Diana capitolul14

Capitolul 14
- M-am intors!
Ceilalti au aparut din parti diferite ale apartamentului, privindu-ma intrebator. Parca citind gandurile celor doi frati, am deschis gura inainte sa ma intrebe ei ceva de cumparaturile inexistente.
- Va prezint, liftul, spun cu zambetul pana la urechi si deschid usa din spatele meu, care ducea spre incaperea cu oglinzi.
- Cum ai ..
Frantura de propozitie a iesit de la Jason, iar ceilalti doar au inghetat, ochii lor marindu-se. Aleron si-a revenit cel mai repede, scuturand usor din cap apoi ridicand din umeri si urcand in lift.
- Haideti odata. Doar nu o sa stati acolo toata ziua, cu balele pana la podea. Treceti peste. Briosica ne-a salvat fundurile.
- Ce ai facut? intreaba Lucas nervos.
- Un magician nu isi dezvaluie niciodata secretele, continua cu zambetul la el de larg si il sarut usor, apoi pasesc si eu in lift.
Miranda a sarit in sus de fericire, apoi m-a urmat si m-a imbratisat. Jason a urcat si el, desi fata lui era extrem de confuza, pastrand pentru el intrebarile.
- La naiba ..
Blondul a injurat, dupa care ni s-a alaturat fara sa mai spuna altceva in plus.
Era o liniste teribila. Nimeni nu misca niciun muschi si erau extrem de distrasi de gandurile lor. L-am privit pe Lucas in oglinda, insa avea privirea in pamant, ingrijorat. Mi-am mutat ochii spre fratele sau care statea la cativa centimetri de mine, concentrat la propria imagine din oglinda. Se pare ca pe toti i-am pus pe ganduri si asta mi se parea o prostie. I-am trecut fara nicio complicatie, mai conteaza si cum?
Usile s-au deschis cu un sunet scurt, si nici nu am apucat sa facem bine primii pasi, ca Miranda si Jason au disparut cat ai clipi. Ca si cum au intrat brusc in pamant. Am facut ochii mari si am inceput sa o strig panicata.
- Nu se poate .. nu se poate. Ce tocmai s-a intamplat?
S-a auzit un sunet extrem de puternic si cand am ridicat privirea, am vazut un turn cu un ceas urias. Tocmai ce s-a dat inapoi doua ore exact sub privirea mea, dupa care a batut ora de fix. M-am incruntat si din cauza agitatiei,abia realizasem unde suntem.
- Suntem in Londra, spun aproape in soapta.
- Si contra timp, ma completeaza Lucas.
- Asta e nivelul? Sa ne gasim prietenii in doua ore? intreb cu o urma de zambet.
- Tu chiar nu intelegi? Avem doua ore nenorocite! Intr-un oras in care nu iti ajung saptamani sa il vizitezi pe tot. Pot fi oriunde.
- Sunt in varful Big Ban-ului.
Cei doi frati s-au intors spre mine cu sprancene ridicate. Aleron isi abtinea un zambet neastemparat, in timp ce Lucas fierbea in suc propriu.
- Cum stii tu asta?
- Simt, pur si simplu.
- Asta e absurd, Diana.
A vrut sa plece, insa dupa cativa pasi s-a oprit, realizand ca nici eu si nici brunetul nu ne miscasem din loc.
- Ce mai asteptati?
- Cea mai mare incredere am avut-o mereu in mine, Lucas. Deci daca intuitia imi spune ca sunt acolo, atunci acolo merg. Esti liber sa faci ce vrei, daca pe mine nu ma crezi, spun suparata si plec.
- Imi pare rau amice, dar creatura de aici merge cu muritoarea frumoasa si plina de secrete de acolo, il aud pe Aleron cand ii da ultima replica blondului, dupa care ma ajunge din urma.
Ma asteptam sa mearga cu noi, dar chiar am fost dezamagita cand am vazut ca a plecat singur. Am ridicat din umeri, si mi-am vazut de traseu, pana am ajuns langa monumentul gigantic.
- Ma ridici pana in varf?
- Nu avem puteri.
- Pardon?
- Ne-au luat puterile la nivelul asta, iubire. Nu iti aud bataile inimii, nu iti simt mirosul .. sunt om tura asta.
- Poate face asta?
- Poate sa faca ce vrea. E Dean.
- Nici nu ai idee .. spun in soapta si intru inauntru pe poarta principala.
Spre surprinderea mea nu era nimeni. Nu doar inauntru, dar nici pe strazile de afara. Totul era pustiu si ceva ma facea sa cred ca numai noi suntem in tot orasul. Am privit in jur, si ca sa ajungem in varf aveam la dispozitie ori scarile, ori liftul.
- Stii, cand eram mica, visam intr-una cum fugeam de diferite persoane si ma ascundeam in cladiri. Incercam sa urc scari ca sa scap definitiv si sa fiu in siguranta, dar niciodata nu se intampla. Erau infinite.
- Si crezi ca liftul e mai sigur?
- Stia ca o sa spunem din start asta, indumandu-ne sa urcam pe scari.
Chipul lui s-a luminat imediat, si a zambit punandu-si dantura in evidenta.
- E o capcana.
- Exact. El vrea sa urcam pe scari .. de aceea vom lua liftul.
Aleron m-a tras de sold mai aproape intr-o imbratisare, si mi-a sarutat crestetul scurt si protector, dupa care am urcat amandoi si am apasat butonul pentru ultimul etaj. Interiorul era vopsit auriu, cu o podea de lemn lucios si o oglinda uriasa ce se revarsa in stanga mea.
Am dat un pas in spate, privindu-mi reflectia. Aratam obosita si atat de schimbata. Parul tuns ma facea mai matura si privindu-ma singura in ochi, parca nu mai gaseam pustoaica de acum ceva timp in urma. Semanand usor cu tata la unele trasaturi, un dor teribil m-a cuprins brusc si mi-a facut stomacul sa se stranga atat de rau, incat am facut o grimasa.
- E totul bine?
Aleron m-a scos din propriile ganduri. Aveam ceva timp de cand ma priveam in oglinda fara sa misc, dar el nu si-a permis sa ma deranjeze. Si am apreciat.
- Minunat, mint eu si ma intorc la pozitia de inainte.
- Ce-ai in maneca?
L-am privit intrebatoare, fara sa imi dau seama o secunda la ce se refera.
- Cine te-a ajutat nivelul trecut? Cu siguranta e cineva care iti sopteste si la nivelul asta.
- Nimeni nu ajuta pe nimeni in Olimpiada.
- De asta eram curios. Ce-ai facut? Pact cu Diavolul ? intreaba una dupa alta din ce in ce mai amuzat.
Brusc, incaperea s-a clatinat si ne-am oprit. Se pare ca ghicisem pe jumatate capcana. Nu era nici una, nici alta. Inima a inceput sa imi bata tot mai repede, si parca nu era de-ajuns, a alunecat cativa centimetri anuntand ca va cadea curand.
- La naiba. Ti-e rau? Esti alba ca varul.
Simteam cum imi tremura mainile si cum caldura circula prin mine. Eram intr-o panica totala, fara sa fiu in stare sa mai vorbesc.
- Vino. Trebuie sa iesim de aici!
Aleron m-a prins de solduri si m-a ridicat cu usurinta. Am ajuns la trapa de deasupra noastra si am deschis-o vazand doar intuneric. M-a ridicat pana am iesit de tot, si atunci liftul a alunecat din nou, facandu-ma sa ma clatin si sa tip scurt.
M-am apropiat de mica iesire, si am intins mana spre brunet.
- Haide. O sa te trag afara.
- Nu ai nicio sansa!
- Incearca.
A sarit si mi-a prins mana, insa nu am putut sa il tin si era cat pe ce sa ma traga inapoi. Am oftat si am marait gutural, gandindu-ma la un plan. Si atunci am auzit din nou ..
Vocile de la inceputul nivelului. Auzeam voci subtiri si amestecate, insa intr-un fel sau altul, intelegeam ce voiau sa imi spuna. Singura problema era ca veneau cu o durere de cap la pachet, ce crestea in intensitate de fiecare data cand isi faceau aparitia.
- Sa incercam din nou!
- Nu poti, ai vazut mai devreme.
- Te rog. De data asta voi putea.
Si-a dat ochii peste cap si a sarit din nou, prinzandu-ma de brat. In mai putin de o secunda l-am tras langa mine, expresia lui devenind uimire pura.
- Cum naiba ai facut asta?
Liftul a alunecat din nou, dupa care s-a prabusit, noi sarind la fix si prinzand cablurile de deasupra noastra. Impactul de la sol a luminat pentru cateva secunde totul, observand ca eram aproape de varf.
- Acum luam un patru la chimie si in urmatorul moment atarn de un cablu electric in Londra la sute de metri inaltime!
- Trebuie sa urcam.
- Esti sub mine?
- Mi-as dori eu..
- Aleron!
- Da, sunt imediat in spatele tau. De ce?
- Pentru ca sunt in stare sa fac pe mine.
- Abtine-te, spune scurt apoi ma impinge usor, sa urc pe cablu.
Ajunsi in sfarsit, ne-am prabusit pe podea incercand sa ne stabilizam respiratiile. Brunetul s-a ridicat la scurt timp, si a privit pe fereastra.
- Mai avem 30 de minute.
- Minunat!
- Si nu suntem in varf ..
- Nu vad alta alternativa .. cum ar trebui sa ajung deasupra? Cu un elicopter?
- Sau .. pe asta, continua Aleron cu capul scos pe jumatate pe fereastra.
M-am apropiat si cand am vazut la ce se uita, mi-am schimbat expresia imediat si am intrat inapoi in camera.
- Nici gand. Nici intr-o mie de ani.
- Nu este alta alternativa.
- Am spus nu!
- E doar o scara.
- Glumesti? E o scara pe langa ceas, inafara cladirii asteia cretine! Afara. Adica aer liber. Cadere libera. Am timp sa te sarut pana ajung la sol.
Am inspirat puternic, intorcandu-ma cu spatele si injurandu-ma in minte pentru tocmai ce am zis. Am inchis ochii, incercand sa imi imaginez gluma cu care brunetul ma va pune la punct.
- Ai timp si acum.
Soapta s-a auzit exact langa urechea mea. M-am intors foarte incet, ajungand extrem de aproape de chipul lui. S-a apropiat cu grija urmarindu-mi reactia, insa nu am avut curajul sau puterea sa il refuz. Buzele noastre s-au atins bland la inceput, dupa care s-au departat usor adaugand o electricitate de nedescris.
Spre surprinderea mea, a fost un sarut tandru si de scurta durata, Aleron stapanindu-se. Inca citeam ingrijorare in privirea lui cand ne-am departat, dar tot ce am putut sa fac, a fost sa ii zambesc.
- Sa mergem, spun brusc dupa un moment in care nu ne-am miscat.
Am iesit usor pe fereastra, si am apucat scara hotarata. Nu stiu cat de repede am urcat-o, dar am ajuns imediat in camera de deasupra.
Privirea mi-a sarit intr-un colt, unde Jason si Mira erau legati spate in spate, si supravegheati de Dean. Simteam ca tocmai primisem o bata in stomac, atat de tare ma lovise emotia la vederea lui.
- Trebuia sa ma astept, spune Aleron din senin imediat ce urca pe fereastra.
- Puf! sopteste din senin Dean, iar brunetul ajunge inapoi pe marginea ferestrei, pe spate, parca tinut de o forta invizibila.
- Nu, nu ! Nu .. in regula. Doar .. te rog! tip deodata la vederea imaginii.
- Vino aici.
M-am apropiat mult mai repede ca data trecuta. Ajunsa langa el, si-a trecut mana usor pe sub parul meu, mangaindu-mi gatul la spate. L-a intors in asa fel incat acum era descoperit, usor intors pe o parte.
- Nu o sa doara deloc.
- Diana, nu!
Tipatul lui Aleron m-a facut sa ma trag usor.
- Frumosul tau prieten blond, e acum in mijlocul orasului. Ar putea oricand sa fie lovit de .. un elicopter, spune Dean lent ridicand amuzat din umeri si privindu-ma adanc. As putea pocni din degete si prietenul tau brunet sa o faca pe Tinkerbell de la inaltimea asta .. iar iepurasii din colt, as putea sa ii trimit pe mijlocul unui ghetar, pe un continent nedescoperit inca. Asa ca .. tu alegi. Mai ai doua minute.
- De ce m-ai mai ajutat? ii soptesc.
- Elevii nu pun niciodata intrebari. Ei doar se supun.
Am inghitit in sec, apoi cu o singura miscare m-am pozitionat in fata lui. Mi-am dat parul la o parte, am intors usor capul si am inchis ochii, asteptand sa simt o durere imensa.
- Ce muritoare desteapta..
Am auzit soapta cum i-a parasit buzele si nu imi venea sa cred ce a zis. Mi-am facut curaj sa deschid ochii, insa disparuse. Eram doar eu in camera, si restul prietenilor. Jason si Mira erau liberi, Aleron nu mai atarna pe margine si Lucas aparuse din senin .. la fel ca liftul.
- Ce s-a intamplat? intreaba blondul confuz.
- Data viitoare sa ai incredere in iubita ta, spune Aleron furios si intra in lift.
- Ne-a salvat din nou, continua Mira si il urmeaza pe brunet.
- S-a pus cu Dean, in timp ce tu te plimbai pe strazile Londrei, intervine si Jason nervos, apoi intra in camera cu oglinzi alaturi de ceilalti.
- Si eu ce vina am?
- Data viitoare fii cu mine, nu cu orgoliul, ii raspund cu rautate la intrebare, si trec pe langa el atingandu-i umarul din mers, apoi ocupandu-mi locul in lift.
Capitolul 24
Liftul urca lent in timp ce linistea predomina. I-am aruncat o privire scurta lui Aleron, si am observat cum a zambit subtil in coltul gurii, chiar daca privea in fata. Mi-am ferit privirea, si am zambit si eu, simtind un fior ce mi-a strabatut stomacul la fel de rapid ca un fulger.
Nu era posibil..
Mi-am studiat tenesii, asteptand cu nerabdare ca butonul cu numarul sase sa straluceasca si usile sa se deschida.
- Ce mama naibii..
Am ridicat privirea speriata de tonul lui Jason. M-am uitat intai spre el, apoi spre partea opusa ce pare ca l-a uimit teribil. Si avea si de ce.
Gura mea s-a deschis usor din cauza socului in timp ce vedeam ca liftul a depasit numarul 6. Si pe urmatorul .. si tot urca. Fara ca usile sa se mai deschida.
- Ce ai facut copile? intreaba Aleron incremenit in loc.
Nu ma privea dar puteam sa imi dau seama ca vorbeste cu mine. Toti asteptau un raspuns.
- Nu am facut nimic! Nu e vina mea, spun panicata.
- Nu mai minti, Diana. Asa ceva e imposibil. Nimeni nu a intalnit asta vreodata in Olimpiada. Se intampla numai fenomene stranii.
- Tu esti un fenomen straniu, il atac pe blond imediat.
- Totul a inceput de la nivelul 4, cand ai fost plecata la supermarket. Ce ne ascunzi? tipa Lucas.
Tocmai ce ma pregateam sa ii raspund si sa pornesc o cearta, cand o durere de cap usturatoare m-a lovit din senin. Vocile si-au facut aparitia, si era ca si cum cineva incerca sa imi taie capul in doua cu un foarfec pentru decupaje.
M-a lasat cateva secunde, timp in care am observat ca Aleron ma tinea de cot si ma tot intreba ce se petrece, dupa care m-a lovit din nou. Atat de tare incat m-am prabusit in genunchi, acoperindu-mi capul cu mainile in speranta ca nu o sa mai simt durerea aia arzatoare. Simteam ca imi ard creierii. Am simtit un lichid cald ce mi se prelingea usor din nas, si cand m-am sters am marit usor ochii si am intrat in panica. Sange.
Din senin, totul a disparut si usile au scos un sunet scurt, apoi s-au deschis brusc. M-am ridicat, stergandu-ma la nas cu maneca si privind spre butoanele liftului.
10.
- Suntem la ultimul nivel? intreb total dezorientata.
- Asa se pare. Iubito, ce se petrece cu tine?
M-am incruntat usor la auzul apelativului ce venea din partea lui Lucas. In ultimele zile, nici macar nu stiam daca mai suntem impreuna, si brusc o face pe bunul samaritean? Si parca nu imi era de-ajuns, Aleron a luat brusc mana de pe mine, strangand din buze.
Am expirat si m-am calmat pentru ca, chiar nu aveam nici timp si nici chef de geloziile lor in momentele astea. Mi-am facut curaj si am iesit prima din lift, expectand locul.
Blocurile extrem de inalte si strazile populate cu toate felurile de masini se intindeau sub privirea mea. Era intuneric iar orasul sclipea in lumini de toate felurile si in umbrele lasate de palmieri.
- Las Vegas? intreb socata.
- Pe aproape, briosica. Los Angeles, spune Aleron care vine langa mine.
- Si ce ..
Cat as clipi mi-a intins o foaie impaturita in doua.
- Era in lift, la picioarele noastre.
- Minunat. Iubesc ghicitorile, spun cu un zambet fals si deschid hartia.
"Intrusul detine o abilitate. Gaseste-l si iti va oferi libertate"
- Intrus.. ce vrea sa spuna cu asta?
- Poate o sa intalnim pe cineva pe parcursul nivelului si ..
Cuvintele i s-au oprit in aer in momentul in care a intors capul sa ma priveasca. Din cauza ca amandoi ne uitam pe foaie, ne-am apropiat extrem de mult, si acum ca am intors amandoi privirea, nasurile aproape ni se atingeau. I-am simtit respiratia calda pe chipul meu si pentru cateva secunde, parca m-am teleportat la nivelul trecut unde ne-am sarutat. As fi vrut cu toata ardoarea sa ii simt din nou buzele peste ale mele, dar era atat de gresit.
Eu nu sunt Sage.
M-am tras brusc, la fix, pentru ca Lucas tocmai si-a trantit palma pe spatele fratelui sau si l-a tras cu forta intr-o parte.
- Ce ti se pare ca faci?
- Incerc sa rezolv ghicitoarea ca sa pot iesi odata de aici. Chiar mi-e dor de o bere rece.
- Nu o mai face pe nevinovatul. Nu imi place deloc cum ii dai tarcoale iubitei mele.
- E extrem de usor sa o numesti asa. Dar tu te-ai comportat ca un iubit in ultimele zile?
- Nu te priveste relatia noastra.
- Ai dreptate. Dar ma priveste fericirea ei.
- De cand? pufneste Lucas
- De cand am vazut-o prima oara.
Stomacul mi-a zvacnit de emotie si am privit stanjenita spre Miranda si Jason care priveau ingrijorati spre incaierarea celor doi.
- Inceteaza cu prostiile. Nu vreau sa fac asta aici ..
- De ce? Ti-e teama ca pierzi? il provoaca Aleron facand inca un pas in fata.
- Nu ai cu ce sa castigi.
- Facem pariu?
Am inchis ochii, sperand ca Lucas sa refuze provocarea fratelui sau, insa cand mi-am departat pleoapele am vazut cum au dat mana.
- Castig cu o singura propozitie, frate! continua Aleron cu un ras malefic.
Stiam ce avea in minte si ce urma sa spuna. Tensiunea era uriasa si nimeni nu misca niciun deget, privind spre ei incremeniti. Am pus un picior in fata celuilalt, si m-am apropiat de cei doi.
- Baieti, asta e o prostie.
- Nu te baga dulceata. M-am saturat de arfele lui.
- Aleron .. te rog.
- Ce se intampla intre voi doi? tuna vocea lui Lucas.
- Ne-am sarutat.
Am privit brusc spre brunet si am simtit un val de cladura cum mi-a urcat pana in obraji, dupa care mi-a invadat tamplele. Am privit spre Jason care a zambit batjocoritor, apoi s-a intors cu spatele dezamagit. Miranda avea chipul neutru iar Lucas ..
Nu puteam sa descriu expresia lui. Ochii i s-au schimbat brusc intr-un albastru inchis si ma asteptam in orice moment sa sara spre fratele lui, asa ca am inaintat cativa pasi pana in fata lui. Muschii de pe fata se tot incordau si chiar am avut vaga impresie ca tremura din cauza nervilor.
- Istoria chiar se repeta.
Asta a fost tot ce a spus, dupa care s-a facut nevazut. Am ramas in loc un timp, fara sa stiu ce sa fac sau sa spun. Imi priveam stanjenita palmele si degetele ce se impleticeau din cauza rusinii.
- Sa mergem. Am o casa la marginea orasului.
Vocea lui Aleron m-a facut sa imi ridic privirea din nou. Baietii deja mergeau in fata, eu ramanand mai in spate cu Miranda. Auzeam cum respira greu si stiam ca urma sa spuna ceva cat de curand.
- Esti nebuna?
Exact ce spuneam.
Am intors privirea sprea ea, cautand o urma de zambet, dar era mai serioasa ca niciodata.
- Imi e de-ajuns ca am fost aruncata intr-un univers paralel si ca trebuie sa iti accept iubitul vampir. Dar nu mai tin pasul, Diana..
- Ce vrei sa spui? imi fac in sfarsit curaj sa intreb
- Frati? Serios? Nu te poti balansa intre doi frati. Te distrugi si pe tine, si le distrugi si lor relatia.
- Relatia lor si-a dat demult duhul.
- Si apari tu cu gandul sa le pui caseta video pe repetare. Chiar ai de gand sa stai si sa te uiti cum se cearta pe tine?
- Eu nu am nicio vina, Miranda.
- Tu ai cea mai mare vina!
Tonul ei m-a facut sa imi inclestez maxilarul, nervoasa.
- Fa o alegere, sau o sa ai de pierdut.
Cuvintele ei au ramas in aer, plutind pe langa mine in timp ce a plecat in fata, la baieti. Am mers in spatele lor tacuta, observand cum Aleron ma privea din cand in cand sa fie sigur ca sunt bine. Si nu, nu eram. Cel putin pe interior.
Intr-un final dupa ce mi s-a parut ca am mers o vesnicie si picioarele mele proteastau sa mai faca vreun pas, ne-am oprit. Am ridicat privirea spre o casa draguta, de tipul unei cabane cu etaj in culori calde ce detinea un lac micut in fata. Era ferit de galagie si aglomeratie, iar imediat dupa ea se ivea o padure, ceea ce m-a facut sa o ador si mai mult.
Am intrat si m-am prabusit direct pe canapeau din piele din camera prinicipala, lasandu-mi capul pe spate si inchizand ochii pentru cateva secunde. Am oftat zgomotos in timp ce imagini de la nivelul cinci imi navaleau in minte, oprindu-se la chipul lui Dean. La zambetul lui. La oferta lui.
Imi era atat de frica cand imi aminteam in ce m-am bagat si o stare de nervi imi inunda corpul cand ma gandeam ca Lucas nu a acceptat nimic din ce am facut. Totul facusem pentru el si pentru dorinta aia stupida de la final! Dar poate ca unele persoane nu merita actiunile tale.
- O sa se intoarca.
- Posibil, spun cand aud vocea lui Aleron.
- Te-ai suparat?
- Orice adevar iese la iveala pana la urma.
- Si atunci de ce nu vrei sa imi spui ce ai facut ca sa ne teleportezi pana aici?
- Pentru ca ai opri totul intr-o secunda, continui serioasa si imi deschid ochii brusc.
- Vreau doar sa te protejez.
- Pot sa am grija singura de mine.
M-am ridicat nervoasa si am plecat spre camera in care mi-a spus mai devreme ca voi sta. Am facut un dus pe care il asteptam de foarte mult timp, dupa care am dormit cateva ore bune.
Cand m-am trezit, cerul era inca intunecat si bezna imi umplea camera. Nu avea sens. Sunt sigura ca am adormit in jur de trei dimineata, iar acum era ora zece. De ce nu se facea zi?
Mi-am tras tricoul peste fund deoarece se ridicase peste noapte pana la abdomen, si am iesit ametita din camera. Am mers usor dezorientata pana la bucatarie si fara sa imi dau seama am lovit cutia cu lapte de pe masa.
M-am intors sa privesc dezastrul de pe jos dar mi-a sarit inima cand am vazut ca Miranda era in spatele meu, prinzand cutia la fix.
- Dumnezeule! Tu vrei sa mor de inima?
- Trebuie sa fii mai atenta. Ti-am spus ca fratii ti-au furat mintile.
- S-a intors Lucas?
A dat dezamagita din cap, si odata cu gestul ei o gaura neagra mi s-a deschis in piept. Ingrijorare.
Mi-am turnat un pahar cu suc si am iesit in fata casei. Am mers cu pasi mici pe podul de lemn uzat, apoi m-am asezat, picioarele mele atarnand pana la glezne in apa chiar placuta.
- Diana.
Inima mi-a tresaltat atat de rau incat era sa imi inghit limba. Era atat de liniste iar soapta a venit atat de brusc, incat am scapat paharul in lac. Dupa cateva secunde, s-a asezat langa mine.
- Ce cauti aici? Te poate vedea oricine.
- Chiar crezi ca ma tem de ei? spune Dean cu un zambet subtire pe chip.
Am ridicat din umeri privind stralucirea apei ce era data de luna plina.
- De ce nu le spui prietenilor tai ca ai facut pact cu diavolul?
- Pentru ca ar incerca sa te opreasca.
- Nimeni nu ma poate opri, scumpete.
Cat ai clipi a pus presiune in brate, muschii sai devenind proeminenti prin tricou, si a sarit in lac.
- Vino.
Am ridicat din sprancene crezand ca glumeste, dar avea o privire atat de patrunzatoare incat m-am lasat sa alunec usor de pe pod. Apa era extrem de rece in momentul in care toate oasele faceau contact cu ea, asa ca buzele au inceput sa imi tremure.
Dean m-a impins usor, pe sub pod si abia acum observasem ca era loc pe dedesubt. Eram terifiata, emotionata si naucita total de ce se intampla, insa parca altcineva imi controla corpul.
- De ce ma privesti asa? imi fac curaj sa intreb dupa cateva minute bune in care el statea sprijinit de zidul rece de sub pod si se uita fix la mine.
- Vreau sa ma impingi in zidul din spatele meu cu toata puterea pe care o ai, si sa ma saruti cu ura.
Sa .. sa ce? Sa fac ce? Nici pe departe. Eu nu sunt marioneta, sau servitoare sau tarfa sau cum se numesc tipele de care a avut parte.
- Si daca nu ma convingi din prima, o sa te pun sa repeti, continua cand vede ca inghetasem efectiv sub privirea lui.
- Asta nu intra in intelegere.
- Dar am spus ca pot schimba regulile si ai cazut de acord.
- Dar ..
- Stii ca nu imi place sa repet, Diana.
Numele meu pronuntat de el a sunat ca o melodie la pian. Era de neinchipuit ce influenta avea asupra mea. Ochii lui cand ma priveau ca si cum imi citea gandurile, buzele lui mari ce se miscau perfect la orice cuvant spunea. Era acea persoana care apare in viata ta si la care te gandesti cat e de perfecta si ca nu i-ai gasi defecte vreodata.
- Daca refuzi, pactul cade.
Am impins puternic cu picioarele in apa si i-am pus mana pe piept, lipindu-l de zid. I-am cuprins fata in timp ce picioarele mele l-au inconjurat de-o parte si de alta iar buzele mele s-au zdrobit de ale lui. Mana lui stanga mi-a cuprins spatele, tragandu-ma mai aproape, in timp ce mana dreapta s-a incalcit usor in parul meu din care se scurgea apa.
I-am muscat buza si l-am auzit cand a marait infundat. Am incercat sa ma tin pe pozitii, dar limba lui si-a croit drum pana la a mea involuntar, si totul a explodat. M-a tras pana la refuz la pieptul lui, in timp ce ma explora cu totul.
- Dean ..
Am incercat sa ma opresc insa nu ma lasa. I-am vazut ochii de culoarea mierii si am icnit usor, apoi m-am tras brusc.
- Dumnezeule..
Nu cred ca existau cuvinte pentru a-l descrie in momentele alea. Arata divin.
- Trebuie sa .. trebuie sa ma lasi sa gust, spune gafaind.
- Ti-ai pierdut controlul..
- Mi-am pierdut mintile! Ce mi-ai facut? spune maraind in timp ce si-a dus mainile la cap.
- Ce mi-ai cerut! continui speriata.
- Trebuie sa ma lasi. Doar o muscatura.
- Dean, nu!
Am tipat si l-am refuzat cu mana, apoi m-am indepartat speriata de el.
- Nu ma poti refuza. Eu fac regulile.
Am inghitit amar, apoi am inotat pana la el. Fara sa ma pot abtine, lacrimile au inceput sa imi inunde obrajii din cauza socului. M-a apucat de mana dar cand m-a tras la cativa centimetri de chipul lui, a zambit revenindu-si la normal.
Mi-a sters lacrimile cu podul palmei si pentru cateva secunde am vrut sa imi las capul in mainile lui calde.
- Asa inocenta.
- De ce ma chinui? spun sughitand din cauza plansului si a frigului.
- De ce esti asa credula? In viata mea nu mi-am pierdut controlul.
- Te urasc..
- Aud asta mai des ca numele meu. Chiar iti iubesti prietenii, nu-i asa?
Am dat afirmativ din cap, incercand sa imi stapanesc tremuratul.
- Pana unde esti dispusa sa mergi pentru ei?
Nu imi placea intrebarea asta. Chiar deloc. Si totusi trebuia sa dau un raspuns..
- Pana cedez.
- Alege-ti cu grija cuvintele data viitoare la o intrebare de genul.
Intr-o fractiune de secunda m-a ridicat inapoi pe micul pod, si la fel de repede s-a facut nevazut. Racoarea noptii mi-a intrat pana in oase, asa ca m-am grabit sa intru in casa.
Mi-am schimbat hainele si mi-am infasurat parul intr-un prosop, apoi m-am trantit pe canapea cu o cana de ceai.
- Chiar nu te mai saturi de vampiri.
Remarca Mirandei, m-a facut sa intorc ochii spre ea. Statea pe fotoliu relaxata, si imi zambea cu subinteles, desi un intelegeam nimic. Spranceana mi s-a ridicat fara sa vreau.
- Acum sa fim serioase, cine ii poate rezista lui Dean?
M-a vazut. Prietena mea m-a vazut cu el !
- Eu .. ma duc sa mananc ceva.
M-am ridicat cu viteza si aproape m-am lovit de peretele din hol spre bucatarie. Aleron isi facea o cafea si a marit ochii la vederea mea.
- Ce naiba .. de ce ai buzele vinetii?
- Avem apa sfintita?
- Ce?
- Nu glumesc! Avem sau nu?
Cineva a trantit o sticla pe masa si cand m-am intors, am zambit fara sa vreau. Am sarit in bratele lui fara sa imi pese daca ma va respinge.
- Am fost asa ingrijorata..
- Imi pare rau.
M-a tras mai aproape iar eu mi-am proptit capul in scobitura gatului sau. Asta imi placea cel mai mult la Lucas. Oricat de grav ne-am certa, impacarea le intrecea pe toate.
- Ce e in sticla? intreaba Aleron dezgustat de intoarcerea propriului frate.
- Apa sfintita.
- Trebuie sa va arat ceva.
Am intrat toti trei in camera principala, tinand in mana un cocktail. Miranda statea cu capul in jos pe fotoliu in momentul in care si Jason a intrat in casa.
- Bine ca te-ai intors Lucas. Tipa o lua razna fara tine.
M-am incruntat la comentariul ei. Vorbea despre mine?
Am simtit ca cineva ma priveste intens si ochii mi s-au abatut spre Jason care nu stia ce se petrece.
- Ti-am facut un mojito. Stiu ca e favoritul tau.
- Adu-l aici soro.
Soro? Nu mi-a zis niciodata in viata asa. Si ea ura mojito, pentru ca e alergica la menta. In orice caz, i-am pus paharul pe noptiera, ea sorbind imediat. Toti ochii s-au oprit asupra ei cateva momente pana cand Jason s-a enervat.
- La ce ne uitam ca idiotii?
Miranda a inceput brusc sa tuseasca si in prima parte am crezut ca se va face rosie din cauza alergiei, dar eram mult prea departe de adevar. Gatul a inceput sa ii fumege iar ea scotea zgomote pe care nu le mai auzisem inainte.
Ochii sai calzi si caprui, s-au intunecat tot mai rau pana cand au devenit negri complet. Nici urma de pupile sau alte componente. Era un negru pur si malefic ce mi-a facut pielea de gaina.
- Sa mi-o trag, injura Aleron in soapta.
- Bun trucul cu apa sfintita in cocktail. Dean te-a invatat asta? intreaba brusc plina de ironie.
Toti ochii s-au abatut asupra mea cand numele lui a umplut camera, insa am incercat sa evit si sa schimb subiectul.
- Asta nu-i Miranda.
- Ti-a luat cam mult, prostuto!
Fara sa mai adauge nimeni nimic, ne-am trezit ca am facut contact cu peretele din spate, dupa care ne-am prabusit pe podea ca marionetele cand li se taie sforile.
- Uite cum moare gasca atomica la ultimul nivel!
Jason a zburat brusc spre usile de sticla, facandu-se tandari intr-un zgomot infernal.
- Spune-le. Cine te-a ajutat sa ajungi pana aici?
- Habar nu ai ce vorbesti!
- Raspuns gresit.
Aleron a zburat in partea opusa, spatele sau zdrobindu-se de scari cu putere.
- Spune-i iubitului tau pretul platit.
- Taci din gura, catea! tip la ea deja constienta ca vorbesc cu un demon nu cu prietena mea.
- Raspuns gresit! Din nou, spune articuland ultimele cuvinte cu zambetul pana la urechi.
Lucas a zburat brusc in peretele de pe hol, apoi in partea opusa, apoi a fost lipit de tavan cateva secunde si lasat sa cada de acolo sub ochii mei.
- Acum ne batem pe bune! tresar nervoasa deodata si cu o miscare din mana o arunc pe Miranda prin geam, afara pe terasa.
Am iesit dupa ea imediat si am fost pe faza cand un trunchi de copac a zburat spre mine, oprindu-l imediat. Imi priveam prietena si ma gandeam cum as putea lupta cu asa ceva. Corpul Mirandei era doar o carcasa ieftina pentru demonul din ea, si as fi ranit-o.
- Vrei sa vezi un truc magic? incepe din nou si cu o miscare il trage pe Lucas langa ea.
- Nu!
- Acum respira. Acum nu mai respira.
Cu o miscare i-a rupt gatul, el cazand imediat la picioarele ei. Am privit trupul blondului cum s-a prabusit si s-a trantit de pamant, in timp ce ochii i s-au inchis. Fiecare muschi din corp mi s-a blocat.
- Mai am asi in maneca. Am auzit ca fratele lui e un inotator de exceptie. Asa sa fie?
L-a scos brusc pe Aleron din casa, apoi l-a bagat in lac. Am incercat sa il ridic la suprafata, sau sa o opresc, dar nimic nu mergea..
- Auzi asta? Nici eu. Inima lui a cedat. Moment de reculegere, va rog.
Dean a aparut din senin, ca si cum a picat din cer si s-a pus in fata mea.
- Cred ca e de-ajuns.
Un nor alb, ca aburul, a iesit din prietena mea care a cazut imediat langa Lucas. Am privit la cele doua corpuri din fata mea, cum erau lipite de pamant, pline de praf si fara suflare. Am privit spre lac, sperand la un miracol, dar nici urma de Aleron. Doar Jason se mai tinea, dar era injunghiat de zeci de cioburi din cauza loviturii.
- Ce-ai facut?
Cuvintele au iesit atat de soptite si pline de lacrimi, incat abia le-am auzit eu.
- E nivelul 10. Credeai ca te pun sa culegi urzici?
- Sunt morti .. sunt morti! Cretinul naibii ! M-ai pacalit.
Pumnii mei il loveau cu forta, desi el nu se clintea. Am vrut sa il arunc din fata mea, insa nu s-a miscat niciun centimetru.
- Nu merge la mine.
- Te urasc. Dumnezeule .. daca as putea, te-as manca de viu.
- Despre asta vorbeam. De ura asta am nevoie la tine, copile. Intelegi de ce esti speciala? Intelegi de ce nu poti fi constransa? Intelegi de ce te-am avertizat mai devreme? Ce dorinta voiai sa iti pui, acum ca ai terminat Olimpiada?
- Mama .. spun printre suspine.
- Cat de departe mergi pentru prietenii tai, Diana?
S-a facut nevazut si liftul a aparut din senin. Am urcat cu teama in camera aurie acum, si usile s-au inchis in urma mea. Un ultim buton licarea, si stiam ca daca spun dorinta cu voce tare si il apas, ajungeam acasa si primeam ce imi doream.
Nu am mai asteptat nicio secunda in plus. Mi-am spus dorinta apoi am apasat cu putere butonul.
Capitolul 25
- Am un cadou pentru tine.
I-am privit chipul de care nu ma mai saturam dupa care m-am grabit sa ii iau cutia de marime medie pe care o tinea in maini. Era ambalata frumos, in hartie de culoare mov. I-am ridicat capacul nerabdatoare iar un scurt tipat mi-a scapat printre buze.
- E ce cred eu ca e?
- Editia cartonata, cu autograful autoarei.
- Nu imi vine sa cred. Toate volumele din Fifty Shades of Grey. Te-au costat o avere!
- Stiu ca intr-un timp ai renuntat chiar si la hainele noi doar sa strangi bani pentru ele. Stiu ca te fac fericita.
M-am ridicat de pe sezlong si mi-am inlantuit bratele in jurul gatului, intr-o imbratisare. Simteam caldura pe care o emana, si nu mai voiam sa plec de acolo niciodata.
- Te iubesc, mama.
Si-a expus dantura perfecta intr-un zambet enorm ce ii lumina intreg chipul si ii aducea o stralucire unica in ochi.

- Diana!
Am tresarit pe coate, privirea mea incercand sa se adapteze la lumina palida din camera. Mi-am sters fruntea invonluntar, simtind cat de umeda e. Totul se invartea cu mine si pentru cateva secunde am avut intentia sa ma prabusesc inapoi si sa inchid ochii. Pana am dat cu privirea de el..
- Lucas?
- Tatal tau e jos. I-am spus ca am fost intr-o excursie si ca te-ai intors beata scandura. Nu mai are rabdare sa iti vorbeasca, trebuie sa cobori acum.
- Ce s-a intamplat?
- O sa vorbim mai tarziu. Inclusiv de decizia pe care ai luat-o, spune rece apoi iese si inchide usa cu zgomot, ceea ce ma face sa tresar.
M-am coborat cu greu la marginea patului, dupa care m-am ridicat si mi-am luat un halat pe mine. Efortul de a-mi cauta haine era prea mare, si eram doar intr-un tricou pana sub fese. Mi-am trecut ambele maini peste fata apoi prin parul scurt, si intr-un final mi-am facut curaj sa cobor.
Am ramas in capul scarilor, privind camera de sus. Toti erau acolo, si brusc toate amintirile mi-au revenit. Dorinta. Functionase. Erau aici. Si erau bine.
Am zambit, simtind un junghi enorm de fericire si m-am chinuit sa cobor treptele fara sa ma prabusesc. Dintr-un motiv sau altul, eram extenuata.
- Draga mea!
Tatal meu a fost primul care m-a remarcat si s-a ridicat cu o viteza mult prea mare pentru anii lui, de pe canapea. M-a imbratisat puternic, dupa care s-a departat si m-a privit secunde in sir ca si cum nu ma mai recunostea.
- Esti mai frumoasa ca ultima oara. Semeni tot mai mult cu mama ta.
Visul. O visasem pe mama. Si era mai frumos ca orice altceva in lumea asta. Ar fi putut sa fie aici, acum. Dar nu. Era trecut, iar daca cel de sus a hotarat ca asa e mai bine, atunci eu nu ma pot juca cu marile forte .. plus ca ei erau prezentul acum. Iar dorinta pe care mi-am pus-o, nu o sa o regret niciodata.
- Si esti atat de pedepsita.
Vocea tatalui meu m-a scos din visare si m-a facut sa il privesc cu sprancenele ridicate.
- Ce ti-am spus eu despre alcool, domnisoara Parker?
Am privit peste umarul lui cum Aleron si-a inabusit rasul pe umarul fratelui sau, iar Lucas i-a dat una peste cap desi zambea si el pana la urechi. Va arat eu voua! Imediat ce ies de aici ..
- Stiu, doar ca .. am dansat si mi s-a facut sete.. si nu am mai tinut cont. Imi pare tare rau tata, promit ca nu se va mai intampla.
- Pe degetel?
- Tata .. spun chicotind. E stanjenitor ..
- Atunci nu se pune.
- In regula.. pe degetel! continui si ne impreunam degetele mici ca si cum eram doi copii de gradinita.
- Cina e servita.
Miranda statea in pragul bucatariei aratand impecabil ca de obicei. Ochii ei cafenii au strabatut intreaga camera si cand m-a vazut a tresarit surprinsa.
- Diana. Ma bucur sa vad ca esti mai bine.
Am vazut cum zambetul ii juca incet pe chip si mi-am dat seama ca a fost cu subinteles. Am dat din cap in semn de multumire, sustinandu-i privirea jucausa pana la capat.
- Eu o sa urc sa fac un dus rapid, si cobor in cateva minute.
- Nu lasa mancarea sa se raceasca, altfel o sa urc la tine. Si nu o sa-ti placa, domnisoara.
Tonul mamei lui Lucas a fost usor amenintator, dar intr-un mod iubitor. Am dat din nou din cap in semn ca am inteles, apoi m-am facut nevazuta la etaj.
Mi-am luat cateva haine din camera, apoi am intrat la baie. Am pornit dusul in timp ce mi-am lasat halatul sa alunece de pe mine si mi-am scos tricoul peste cap, urmand lenjeria. Apa era atat de fierbinte incat mi-a inrosit pielea imediat ce a atins-o.
Am incercat sa fiu cat mai rapida, dar imi era greu. In timp ce ma dadeam cu gel de dus, simteam usoare dureri la atingeri iar cand ma uitam, ma infioram. Vanatai. Zgarieturi. Pe tot corpul. Si daca stau sa ma gandesc, cand am coborat, chipul lui Jason era usor taiat pe alocuri. Olimpiada ne-a atins pe toti, asta era sigur.
Intr-un final am iesit, pasind cu grija pe gresie. O ultima cazatura era ultimul lucru de care aveam nevoie. Mi-am aplicat o lotiune de corp ce mirosea divin, apoi m-am imbracat cu o pereche de pantaloni scurti si largi, de culoare gri. Mi-am pus sutienul si cand m-am intins dupa tricou, s-a auzit o bataie in usa.
Ce mama naibii?
Am ramas incremenita, apoi m-am relaxat. Stiam genul asta de glume.
- Inca ai timp sa pleci, Aleron! Nu ma face sa ies la tine.
- Si daca intru eu la tine?
Un curent mi-a traversat corpul si toate cuvintele mi-au ighetat in gat. Dean. In baia mea. In casa mea. Pe teritoriul meu.
- Pleaca! Acum, sau o sa tip ..
- Am venit sa iti amintesc ca noi doi avem un pact.
- Dean, pleaca. Acum! spun suparata pana in varful urechilor.
- Stai linistita, am trucurile mele. Nu ma simte nimeni dupa miros.
- Putin imi pasa. Pleaca, te rog.
- Esti suparata ca te-am surprins in sutien? Fetito, am vazut mai multi sani decat doctorii de la maternitate. Sa nu mai vorbim de altceva.
- Puteam sa ma lipsesc de astfel de detalii. Te rog ..
- Plec. Dar mai intai .. saruta-ma.
Expresia mea a trecut de la furie la dezgust, apoi la uimire.
- Esti nesimtit.
- Esti frumoasa.
- Regulile tale sunt stupide. Ai spus clar care era partea mea, ajunge cu chestia asta.
- Si eu o sa te ascult pentru ca..
- Daca nu, pactul cade. Si stii foarte bine cata nevoie ai de mine. Comporta-te frumos!
Intr-o fractiune de secunda am fost lipita de gresia rece de pe perete si imobilizata de soldurile lui uriase.
- Niciodata, in viata ta scurta si plictisitoare, sa nu mai ridici tonul la mine.
Cuvintele lui au fost aproape soapte, dar atat de dure incat m-au facut sa inghit in sec. Mi-a trasat o vena a gatului cu degetul aratator, apoi m-a privit in ochi.
- Stii ce curge pe aici?
Am tacut si am incercat sa privesc in alta parte.
- Spune! maraie si se impinge si mai tare in mine.
- Sangele tau .. raspund dezgustata.
- Si asta inseamna ca..
- Sunt cea mai puternica muritoare, continui printre dinti.
- Atat de inteligenta.. sopteste in timp ce imi mangaie parul.
- Nu am vrut asta niciodata. Eram un copil.
- Si eu te-am ales. End of story.
- Diana, esti bine?
Vocea lui Lucas s-a auzit de pe partea cealalta a usii. Am facut ochii mari, iar respiratia mi s-a accelerat.
- Nu plec pana nu ma saruti. Si daca ma gaseste aici, o sa iasa foarte urat.
- Iti aud bataile inimii, si nu sunt deloc putine. E totul bine?
- Da, ies intr-o secunda! incerc sa strig dar tot ce reusesc e sa scot cateva cuvinte gatuite.
L-am privit din nou pe Dean, cu un zambet triumfator pe chip. Stia deja ca am sa cedez fiind constienta ca daca il gaseste aici, se lasa cu bataie.
Am strans din dinti apoi mi-am lipit buzele de ale lui. Zambetul i s-a marit sub sarutul meu, dupa care a preluat controlul. Era atat de intens, incat mi-a facut genunchii sa mi se inmoaie.
- Sa stii ca intru!
Usa s-a deschis imediat si eu am marit ochii. Eram singura in mijlocul baii, cu inima batand sa imi iasa din piept si cu buzele umflate si pulsand. Cum a facut asta intr-o fractiune de secunda? A disparut atat de brusc, incat am simtit o usoara adiere cand Lucas a deschis usa.
- Esti bine? De ce iti bate inima atat de tare? Dumnezeule .. parca ai vazut o fantoma.
Am ramas in loc, privind in gol. Mi-am muscat buza de jos, inca simtind gustul lasat de el.
- Simti mirosul asta?
Am marit ochii, si brusc glasul mi-a revenit.
- Da. E noul meu gel de dus.
- Inca nu inteleg de ce esti atat de nelinistita .. te satisfaceai singura cumva?
M-am incruntat la el si i-am dat un pumn, ce l-a clatinat spre surprinderea mea. Uitam uneori de colierul pe care il port.
- Esti cea mai dezgustatoare fiinta, Smith! spun in timp ce imi iau tricoul si ies din baie.

Cina a decurs in liniste, desi uneori tata ma stanjenea cu amintirile din copilarie. In timp ce mestecam in salata mea cu somon, am privit masa. Toti prietenii mei erau acolo. Toata familia. Si eram fericita. Imi doream sa opresc momentul pentru totdeauna.
Dupa ce am terminat si cu desertul, am insistat pana tatal meu s-a dus la culcare eu ramanand sa ajut la curatenie. Toti s-au retras cate putin, pana am ramas doar eu cu cea mai buna prietena.
- Imi pare atat de rau ..
- Mira .. sa nu iti inchipui.
- E numai vina mea.
- Nu e vina ta ca dihania aia ti-a ales trupul ca si gazda.
- I-am omorat pe toti. Si te-am ranit si pe tine..
- Miranda! Erai .. posedata, spun coborand tonul cat mai jos.
- Asta nu e scuza.
- Incheiem subiectul aici. Noapte buna.
Am pus ultima farfurie in masina de spalat vase, apoi am plecat direct in camera la mine. Am intrat indreptandu-ma direct spre pat cand usa s-a trantit in spatele meu. Am tresarit din toate incheieturile si m-am intors fulgerator.
- Baga-mi-as .. Aleron.
- Sangele lui Dean spui, nu?
Expresia mi s-a schimbat imediat si am dat un pas inapoi. Inima a inceput sa bata cu putere iar tot corpul mi s-a blocat. Mainile si genunchii au inceput sa imi tremure in timp ce ochii mi s-au umplut de lacrimi. Eram descoperita. Si terminata. Si chiar de fratele cu probleme..
S-a apropiat de mine si m-a impins, cazand pe salteaua moale. S-a asezat langa mine, zambetul lui devenind unul ironic.
- Spune-mi de pactul cu el.
- Nu stiu despre ce vorbesti .. incerc sa mint cu vocea aproape sugrumata.
- Ma asteptam la raspunsul asta. Ce zici de asta? Spune-mi ce ascunzi tu cu Dean, altfel ma duc chiar in secunda asta si ii povestesc fratelui meu mai mic ce fel de otrava ai in vene.
- Aleron, te rog.
- Nu merge si de data asta, dulceata. Ce i-ai promis lui Dean?!
Am inghitit in sec, ferindu-mi privirea de a lui.
- Ca o sa fiu asul lui din maneca.
- Pentru ce? La ce are nevoie de tine?
- Vrea sa intre pe teritoriul varcolacilor.
Chipul lui a ramas neutru cateva secunde, apoi a zambit usor si batjocoritor. Chiar am crezut ca e bine, pana cand lampa mea a zburat de perete si s-a facut tandari.
- O sa il mananc de viu! spune brunetul cu forta si dispare intr-o secunda pe usile balconului, lasandu-ma singura in intuneric.