Adoptata capitolul 7

Capitolul 7
Izabella

Nu credeam că am sa mă duc vreodată la liceu. Însă uite-mă aici, îmbrăcată cu ceva uniformă care nu era obligatorie în școala, dar Luke a vrut neapărat să o port, cu un ghiozdan în spate cu niște caiete și pixuri, în fata ușii.

- Cum te simți, draguță?

Amanda îmi aranjeză părul, deși nu i-am cerut să o facă. Trebuie să recunosc totuși că mă face să mă simt mai drăguță. Hainele drăguțe și makeup-ul chiar mă ajută. Amanda chiar se pricepe la haine. A făcut până și o uniformă să arate drăguț.

- Emoționată.

- Nu-ți fă griji, iubito. Totul va fi bine.

Vocea lui Luke se aude. Îmi duc privirea spre el și îl vâd zâmbindu-mi încurajator. Amanda termină cu părul meu și mă uit în oglindă. Îmi place mai mult când am părul îndreptat. Mă face să par mai matură. Mai atrăgătoare. Dar în același timp îmi face părul mai lung.

- Ar fi bine să plecăm de acum dacă nu vrei să întârzii.

Mă avertizează Luke. Dau din cap și ies înaintea lui din casă. Din fericire, Amanda e prea obosită să vină. Săptămâna trecută s-a ținut după mine tot timpul. Vrea ca eu să fiu un adoleșcent normal. Încerc să fiu drăguță cu ea pentru că Luke pare să o placă. Nu vreau să îl supăr. Dar Amanda mă enervează la culme! Acum că merg la liceu sper să mă lase în pace.

După vreo douăzeci de minute ajungem în fața unei clădiri frumos construită. Coborâm din mașină când Luke parchează mașina pe undeva lângă școală. Mă uit aproape cu gura căscată la împrejurimi. Luke a spus că e o școală privată. Nu știu ce ar trebui să însemne asta, dar cred că e de bine. Intrăm pe porțiile mari ale instituției. Sigur asta e școala? E imensă. Arată mai mult a castel. E decorat numai în culori neutre și are o grămadă de camere. Pot vedea câte o ușă peste tot. Ne oprim la o ușă maronie. Luke mă îndeamnă să intru prima, dar ezit.

- Aici e clasa ta, iubito. Ți se va face un tur complet a școlii la pauza de masă. Haide, nu ai de ce să-ți fie frică.

Apuc încet clanța între degete și o trag în jos. Am timp doar să inspir o dată înainte să intru în clasă. Merg cu capul jos, fiindu-mi prea frică să privesc în sus. Luke mă apucă de mână, oprindu-mă în loc. Îmi ridic privirea și respirația îmi rămâne în gât. Aproape mă înec cu ea. Nu am fost niciodată cu atâția oameni în aceași încăpere. Toți ochii sunt ațintiți pe mine și mă face să mă simt incomod. Îmi forțez picioarele să nu ia la fugă. Pot să fac asta. Sunt doar niște adoleșcenți. Avem aceași vârstă. Pot să fac asta.

- Cine e păpușa din față?

Vocea unui băiat se aude din spate. Ceilalți încep să chicotească. Mă fac mică în locul meu. Nu înțeleg de ce râd. Deja m-am făcut de râs?

- Ea e fiica mea, Izabella.

Luke îi răspunde. Aud câteva fete șușotind ceva din primele bănci. O fată brunetă îmi face cu mâna, apoi prietenele sale încep să râdă pe muțește. Mă încrunt. Probabil e vorba de Luke. Multe fete îl găsesc atrăgător. Și multe dintre ele rămân uimite când află că eu sunt fiica lui, nu sora sau prietena.

- Fiica dumneavoastră e pe mâini bune. Te rog domnișoară, ia loc.

Un domn în vârstă, ce sta în fața clasei, îmi arată banca liberă. Îl privesc pe Luke, iar el îmi face semn să mă duc. Fac pași mărunți și mă așez lângă o fată. Are părul vopsit și poartă haine închise și largi. Ea se uită la mine plictisită. Pare foarte răutăcioasă. Machiajul pe care îl poartă e foarte strident. Dar i se potrivește. O scoate în evidență. Îmi iau privirea de la ea și mă uit la Luke. Se pregătește să plece. Îmi face scurt cu mâna, apoi se face nevăzut.

Domnul în vârstă scrie ceva pe un ecran mare ce se află în fața clasei în timp ce vorbește. Nu știu ce ar trebui să fac. Luke a spus că am biologie. Nu am prea făcut biologie. Iau câteva notițe în dezordine. Nu mă simt la locul meu aici. Sunt într-o cameră plină de necunoscuți.

Se aude un sunet ciudat și zgomotos. Tresar speriată. Însă numai eu am reacția asta. Restul par chiar relaxați. Profesorul pleaca din clasă după ce ne salută. După el vin și unii colegi. Unde pleaca? De ce pleacă?

Ma uit prin jur puțin speriată. Ar trebui să mă duc cu ei? Nu vreau să mă duc cu ei. Expir obosită. Inainte să pot face o decizie, un grup format din câțiva colegi de clasă se îndreaptă spre banca mea.

- Ce faci frumoaso?

Îmi ridic privirea spre cel care a vorbit. E tipul care m-a numit păpușă când am venit. Mă strâmb puțin. Nu îi răspund. Tipul nu îmi dă o stare bună.

- Nu îmi răspunzi? Bine. Ești nou-venită și drăguță așa te iert pentru lipsa ta de respect.

Mă încrunt. Lipsă de respect? El e cel care m-a numit păpușă fără nici măcar să mă cunoască.

- În liceul ăsta există niște reguli. Tu poți să fii cea care le urmează sau cea care le face. Tu alegi.

Mă face mai confuză cu fiecare cuvânt pe care îl spune. Când vede că nu am de gând să vorbesc, continuă.

- Tu arăți de prima clasă. Ar fi păcat să nu fi cunoscută, nu? Norocul tău e că tu vei fi în tabăra cea bună. Dar orice vine cu un preț. Vrei să ni te alături?

Despre ce tot vorbește? Vrea să fim prieteni? De ce? Poate pentru că arăt de prima clasă sau orice ar mai însemna și asta.

- Vreau mai întâi să știu care e prețul despre care vorbești.

Vorbesc, iar el rânjește mulțumit. Își pune palmele pe banca mea și se aproprie de mine.

- Ți-a mai spus cineva că ai o voce sexy?

Nu îmi pot opri obraji din a se înroși. Îi simt calzi și sunt sigură că sunt roșie. Nimeni nu mi-a spus ceva atât de neadecvat. Cine se crede acest necunoscut să îmi vorbească așa?

- Îmi vei spune despre ce preț e vorba sau...

- Da, desigur. Dar eu nu decid nimic din păcate. Însă prietenul meu-

Nu apucă să continue că un alt baiat, cu un cap mai mare decât el, îl împinge. Își înalță capul când mă vede, privindu-mă de jos. Zâmbește.

- Ea e fata cea nouă?

Băiatul mai scund, care se ridică de pe podea, dă afirmativ din cap.

- Frumușică, nu?

- Nu știam că Luke are o fiică.

- Mda, probabil a vrut să facă un gest caritabil.

Mă uit la cei doi băieți nedumerită. Din ce în ce mai mulți oameni încep să se adune aici și nu știu cum să reacționez.

- Îmi pare rău prințesă dacă te simți ignorată. Eu sunt Josh.

Băiatul înalt se prezintă. Toată atenția lui e focusată pe mine într-un fel bizar.

- Eu sunt Izabella.

- Uite cum facem, Izabella. Nu pare genul de fată cu experință. Așa că am să te iau ușor. Poate un oral va fi de ajuns. Un preț mic pentru un lucru măreț.

Oral? Nu am auzit niciodată de așa ceva.

- Ce e un oral?
Întreb nesigură, iar apoi toţi din jurul nostru râd.

- Ești mai rău decât credeam. Nu e nimic. Îmi plac fetele inocente. Întreabă-l pe tati ce înseamnă. El trebuie să știe mai bine. Îmi zici mâine dacă ești de acord. Deși trebuie să fii nebună să ratezi o astfel de ocazie.

Dau din cap aprobator doar pentru ca vreau sa scap de ei. Băiatul înalt îmi zâmbește cu ceva ce vrea sa fie zâmbet fermecător, apoi pleca fix când se aude sunetul ala ciudat din nou. Ma aşez inapoi la banca mea gândindu-ma dacă sa-l întreb sau nu ce e ăla oral. Sunt puţin curioasa dar sună ca ceva rău. Lui Luke nu îmi place când spun ceva rău. Și nici nu știu dacă îmi va spune ce înseamnă.

***

A trecut deja jumătate de zi. Mi s-a spus că voi sta șase ore aici. Habar n-am cât timp a trecut. Locul acesta e imens. Plus că sunt atâtea persoane în jurul meu. În pauza de masă, după ce o fată mi-a prezentat liceul, am stat la masă cu o grămadă de lume. Fete și băieți mai mari sau de vârstă cu mine. Nici nu m-am atins de mâncare. Toți se comportă ciudat. Par dornici să mă cunoască. Dar sunt foarte superficiali. Josh, care se presupune că e liderul, nu m-a lăsat în pace deloc. Din cauza lui primesc toată atenția.

Mă simt foarte incorfortabil lângă ei. Sunt atât de răi cu ceilalți. Ei îi numesc ciudați pe cei care nu fac parte din cercul lor. Li se pare amuzant să îi face pe ei de râs. Nu vreau să iau parte la așa ceva. Sper să mă lase în pace după azi.

Se aude un clopoțel pentru a nu știu oară azi. Am înțeles că se aude așa când se termină o oră. Doar că de data asta e diferit. Toată lumea își strânge lucrurile și iese din clasă zâmbind. În scurt timp rămân singură în încăpere. Acum chiar sunt derutată.

- Blondo, ce mai aștepţi?

Tresar. Un băiat se uită la mine amuzat din afara clasei. L-am văzut doar din priviri în clasă și la masă. Mă uit la el fără să spun nimic. El vine în clasă și îmi strânge lucruile de pe bancă. Îmi pune ghiozdanul în mână și mă trage după el.

- C-ce faci?

- E timpul să faci pa pa la școală.

Ieșim din liceu. Cred că e ora de plecare. Îmi retrag mână din strânsoarea băiatului. Încep să o iau încet spre ieșire. Băiatul se ține după mine. Încerc să nu îi dau importanță.

- Ai un păr foarte lung. Nu am mai văzut pe nimeni cu un așa păr.

Vorbește el dintr-o dată. Mă întorc spre el, încruntându-mă.

- De ce te ți după mine?

- Nu vrei să ai parte de cea mai frumoasă companie?

Îmi zâmbește încet. Mă abțin să nu îmi dau ochii peste cap.

- Şi care e aia?

Întreb ironică. El chicotește.

- Poți face și glume. Impresionant.

- Pleacă!

- Vad ca nu-ţi place prezenţa mea. Apropo sunt Marco.

Surând. E mai sputid decât îmi imaginam.

- După ce ți-ai dat seama că nu te plac te mai și prezinţi?

- Ai dreptate, nu fac cea mai bună impresie. Oricum, am un talent in a enerva oameni, iar tu eşti noua mea ţinta. Ne vedem mâine Iza!

Pufăi. El pleacă de lângă mine după ce îmi face cu mâna. Nu cred că el face parte din cercul lui Josh. Nu l-am văzut la masă cu noi. Pare totuși simpatic.

Îi dau mesaj lui Luke. În scurt timp e în parcarea liceului. Mă duc spre el.

- Cum a fost?

Întreabă el imediat ce intru în mașină.

- Puțin ciudat.

- Ciudat în ce sens?

- Am avut parte de multă companie. Sunt tabere în liceul ăla. Iar eu sunt cu cei populari. Nu înțeleg de ce.

- Așa e în liceu, iubito. Fiecare cu grupul său.

- Nu îmi place să stau cu ei. Sunt superficiali și răi.

- Nu trebuie să stai cu ei dacă nu vrei.

Dau din cap afirmativ. Știu că nu e nevoie. Dar nu vreau să ajung o victimă a lor. Totuși, ei mă presează mereu cu mica favoare pe care trebuie să o fac, Josh mereu îmi reamintește că nu voi de a lor până cu accept. Dar cum să accept dacă nici măcar nu știu ce înseamnă?

- Luke?

- Da, iubito?

- Ce inseamna oral?

Luke frânează maşina la semafor prea tare. Aproape dau cu capul de bord. Se întoarce cu capul spre mine, încruntat.

- De ce întrebi?

Am spus ceva greșit? Cred că oral înseamnă ceva rău. Poate de aia nimeni nu a vrut să îmi spună.

- Josh, liderul grupului, a spus că vrea să îi fac un oral. E de rău?

Luke rămâne cu gura căscată. Sigur e de rău.

- Niciodată să nu accepți așa ceva. Spune-i băiatul să-și ia gândul. Dacă insistă să îmi spui.

Dau din cap afirmativ. Nu îmi va spune ce înseamnă. Mă irită asta. Mă crede doar un copil care nu poate știi nimic. Nu e corect.