O altfel de prietenie episodul 9

-Vorbim când vin în mașină, micuțo. Sper că te simți mai bine.
-Sunt unpic mai bine. Mulțumesc.

Cristian:
-Adolf, ea vrea să plecăm în Colibița jud. B.N., destul de departe.
-Pentru ca să ajungeți mai repede, pute-ți lua avionul până la Cluj și de acolo mai aveți cred că 150 de km. Vă duc eu până la aeroport și poți să îți iei și mașina la același zbor.
-Mulțumesc Adolf.
Terminăm între timp cumpărăturile și le achităm.
-Pot să merg și eu la spital cu voi?
-Desigur. Mergi cu noi în mașină sau cu mașina de poliție.
-Prefer cu cea de poliție, mai găsesc colegii ceva ce poate nu le convine pe acolo.
-Nu vreau să cauzez probleme, însă regulile trebuiesc respectate.
Mă întorc la mașină și observ cât de cuminte stă Alis în mașină și că ea chiar merită încrederea și inima mea.
Bat ușor în geam, încercând să nu o sperii.
-Ce bine că te-ai întors Cristian.
-Și eu mă bucur să te revăd, micuțo. Nu știu de ce, însă nu suport să știu că cineva încearcă să îți facă rău. Nu suport ca cineva să îmi rănească prințesa din țara minunilor.
-Aș dormii aici.
-Hmm. Păi nu mai bine dormi în patul tău?
-Ba da, însă și aici este bine. Mai lipsește doar o pernă.
-Pot fi eu perna ta, momentan.
-De ce faci toate astea? De ce mă ajuți, deși nu ne cunoaștem prea bine?
-Instictul, Alis. Aș face și mai multe și orice să nu dispari din viața mea.
-Hmm. Atunci hai și tu cu noi în vacanță.
-Nu vreau să te deranjez sau să îți stric vacanța, Alis.
-Nu ai cum. Fără tine, azi poate eram moartă sau poate eram dusă la trafic de femei sau de carne vie... Mai salvat. Nu ai cum să strici. Mă relaxează prezența ta. Ca și cum te joci cu dispozițiile.
-Exagerezi. Orice bărbat în toată firea, ar fii acționat la fel.
-Nu cred. Însă haide să discutăm altceva.
-Te deranjează că merge și Adolf cu noi la spital?
-Nu. Nu are de ce. Dacă aceasta este misiunea lui, nu pot sta în calea lui.
-Haide să mergem să luăm și rezultatul la analiza ta și să îți vedem prietena.
-Ne vedem prietena. Îl corectez, amuzată.
-Așa este.

Ajungem din nou în spital. Fără mâncare, însă o să sunăm o firmă de catering să ne aducă ceva gătit.
-Bună ziua. Am venit după rezultate. O spun fără teamă. Dau buletinul și aștept să primesc ce am cerut.
-Poftiți. Nu aveți nimic, însă doctorul v-a prescris o rețetă cu fier și complex de vitamine pentru că a-ți trecut printr-o perioadă grea și să nu apară alte probleme.
-Mulțumim! Este cea mai bună veste pe ziua de azi. Spuse Cristian cu zâmbetul până la urechi.

-Bună Adolf. Îi spunem amândoi odată.
-Poți urca și tu dacă dorești.
-Bine. Am să urc cu voi.
Ajungem în salon și Clarisa stătea încă în pat cu perfuzia goală și foarte palidă. M-am speriat.
Adolf iese pe hol. Oare ce are de gând?
-Urgent un medic. Aici poliția.
Nu durează mai mult de 5 min că își face apariția un întreg personal că au auzit de poliție.
-Domnule doctor, dvs răspundeți de această fată din pat?
-Da. O spuse printre dinți.
-Îmi pare bine. Adolf, comandat șef de la secția X de poliție, sunt.
Nebunul scoate și legitimația.
-Cu ce vă pot ajuta, domnule?
-Vreau să văd fișa acestei fete.
-Poftiți.
-Dacă această fată în următoarele minute nu se trezește, vă semnați demisia și vă arestez. Este inadmisibil ca o fată tânără care plătește de 3 ori mai mult spitalizarea doar ca să stea în condiții mai bune, să fie lăsată să moară.
-Mă scuzați domnule, am lăsat-o în grija asistentei. Și arată cu degetul spre ea. Semn că s-a pierdut deja.
-Nicio problemă, domnule dr, același lucru este valabil și pentru doamna.
Se pun pe treabă, o stabilizează și chiar s-a oferit să mă vadă și pe mine.
-Domnișoară, da-ți-mi voie să vă consult.
Aveți pulsul mare și tensiunea scăzută. Poftiți o pastilă pentru tensiune și vă rog să vă întindeți în pat.
-Mulțumesc.
-Domnule Adolf, ambele fete sunt stabilizate și sunt obosite. Una după cum vedeți începe să se trezească.
-Clarisa, ce bine că ești bine. Și mă pun lângă ea în pat și o iau în brațe. Având un pat măricel.
Adormim împreună și dormim cam 2 ore.

Adolf:
-Prietene, ia un loc în pat și dormi și tu cu ele că ai cearcăne și tu nu le aveai de fel. Cât sunt eu aici totul va fi bine.
-Îți mulțumesc Adolf.

Îi pregătesc un aviz acestui medic fiindcă în fișă scrie altceva, decât ce s-a întâmplat. Așa are timp până când trebuie să o externeze să fie totul cum trebuie.
Acum că îl văd pe Cristian luptând pentru Alis, realizez că deși am 32 de ani, mi-a trecut viața printre degete și că au trecut 14 ani de la ultima iubită. Armata și poliția m-au ținut ocupat și nici nu am văzut prea multă iubire în jur... Mai ales după ce am început să devin imun, cred că nici nu am observato.