Dorinta episodul23

Jade
S-a zguduit in mine si desi nu avusesem orgasm, ceva la aceasta unire a trupurilor noastre era mai special si mai dulce decat orice avusesem inainte.
I-am luat obrazul in palma stergand cu degetul lacrimile. Imi doream din tot sufletul sa il intreb ce se intampla, de ce plange, dar stiam ca nu va raspunde. Asa ca nu am zis nimic, doar m-am ghemuit in bratele sale. Ne-am tinut strans in brate, iar in acea noapte ne-am apropiat putin mai mult unul de celalalt.
***
- Daca iti retragi plangerea pot sa il conving sa iti plateasca daune.
- De ce sa fac asta? Taranul ala m-a snopit in bataie. Daca tu esti noua avocata a orasului nu ar trebui sa fii de partea mea?
- Sunt de partea orasului, Colin. Ar insemna sa ne batem joc de resursele orasului daca am lasa cazul sa ajunga in instanta. Tu singur ai spus ca esti bine.
- Aproape mi-a spart nasul.
- Dar nu l-a spart.
- Putea sa imi rupa coastele de la atatea suturi.
- Dar nu ti le-a rupt. Nu trebuie  sa te intorci la Denver? Chiar vrei sa stai aici sa depui marturie?
- Pot sa vin oricand cu avionul sa depun marturie. Biroul municipal l-a pus deja sub acuzare?
- Da, dar este doar o contraventie. Nu a folosit o arma si tu nu ai rani de durata.
- Nu imi retrag plangerea, a spus Colin si mi-a inchis telefonul.
Cand am iesit din cladire l-am vazut pe Talon asteptand.
- Ce faci aici?
- Am venit sa pledez vinovat.
- Off, nu am mai discutat despre asta?
- M-am razgandit. Vreau sa pledez vinovat pentru o infractiune mai usoara. Nu...nu vreau sa intru la inchisoare.
- Ei bine, atunci ai noroc. Tocmai am vorbit cu avocatul tau la telefon. Iti ofer posibilitatea sa pledezi vinovat pentru lovire din culpa si sa achiti o amenda de 500$, plus orice daune cere Colin.
- Si seful tau o sa fie de acord?
- Nu are de ales. Mi-a dat cazul asta dedi i-am spus ca nu ar fi trebuit sa il iau.
- De ce sa nu il iei?
- Am conflicte majore de interese. Presupusa victima este fostul meu logodnic, iar inculpatul - adica tu - ma rog, tu esti fratele celei mai bune prietene ale mele, iar noi doi suntem....
I-au tremurat buzele putin. Doar putin, dar am observat. A privit in pamant si a mormait ceva ce nu am inteles.
- Poftim? Nu te aud.
- Multumesc, a spus incet.
Acele cuvinte mi-au patruns in suflet. Stiam ca i-a fost greu sa le spuna.
- Nu trebuie sa imi multumesti. Doar imi fac treaba.
- Ochi-albastri, treaba ta e sa ma acuzi, nu sa ma scoti basma curata.
- Colin nu e clientul meu. Municipalitatea este. Treaba mea e sa fac ce e in interesul orasului.
- Si acum ce fac?
- O sa te sune avocatul sa iti dea toate detaliile.
- Jade, vreau sa stii ca....imi pare rau.
- Pentru ce? Ca l-ai batut pe Colin?
- Doar pentru ca am ajuns atat de departe. Nenorocitul ala merita o bataie buna pentru ce ti-a facut.
- Nu pot sa spun ca nu sunt de acord cu tine in privinta asta. Si, Talon, si mie imi pare rau. Imi pare rau ca ai fost pus in situatia asta. Colin nu ar fi trebuit sa vina aici. Intre mine si el nu mai e nimic. Acum trebuie sa ma intorc la ferma.
- Ma gandeam ca poate...
- Ce e?
- Poate vrei sa iesim la cina sau ceva.
- Ma inviti in oras?
- Pai esti aici si eu sunt aici si e aproape ora cinei.
- Mi-ar placea. Unde vrei sa mergem?
- Vino cu mine.
Am traversat cam doua cartiere pana la centura verde a orasului. O carare de caramida intra in parc pe sub un stejar mare si umbros. Pe iarba era asezata o patura alaturi de un cos de picnic si o sticla de vin .
- Tu ai facut toate astea? Am intrebat.
- Ei,  nu! Felicia a facut mancarea. Eu doar am adus-o aici si am asezat-o pe iarba.
- Ce avem la cina?
- Mamcare rustica, simpla si gustoasa. Celebrul pui prajit al Feliciei, salata de cartofi si salata de fructe.
Talon a desfacut sticla de vin si a turnat in doua pahare apoi a scos farfuriile.
- Lasa-ma sa te ajut.
Am luat caserola cu pui si am deschis-o.
- Mie imi plac pulpele. Tie ce iti place? Am continuat eu.
- Pulpe? Serios? Adica nu esti genul care prefera pieptul pentru ca e o carne mai slaba?
- Ti se pare ca incerc sa fiu slaba ca un fotomodel?
I-am pus un piept pe farfurie, iar eu am luat o pulpa. El mi-a pus salata si am zambit. Am inceput sa mancam si nu am vorbit prea mult. Am ras cand a scapat salata pe camasa si l-am sters cu servetelul. Cateva clipe trecatoare, am fost aproape ca un cuplu, iar eu voiam sa ma bucur de asta.
- Mai vrei o bucata de pui, Talon?
- Da.
- Felicia e o bucatareasa grozava. Chiar mi-a placut ce a gatit de cand  am venit aici.
- E cea mai buna.
- Da.
- Jade...
- Da?
- Nu vreau sa...
- Ce e?
- Nu vreau sa te ranesc...
I-am luat obrazul in palma.
- Ti se pare ca sunt ranita?
- Te pricepi la asta, nu?
- La ce?
- La a pune o intrebare in loc sa raspunzi. Vei fi o avocata buna.
- Asa sper. Si nu m-ar ranit.
- Nu inteleg ce imi faci. In momentul asta sunt tare ca piatra doar stand langa tine. Ceva din tine ma cheama si sunt neputincios, nu am cum sa ii rezist.
Chiar si in soarele cald al serii de vara obrajii mi s-au incalzit si mai mult. Si eu eram uda pentru el.
- Daca ai observat nici eu nu ti-am rezistat.
- Cred ca la asta ma refer. Poate ar trebui sa imi rezisti.
- De ce? Daca amandoi ne simtim bine, de ce nu?
- Pentru ca dupa cum spuneam nu vreau sa te ranesc.
- Ti se pare ca sunt ranita?
A pufnit.
- Vrei sa incetezi sa mai faci asta, te rog,
- Nu o sa ma ranesti. Nu o sa te las. Daca am impresia ca o sa ajung sa fiu ranita o sa pun punct acestei....
Acestei ce? Habar nu aveam cum sa termin fraza.
- Acestei.....am zis din nou. Ce naiba e lucrul asta dintre noi, de fapt?