ce se comporta in continuare ca si cum ar fi infipt in ceva?

- Am terminat, spun brusc atat de nervoasa ca imping farfuria in fata.

- Mancarea ta e abia jumatate. Nu iti plac fructele de mare?

- Sunt uimitoare, tu esti uimitoare ca bucatareasa, doar ca am mancat prostii inainte, mint cat pot de bine. Imi pare rau, nu te supara.

- Nu ma supar scumpete. Ma bucur ca ti-au placut. Poti merge.

I-am oferit un zambet si am inlaturat mana lui Aleron ce a stationat pe coapsa mea tot timpul. Am avut grija sa fiu discreta, pentru ca eu si el am cazut de acord ca ar fi mai bine daca totul ar fi secret. Nu vrem sa il ranim pe Lucas. Tineam la el ca la ochii din cap.

M-am ridicat si am parasit incaperea, simtind un gol in stomac. Toate erau la

locul lor, dar parca lipsea ceva in continuare, si nu aveam idee ce. Am urcat in camera mea, lasand usa sa se inchida singura dupa mine.

Era bezna. Tot ce se vedea era lumina foarte pala venita de la luna prin geam, atat. Cu pasi precauti m-am apropiat de balcon, si am deschis usile. Mi-am sprijinit coatele de marginea de beton si am privit spre padure. Era atat de putina lumina incat copacii pareau negri. Ca o mare de intuneric intinsa cat vedeai cu ochii.

- Te-a enervat cretinul de frate-meu?

Soapta m-a facut sa tresar usor, dar mainile din jurul abdomenului si buzele ce s-au presat pe gatul meu m-au facut sa ma relaxez.

- Ce mai conteaza, raspund satula de comportamentul blondului.

- Imi pare rau, chiar nu stiu care e faza cu el. O sa incerc sa-i vorbesc in seara asta.

Mi-am muscat buza nesigura, si am inceput sa bat un ritm cu unghiile pe bucata de beton.

- Pari agitata. E totul bine iubito?

Apelativul lui m-a facut sa inchid ochii o secunda si sa imi sprijin capul de umarul lui, in timp ce el si-a lipit din nou buzele de gatul meu. Am zambit.

- Trebuie sa iti spun ceva, indraznesc intr-un final si ma intorc cu fata spre el,

corpul meu fiind presat intre Aleron si balcon.

- Ti-ai dat seama ca ai facut o greseala, nu ?

- Ce?

- Stiu, asta e prea mult pentru tine si chiar ai incercat, dar nu poti si-

- Inceteaza! ii spun in soapta in timp ce mainile mele i-au capturat fata. Nu vreau sa spun nimic de genul asta. Sunt foarte sigura de ce simt pentru tine, fraier mic.

Brunetul m-a privit ca si cum as fi cel mai frumos lucru pe care l-a vazu vreodata, apoi m-a sarutat. Nu intr-un fel salbatic sau vulgar, intr-un fel in care chiar simteai sentimentele. S-a retras

usor apoi m-a cuprins intr-o imbratisare atat de stransa incat imi auzeam propria inima batand.

- Ce voiai sa imi spui?

- Stii, inca am prostia aia de sange in mine si ma intrebam .. daca ai bea, nu si-ar face efectul asupra ta?

- Ba sigur ca da, raspunde Aleron calm, privind in departare.

Puteam sa ii vad pupilele sclipind si genele atat de mari ce ii inconjurau ochii. Baiatul asta era mai mult decat frumos. Pot spune ca macar una din legendele despre vampiri e adevarata. Au o infatisare extrem de deosebita, iar asta nu poate nega nimeni.

- Si ce mai astepti? icnesc uimita.

- Alta viata. Pentru ca in asta nu ai sa vezi asa ceva iubito.

- Ce? De ce nu?

- Pentru ca e periculos.

- De ce spui asta?

- O sa-mi pierd controlul. Si tu la fel.

- De ce mi-as pierde eu controlul? intreb ridicand dintr-o spranceana.

- Pentru ca de asta exista tarfele de sange. Iubesc sa fie muscate. Coltii nostri contin o substanta ce ofera oamenilor, si nu numai, o senzatie de euforie surprinzatoare. E ca si cum te-ai

imbata in cateva secunde.

- Tu realizezi ce putere ai avea? Fara sa stie nimeni. Ar putea fi secretul nostru, spun in soapta in timp ce colturile buzelor mele se largesc intr-un zambet.

- Tu realizezi ca intr-o fractiune de secunda pot lua decizia sa nu ma opresc, si sa te sec total, nu?

- Nu ma tem de tine.

- Diana, nu. Si aici se incheie conversatia.

Si-a intins bratele pe balcon, privind in departare si bucurandu-se de vantul ce adia lent. Am scuturat capul in semn negativ in spatele lui, incercand sa ma conving pe mine cat de proasta e

miscarea pe care urma sa o fac. Am cautat la spatele blugilor o lama, amintindu-mi ca e cea ramasa de la Dean, si asta e perechea purtata in casa lui. Spre norocul meu, chiar daca i-am spalat, era inca acolo.

- E o seara numai buna sa ne plimbam putin iubito. Tu ce zici?

Am plasat lama pe o bucatica din gatul meu, apoi am tras cu forta, scotand un mic icnet cand am simtit durerea imbinata cu senzatia de usturime. Aleron era inca cu spatele, insa am vazut cand si-a aplecat capul usor, iar cand s-a intors ochii lui erau complet schimbati.

- Ce ai facut?!

- E spre binele tau, spun cu un zambet psihopat in timp ce simteam siroaie de sange curgand usor pe clavicula mea, apoi pe sub haine.

- Pleaca. Te implor, pleaca.

Am dat negativ din cap si in loc sa ies, m-am apropiat de el. Vedeam cum se lupta cu el insusi, insa cu fiecare secunda pierdea. A facut ultimul pas dintre noi si mi-a apucat fata cu putere, ochii lui fiind negri de furie. Ma asteptam oricand sa primesc vreo lovitura, dar tot ce a facut a fost sa isi apropie usor buzele de gatul meu.

- Asta-i baiatul meu.

Am simtit varful ascutit al coltilor iar picioarele au inceput sa imi tremure. Ca

si cum mi-a citit gandurile, si-a pus bratele in jurul meu extrem de protector. O senzatie noua si de nedescris m-a lovit cat ai clipi.

Era mai bine ca atunci cand ma hranea Dean. Era cu si cum toata fericirea din lume s-a strans in corpul meu micut. L-am tras mai aproape, avand nevoie de senzatia aia ca de aer.

M-a ridicat in bratele lui, picioarele mele inconjurandu-l imediat. A mers usor pana la pat si m-a asezat acolo, deja simtind cum corpul meu e slabit, insa ca cel mai mare dependent, voiam si mai mult.

Aleron s-a tras brusc, avand buzele rosii si ochii flamanzi. Eram uimita ca a gasit puterea sa se opreasca, si atat de

nervoasa ca s-a oprit. Voiam mai mult .. ceva mai mult. Pe el.

- Fa dragoste cu mine.

Simteam ca inima imi explodeaza in mine si puteam sa bag mana in foc ca eram rosie pana in tample din cauza emotiilor. M-am aplecat si l-am sarutat nesigura, sangele meu de pe buzele lui avand gust de fier. Mana lui a ajuns pe ceafa mea, si m-a impins adancind totul. Obrajii mi-au luat foc si abia imi mai tineam corpul in sezut de emotie.

Aleron s-a desprins brusc din sarut, si m-a privit cu ochii mari exact ca intr-un film.

- Esti bine? Ce se petrece?

Nu a raspuns insa intr-o secunda a inceput sa straluceasca ca si cum cineva l-ar fi tavalit prin sclipici si l-a pus sub un reflector.

- Ce mama naibii?

Am privit uimita spre pielea lui ce sclipea ca mii de stele. Am vrut sa il ating, sa il iau in brate, sa ma asigur ca e bine, dar cand am fost la ctiva centimetri, a cazut. Sub privirea mea, Aleron tocmai lesinase.

- Lucas! strig in timp ce imi acopar rana de la gat si incerc sa ma gandesc la o minciuna.