Diana capitolul24

Cap 24

Dupa o saptamana in care m-am contrazis cu tatal meu despre plecarea din Portland, si alta saptamana de argumete cu Jason care nu a vrut nici in ruptul capului sa ma paraseasca, m-am vazut in sfarsit ajunsa in fata casei din Londra, unde batranul s-a mutat cand a primit jobul ala. La naiba cu jobul ala si cu ideea mea idioata de a-l inscrie pe acel site, pentru ca de atunci viata mea practic s-a intors invers, si eram nervoasa pe mine pentru ca mi-o facusem cu mana mea.

Mi-am impins valiza spre Jason agitata, apoi am alergat pana in fata usii si am sarit in bratele tatalui meu care s-a tinut destul de bine avand in vedere impactul.

- Dovlecelul meu. Mi-ai lipsit mai mult decat orice.

M-a strans cu putere, si eu parca nu voiam sa ii mai dau drumul.

- Ce ti-ai facut la par? intreaba cu un zambet trist si ma mangaie usor de la radacini spre varfuri.

- Oh, nimic special doar ca m-am plictisit de el.

- Mama ta avea aceeasi tunsoare si e atat de ciudat pentru mine pentru ca..

- Jason Jordan domnule! intrerupe J conversatia si intinde mana spre tatal meu.

- Am auzit multe despre tine, tinere.

L-a cuprins intr-o imbratisare si desi a incercat sa para subtil, l-am auzit cand i-a soptit la ureche.

- Multumesc ca ai avut grija de iubirea vietii mele.

- Placerea a fost de partea mea.

- Intrati, intrati. Afara nu e foarte placut si nici nu va fi prea curand din ce s-a anutat.

Am zambit, in timp ce am tras valiza dupa mine pana in casa. Nu ma asteptam la ceva special, insa am fost surprinsa de gustul tatalui meu la decoratiuni. Interiorul era slab luminat din cauza norilor negri de afara, singura

sursa de lumina fiind un semineu din sufrageria mica ce continea doar doua canapele in fata focului cu o masuta pe mijloc, cateva tablouri ce iti taiau rasuflarea si un pian cu detalii aurii in colt.

Daca pe stanga era mica sufragerie, pe dreapta era bucataria intr-o nuanta de alb si destul de primitoare, iar in fata puteam sa vad un rand de trepte care mai mult ca sigur duceau la cateva camere ce se aflau la etaj.

- Ce v-ar placea la cina? Pot face rapid ceva de mancare, sau putem comanda ceva .. sau sunteti obositi? Vreti sa dormiti?

- Tata, calmeaza-te. Suntem bine, ar fi grozav daca ai face doua cafele.

- Cafea? Dar .. e aproape ora sapte seara. Stii ca nu ai voie cafea mai tarziu de doua.

Mi-am dat ochii peste cap in timp ce am simtit cum umerii lui Jason se agitau usor de la rasul pe care incerca sa si-l abtina. Aproape ca am uitat de miile lui de reguli si griji, si de viziunea lui ca inca sunt o fetita mica si prostuta.

- Maine lucrezi? ma trezesc ca intreb brusc.

- Sigur ca da, la zece trebuie sa fiu la birou, dar stii ca am o fixatie sa ajung mereu mai devreme, asa ca o sa plec pe la noua. Am ceva de condus.

- Ce spui daca o sa mergi tu sa te

odihnesti pentru ca toata ziua ai stat ca pe ace cu venirea mea, iar eu si Jason putem merge in oras sa mancam ceva. Maine e oricum vineri, deci poti sta pana la cat vrei tu, spun si ii ating nasul cu indexul intr-un mod delicat.

- Esti asa o hoata! continua tatal meu si ma priveste cu ochi mici.

Am dat din umeri in semn ca nu are ce sa-mi faca, apoi am urcat la etaj ca sa imi vad camera. Nu era la fel de uriasa ca cea de la familia Smith sau din casa lui Dean, insa batranul meu a stiut perfect cum sa o aranjeze pentru mine. Deja ma simteam ca acasa.

*Dean*

I-am presat corpul subtire de perete si

am auzit-o cum a scancit usor.

- Daca te gasea unul din fratii Smith? Tu chiar ti-ai pierdut mintile total?

- Imi era dor de casa.

- In cel mai prost moment din istorie? Maimutoii aia doi cauta o cale de a deschide Olimpiada cu forta, pentru ca le-am spus ca esti captiva acolo. Au aflat ca nu esti moarta.

- Si asta e din vina mea? intreaba Sage cu un zambet ce mi-a dat peste nas.

- Trebuia sa ramai la dracu departe de continentul asta, asa cum ti-am cerut.

- Nu mai vreau.

- Nu mai vrei ? spun ironic si ridic dintr-o spranceana.

M-am dat un pas inapoi ca si cum nu am auzit bine, deja enervat maxim de atitudinea si tupeul ei.

- Vrei sa iti amintesc cine ti-a redat rasuflarea dupa ce prostul de Aleron aproape te-a ucis?

- Vrei sa-ti amintesc cine ti-a facut cunostinta cu Raya?

Palma mea s-a lipit de obrazul ei fin, si i-a miscat capul intr-un unghi din care nu ma mai putea privi.

- Te bat pana o sa vezi stelute daca odata ii mai pronunti numele.

- Te rog Dean .. vreau doar sa-mi iau viata de la capat si sa fiu acasa, spune cu vocea tremurata ca si cum era gata oricand sa planga.

- Asta e imposibil ! Doar vestea ca tu traiesti a provocat deja un dezastru.

- O sa am grija .. te rog.

Ma uitam pe fereastra, intrebandu-ma ce face Diana in momentul asta si daca e totul bine. Oare a mai plecat? Oare i-a mai trecut din suparare?

- Dean.

Am inchis ochii pentru o secunda cand mana lui Sage mi-a atins obrazul, apoi i-am deschis si am privit-o pe ea. Am cuprins-o usor de dupa ceafa si m-am

oprit apoi i-am soptit pe buze.

- Mi-ai lipsit micuta muritoare.

A zambit si puteam sa aud cum inima ei inebunise brusc, cu cateva batai in plus. A vrut sa ma sarute dar in ultima secunda m-am ferit si am impins-o inapoi in perete numai cat i-am pus palma pe piept.

- Tot o panarama ai ramas. Si tot cu jigodiile alea ma confuzi.

- Dean? ma striga si acum chiar puteam sa jur ca plange.

- Iesi! Din momentul asta nu ma mai intereseaza de tine nici daca te tarasti. Suntem chit. Tu mi-ai prezentat-o pe Raya, iar eu te-am salvat.

- Am nevoie de tine. Nu ma poti parasi! tipa cu toata forta pe care o avea.

- Iesi! Acum, Sage!

Si-a tras nasul, si si-a sters ochii cu maneca ca un copil mic, apoi a trecut pe langa mine cu genunchii tremurandu-i.

- O sa iti para rau ca ai facut asta cand ma voi intalni din nou cu tipa care crede ca imi poate lua locul.

M-am intors brusc, cu ochii mari si am tras-o de cot pana s-a lovit de pieptul meu.

- Ce ai spus?

- Stiu ca ati incercat toti sa imi

acoperiti disparitia cu alta muritoare. Am vazut-o la mall din intamplare si avea colierul meu.

Brusc am simtit lantisorul Dianei in buzunarul meu stang, pe care l-am pus imediat ce ea l-a aruncat in mine. I-am prins chipul lui Sage cu o singura mana si m-am aplecat atat de aproape ca si-a mijit ochii ca sa ma vada clar.

- Lauda de sine nu miroase a bine. Asa ca te sfatuiesc sa stai cuminte, asta daca nu vrei sa te trantesc pana fac paisprezece din tine.

Am observat cum s-a facut mica sub cuvintele mele amenintatoare, asa ca am impins-o de brat cu forta pentru ultima oara.

- Acum da-i drumul. Incepe sa imi miroase aiurea in casa din cauza ta.

*Diana*

- Cand ai de gand sa imi spui unde vei lucra? Si cum de ai gasit atat de repede job-ul asta? intreaba Jason care mai ia o muscatura din pui.

- Te cunosc prea bine J, si stiu exact ce vei spune daca iti zic.

- Pune-ma la incercare.

Am luat o gura din cafeaua cu lapte, si apoi am oftat lung.

- M-am angajat ca bucatareasa.

- Ce stii tu despre gatit? intreaba si in

acelasi timp pun si eu aceeasi intrebare, ceea ce il face sa se opreasca din mestecat si sa ma priveasca amuzat.

- Bine, ai avut noroc tura asta.

- Nu am terminat. Postul e intr-o cantina dintr-un spital de psihiatrie.

- Tu chiar ti-ai pierdut mintile, incearca sa spuna dar din nou suntem pe aceeasi secunda.

- In regula, inceteaza cu asta. Cum adica intr-un spital de psihiatrie?

Am ridicat din umeri, si am mai luat o gura de cafea.

- Nu e mare scofala. Nu intru in contact cu nimeni mai mult de cateva minute.

Doar gatesc si servesc. Plus ca era unul din putinele joburi unde am putut da interviul prin Skype dupa ce am anuntat ca momentan sunt pe alt continent.

- Nu.

- Ce?

- Nu, nu te las sa faci asta.

I-am zambit nervoasa, incercand sa imi mentin calmul cand facea scenele astea pe care stia ca le urasc din tot sufletul meu.

- Nu ma face sa imi para rau ca am acceptat sa vii pana la urma cu mine. Si termina cu chestia asta prin care crezi ca imi poti spune ce sa fac.

- In regula.

Mi-a scapat un ras ce a sunat ca un latrat si mi-am pus cotul pe masa, ridicand degetul mic de la mana. Jason l-a prins plictisit si fara sa stea pe ganduri, pentru ca mereu a avut incredere in mine.

- Ce am promis acum?

- Ca nu o sa ma urmaresti la munca.

- La dracu, Diana!

M-am strambat la el ca o pustoaica si el a expirat lung, deja satul parca de toate astea.

*Lucas*

Imi era rusine de mine. Aratam deplorabil, si mai erau putine procente pana cand sa nu mai faci diferenta dintre mine si un om al strazii. Vizitasem toate vrajitoarele pe care le stiam si toate locurile care mi-ar fi putut oferi raspunsuri sau o mana de ajutor, dar tot ce faceam era sa alerg in loc. M-am riscat chiar si cu varcolacii, dar nici ei nu stiau absolut nimic despre cum ai putea deschide portile Olimpiadei inainte de termen.

- Ce imi aduce aceasta frumoasa zi in cale.

M-am uitat la cer de unde stropi mari cadeau peste oras, si am recunoscut imediat atat vocea cat si ironia din propozitie.

- Salut, frate, spun si ma intorc pe calcaie.

Aleron arata neschimbat si proaspat la imagine, purtand ca de obicei jeansi si o jacheta de piele.

- Ce mai face micutul meu?

- Termina cu prostiile. Ce cauti inapoi in oras? Ai aflat ceva?

- Nu .. spune prelungit prostindu-se cum face mereu. Dar am realizat ceva. Ca cercetarea asta e degeaba si portile alea blestemate tot se vor deschide odata. Si atunci voi fi pregatit.

- Vom fi.

- Uite ce .. fratioare. Eu am aflat primul,

asa ca poti sa iti iei gandul. Tu poti sa te intorci la muritoarea cealalta.

- Cat de dobitoc poti sa fii? Si in caz ca te intereseaza, nu mai stiu nimic de ea.

- Ce vrei sa spui?

- Am facut cautari ca si tine ca sa o gasesc pe Sage. Nu am mai vorbit cu Diana de o luna si putin.. si nici nu o mai simt. Cred ca a parasit orasul.

- Tu chiar esti cretin? intreaba, brusc plin de nervi si face cativa pasi spre mine.

- De ce, frate? Ca nu am tinut-o pentru tine in caz ca nu iti iese bâțâiala cu Sage? Sa le jonglezi ca pe portocale? Sa mai iei cate un shot din ea, sau de ce ma

dobitocule?

Am simtit cum caldura mi-a urcat in obraji, si nu stiu cand am ajuns langa el, palmele mele lovindu-se cu putere de pieptul lui dar fara sa imi folosesc puterea ca sa il misc din loc.

- O iubesc.

- Chiar cred ca te-ai prajit total pe interior, iar in loc de creier ai cenusa.

- Termina.

- O iubeai cand aproape ai secat-o de sange? Sau cand o bateai? Oh, sau cand ai calcat-o in picioare pentru trecut.

- De ce o faci pe personajul pozitiv acum, cand ai facut si tu acelasi lucru?

Nu am putut sa ma mai abtin iar pumnul meu a ricosat direct in maxilarul lui. A mai urmat inca unul, si inca unul pana cand a inceput sa opuna rezistenta si sa ne luam la bataie. Norocul nostru era ca ne-am intalnit undeva la capatul orasului si intrarea in padure, unde nu prea era lume.

M-a trantit cu spatele de un copac care s-a rupt in doua de la impact, dar am prins trunchiul la timp si l-am lovit pe Aleron cu putere, zburand cativa metri buni in padure.

- O sa te calc in picioare pentru tot ce m-am abtinut pana acum! ii spun in timp ce ma apropii de el, insa incetinesc cand ii vad expresia.

M-am incruntat usor si i-am analizat chipul. Era incruntat, insa se vedea un strop de mila si aproape plangea de uimirea ce ii acaparase trasaturile. Un singur lucru putea sa il doboare atat de rau numai cu o privirea, si cand am realizat am facut ochii mari si m-am intors cat de incet am putut, fiind speriat de ce voi vedea.

Ne-a zambit de la cativa metri si m-am simtit ca intr-unul din miile de vise pe care le-am tot avut. Am simtit ca genunchii m-au taiat si simteam nevoia sa ma asez, insa mi-am poruncit sa raman ca un stalp in loc.

- Sage..

Numele ei s-a auzit de la mine si in

acelasi timp de la fratele meu, care inca era pe burta si in stare de soc, dar pe tonuri atat de tremurate incat parca nu le-am recunoscut.

- Buna baieti.

Cap 43

*Diana*

- Unicorn.

- Sunt sigura de asta, raspund amuzata la replica unui tip in timp ce i-am pus felul principal pe farfurie si i-am inmanat-o.

Era deja a treia mea zi la munca, in acel spital pentru boli psihice dar in loc sa ma enervez sau sa innebunesc si eu odata cu ei, ma amuzam teribil de fiecare data.

- Urmatorul!

In fata vitrinei unde stationau felurile de mancare s-a oprit un tip pe care nu il

vazusem zilele trecute, pentru ca deja incepeam sa le invat chipurile si la unii chiar si numele.

- Ce sa fie? intreb zambitoare

Ochii lui m-au scanat atat de rautacios ca nu mi-am dat seama cand mi-am coborat sprancenele intr-o incruntatura. M-a privit fix in ochi, apoi si-a inclinat usor capul spre dreapta si un ranjet ascuns i-a strabatut chipul.

Am scuturat din cap ca iesita din transa, fiind extrem de acaparata de privirea lui si am incercat sa imi regasesc cuvintele.

- Deci, ce doresti astazi la pranz?

A continuat sa ma priveasca ca si cum

eram numai noi doi in univers nu doar in cantina aia, si fara sa stiu de ce mi s-a ridicat parul pe mine.

- Poti vorbi?

Ma asteptam sa aiba vreo problema, pregatita sa folosesc limbajul semnelor invatat de la tatal meu cand aveam vreo zece ani, dar exact atunci a dat afirmativ din cap, abia zarindu-l.

- Perfect. Imi poti spune ce ti-ar placea la pranz? Sunt si altii la rand, scumpete.

Mana lui s-a ridicat lent si inainte sa imi dau seama, aratatorul lui s-a indreptat spre mine. Am facut ochii mari la gestul lui si mi-am inghitit un nod din gat. De ce naiba ma simteam atat de stanjenita in preajma lui? Orice cuvant mi-a

disparut si nu stiam ce sa mai fac, dar fix atunci a aparut Anna, care intra in tura a doua si ma facea pe mine libera sa plec acasa.

- .. asa ca acum esti libera sa pleci.

Am prins doar ultima parte din tot ce a zis, insa tot nu ma puteam misca din loc, ramanand ca ultima proasta in loc cu spatula aia cretina in mana si cu ochii pe tipul de dupa vitrina.

- Hei, esti bine? Ai avut probleme astazi?

Am dat din cap negativ, mi-am desfacut sortul de la spate si abia dupa mi-am despartit privirea de a lui. I-am zambit scurt Annei, apoi am ocolit vitrina fericita ca Jason ma asteapta afara si

ca are o supriza pregatita pentru mine.

Tot corpul mi-a inghetat cand am simtit doua brate care ma inconjoara stangaci pe la spate si fata personajului lipita practic de ceafa mea.

- Mirosi divin.

Soapta lui mi s-a dus pana in varful picioarelor si inapoi. Un vampir. Cu siguranta asta era un alt vampir, iar asta nu era posibil. Nu mai voiam asa ceva in viata mea, mai putin cand vine vorba de J al meu.

- Keyran, vino aici.

Tipul a fost tras de pe mine si m-am intors cu inima bubuindu-mi in mine. Baiatul cu care m-am masurat din priviri

statea la cativa pasi de mine, incordat din cap pana in picioare, si puteam sa observ cum un nerv ii juca pe obraz. Ma privea ca si cum as fi omorat pe cineva.

- A mea.

Anna se uita speriata cand la mine, cand la el iar eu doar incercam sa imi mentin spaima din interiorul meu. A venit spre mine desi am dat multi pasi in spate, apoi si-a schimbat brusc fata de la ura, la implorare.

- Nu ma abandona ingeras.

Doi gardieni au aparut de nicaieri, si l-au apucat de brate acesta incepand sa se zbata intr-un fel nemaivazut. Stiam ca au sa-l sedeze de la scena pe care o face chiar acum si o sa il lase flamand,

iar chestia asta ma intrista teribil. Uram sa vad scene de astea care erau la ordinea zilei, dar nu asupra angajatilor. Deobicei se petreceau intre ei.

Pentru doua secunde mi-am indoit genunchiul pregatita sa intervin, dar am renuntat. Am dat negativ din cap cu parere de rau, in timp ce el m-a privit pentru ultima oara cu ura inainte sa fie scos pe sus din cantina.

- Imi pare atat de rau. Abia a fost adus astazi aici si inca nu stiu ce e de capul lui. Te-ai speriat?

- Trebuie sa plec.

M-am intors pe calcaie inca in soc de la ce s-a intamplat mai devreme, si am incercat sa imi revin de cum am iesit in

furtuna de afara. Tata nu glumea cu vremea ce s-a anuntat. Vantul batea extrem de tare, facand ploaia torentiala sa se imprastie peste tot. Pana am ajuns in masina la Jason, eram deja uda pe jumatate.

- Hei.

- Hei, il salut inapoi incercand sa zambesc.

- Ce s-a intamplat? Esti terifiata in interior.

Mi-am incordat maxilarul, nervoasa ca am uitat de capacitatea vampirilor de a simti oamenii, si am privit pe fereastra fara sa vreau sa ii raspund la intrebare.

- Ti-am spus eu ca locul asta-

- Exact de asta nu iti raspund. Inceteaza cu morala, stii cat de usor ma aprind cand cineva sare cu gura pe mine.

- Doar in caz ca vrei sa stii, ultima parte a sunat al naibii de pervers.

- Esti asa o pacoste uneori, spun si il lovesc cu pumnul copilaresc.

- Esti pregatita?

- Pentru? intreb curioasa.

- Vei vedea. Tu spune daca esti sau nu.

- Ma stii pe mine nepregatita vreodata?

A ras scurt si frumos asa cum o face

deobicei, iar eu m-am intors mai mult spre el brusc amintindu-mi ceva.

- Mirosi ceva?

- Jur ca nu am fost eu.

- Nu mai fii cretin, nu vorbesc de aia. Mirosi ceva dubios?

- Inafara de sangele tau, nu. De ce? Ar trebui?

- Uita, spun si ma intorc brusc inapoi in scaun. Sa mergem, sunt curioasa de mica ta surpriza.

Motorul s-a auzit subtil, muzica pornind imediat la putere maxima. Jason a intins mana dupa volum dar l-am plesnit ca un copil mic, spunandu-i din priviri

cat de mult ador melodia. In timp ce Ocean Drive de la Duke Dumont bubuia cu totul interiorul masinii, gandurile m-au furat si m-au dus la tipul de mai devreme. Nu inteleg, vampirii se simt intre ei imediat .. dar daca J a raspuns negativ inseamna ca m-am inselat. Si totusi de ce imi puneam atatea intrebari? Era un spital psihiatric, adica la urma urmei, fix scenele de genul probabil l-au si adus acolo.

*Aleron*

- Imi pare atat de rau.

- Mi-ai spus-o de o suta de ori. E totul sub control, ai incredere. E doar trecutul, raspunde Sage cu zambetul ala dulce pe buze pe care mi-l aduc aminte perfect.

- Vrei sa spui ca aproape te-a omorat, si il ierti asa pur si simplu? intervine cretinul de frate-meu care tot o facea pa sfantul pe langa ea.

- Vreau doar sa imi iau viata de la capat baieti, atat.

- Inca nu pot sa realizez ca esti aici, spun si simt un gol imens in stomac.

Ma purtam ca ultimul virgin din generala.

- Si mie mi-a fost dor de voi. Si totusi, imi poate explica cineva care e faza cu scolarita care se invarte pe aici crezand ca imi poate lua locul?

Mi-am privit fratele confuz, apoi mi-am dat seama la ce se referea iar gandul mi-

a fugit la Diana. Tot ce am trait cu ea mi s-a derulat in cap, iar o forta inexistenta m-a strans pe interior ca aproape varsam tot din mine.

- E o prietena buna de a noastra, raspunde Lucas plictisit.

- Haideti baieti. De asta purta colierul meu?

- Stai putin.. tu, tu te-ai intalnit cu ea? intreb extrem de confuz brusc.

- Mda, era la mall si proba nu stiu ce rochie dar cand m-a vazut a fugit mancand pamantul. Cred ca daca nu ma insel, l-am zarit pe Jason. Erau amandoi.

Nervii m-au cuprins brusc si mi-am privit mainile care erau sprijinite de genunchi

cum au inceput sa imi tremure. Simteam ca imi vine sa arunc casa in aer, asa ca m-am ridicat intr-o secunda si am intrat in baie.

Mi-am dat rapid cu apa pe fata iar cand mi-am privit reflexia am dat doi pasi inapoi ramanand cu gura intredeschisa. Ochii mei erau complet negri. Mi-am frecat fata cu palmele rapid, si am clipit de cateva ori dar nu schimba cu nimic situatia.

- Cum isi permite nenorocitul ala sa se apropie de ea? tip la reflexia mea apoi imi izbesc pumnul de oglinda, sute de cioburi facand o galagie infernala in baie.

M-am spirjinit de chiuveta cu capul in jos, simtind din nou acel intuneric cum

ma acapareaza si inainte ca Lucas sau Sage sa isi bage nasul, am disparut pe fereastra. Ce a fost in capul meu cand am parasit-o? Oficial aia doi poate sa faca prajituri impreuna, eu am iesit din ecuatia asta. Ma duc dupa iubita mea.

*Diana*

- Surpriza!

Am privit masa plina cu mancare fast-food si dulciuri din fata semineului, apoi spre J si tatal meu.

- Wow .. o cine neobisnuita. E foarte frumos, incerc sa spun ceva total confuza de surpriza lor.

Jason mi-a pus un deget sub barbie, si mi-a ridicat privirea spre tavan unde abia

acum am observat un proiector.

- Cred ca avem de recuperat multe seri ale filmelor asa cum obisnuiam, dovlecel.

- Nu cred! tip deodata ca un copil mic.

Prietenul meu mi-a facut semn sa privesc sub masa unde era o cutie plina cu filme. M-am aruncat in genunchi uitandu-ma in mare peste el, dar am putut sa observ unele din preferatele mele precum Fear sau The notebook.

- Sunteti cei mai buni, spun si ii imbratisez pe rand. Deci cu care incepem?

Ne-am asezat toti trei pe canapea si am tras cutia mai aproape, incepand sa

vorbim despre ele la rand. Dupa ce seara a luat sfarsit undeva dupa miezul noptii, m-am pus la somn doar ca telefonul meu sa sune cu primele raze de lumina.

- Alo? raspund incercand sa realizez ce se petrece in jurul meu la cat de obosita eram.

- Buna dimineata. Aici domnul Josh Shine, directorul spitalului de psihiatrie Nightstar.

Am privit telefonul cateva secunde observand ca ceasul arata ora sase fix si persoana de pe linia cealalta chiar era seful meu.

- Domnule, aveti idee cam cat e ceasul?

- Stiu, si imi cer scuze pentru asa ceva dar in CV-ul dumneavoastra scrie ca pentru orice problema sunteti disponibila la orice ora, iar acum pot spune ca avem una.

- Ce problema poate fi cand toata populatia pamantului doarme la ora asta? intreb cu ochii inchisi, lasandu-mi telefonul pe ureche fara sa il mai tin cu mana.

- Angajata noastra si colega ta Anna, a fost gasita moarta aseara.

- Poftim? intreb ca si cum am incasat o galeata de apa rece.

- Nu avem foarte multe detalii, stim doar ca a fost otravita. Si cum nu am avut un plan de rezerva, avem nevoie de

cineva astazi la institutie. Desigur, si plata va fi pe masura.

Otravita? Otravita cu ce? De unde? Cand? Imediat dupa ce am plecat? Ce naiba s-a intamplat? Si de ce toate gandurile mele sunt invadate de individul ala obsedat?

- Domnisoara Parker, mai sunteti acolo?

- Da .. eu .. voi fi acolo intr-o ora.

Am inchis apelul si am ramas privind in gol. Acum chiar mi-as fi dorit sa fi aruncat cu o piatra in Dean, nu cu medalionul ala.

Dupa ce m-am pregatit, am deschis usa insa am tipat scurt cand in toc era

Jason zambind extrem de jucaus.

- Nu, nu. Spune-mi ca nu incercai sa te strecori.

- Eu ..

- Omorata. Tu ai auzit bine? Tu chiar ai de gand sa lucrezi in continuare printre muritorii aia fara toate tiglele pe casa?

- Uite J .. intr-un fel sau altul mereu am fost atrasa spre chestia asta si chiar imi place ceea ce fac. Nu renunt doar dintr-un accident.

- Daca ti se intampla ceva o sa musc din ei ca din felul principal.

Am izbucnit in ras si mi-am incolacit bratele in jurul lui. Speram sa nu il pierd

niciodata, pentru ca el si tata mai erau tot ce mai aveam.

Masina s-a oprit si inainte sa cobor, JJ m-a prins bland de mana facandu-ma sa imi intorc privirea spre el.

- Sa ai o zi buna, frumoaso, spune si opreste motorul.

- Ce faci?

- Am grija de tine, evident.

- Dar ai promis.

- Asa e. Sa nu te urmaresc la munca si dupa cum observi, asta e parcarea.

Mi-am dat ochii peste cap, apoi am

coborat din masina fiind deja ora sapte. Am intrat in cladire, mi-am scanat cardul, astfel incat tot personalul din cladire sa vada ca am ajuns la munca, apoi mi-am pus sortul gri si am intrat in cantina.

Incaperea era aproape goala, cu exceptia unor persoane.

- Si apoi ce ti-a zis?

Ma uitam la Finn cum privea in gol si vorbea cu cineva, foarte incantat de discutie dar pe buze mi-a aparat un zambet trist. Schizofrenic.

- Buna dimineata, draga mea. Ti-am prezentat-o pe Maya, sora mea?

Practic nu era nimic in neregula cu el, cu

exceptia faptului ca vorbea cu sora lui care a murit la sapte ani intr-un accident de masina si pe care mi-o prezinta in fiecare zi.

- Ma bucur sa te cunosc, raspund ca sa ii fac jocul.

- Spune ca esti o enigma, continua Finn incantat.

- Nici n-ai idee ..

Am oftat zgomotos si m-am dus in fata vitrinei, incercand sa retin mancarea de astazi ca sa o pot servi mai usor in cateva minute.

- Salveaza-ma.

Aproape am tresari la auzul vocii, si m-

am intors ca arsa pe calcaie ca sa dau de corpul masiv al baiatului de ieri. I-am analizat parul brunet cu nuante abia sesizabile de blond si ochii caprui intunecati. In coltul celui stang avea o vanataie mov de marimea unei stafide dar pe care nu aveai cum sa nu o observi.

- Tu ai otravit-o pe fata aia? intreb fara nicio retinere si fac un pas cu tupeu care aproape ma lipeste de el.

Si-a dus barbia lent spre piept in sens afirmativ iar sangele parca mi-a inghetat in mine. Nici macar nu incearca sa nege? Cum a putut sa faca asa ceva?

- Tu vei fi permanent acum.

Oh Doamne, tipul din fata mea tocmai

mi-a confirmat o crima si pe de-asupra mi-a si dat de inteles ca e din vina mea. Stia ca eu o sa ii preiau turile, voia doar sa ma intorc aici.

- Esti psihopat, serios. Stai departe de mine, sau chem garda.

- Te vreau.

Am clipit nedumerita la cuvintele lui care nu aveau niciun sens si m-am foit in loc pentru ca gaseam nicio pozitie comoda sub ochii lui.

- Asta e prea mult pentru mine .. spun mai mult vorbind cu mine.

- Doar atinge-ma.

Inainte sa pot reactiona, mi-a luat

incheietura si mi-a dus palma peste pieptul lui, in timp ce bratul sau m-a tras aproape de la spate. Nu stiu ce dracu se intampla dar cand il priveam se intampla ceva extrem de ciudat. Ca si cum totul ingheta in jurul nostru, ca si cum o atractie de nicaieri ma acapara.

- Nici macar noaptea nu se compara cu ochii tai.

Mi-am inghitit nodul din gat si mi-am pus si cealalta mana, care tremura la fel de tare, peste pieptul lui ca sa imi mentin echilibrul. Era atata claritate in privirea lui incat ma oglindeam, si atunci am simtit cum lumea se invarte in jurul meu. Propozitia lui avea o logica completa, pentru ca ochii mei erau acaparati de un negru nemarginit, realizand ca trecutul nu ma lasa sa scap

atat de usor.

- Nu! tip si imi las privirea in palme despartindu-ma brusc de el.

Intreg corpul imi tremura si simteam din nou acel intuneric care ma acapara mereu in prezenta lui Aleron. Doar ca acum nu mai era vorba despre el, pentru ca totul se petrecea in jurul lui Keyran.

Ultimul gand rational mi-a fost acoperit de rautate si ura, iar eu m-am trezit ca il privesc cu un ranjet diavolesc.

- Chiar ai omorat-o pe tipa aia?

Key mi-a intors ranjetul, buzele sale curbandu-se doar spre stanga si oferindu-mi deja un raspuns destul de evident.

- Bine ai facut.

S-a apropiat de mine din nou, iar doua din degetele sale mi-au coborat lent pe obraz.

- Perfectiune.

- Diana?

Lumea si-a reluat cursul normal cand mi-am auzit numele strigat de Jason, dar am ramas cu spatele la el si mi-am aplecat privirea in jos.

- Da?

- Esti bine? Nu te mai simteam deloc, si nu inteleg ce se petrece. Cine e asta?

- Sunt bine.

M-am intors spre el fiind sigura ca am revenit la normal si m-am tras brusc de langa Keyran fiind total socata de ce mi s-a intamplat mai devreme.

- A mea.

Jason a ras scurt si ironic, apoi m-a privit.

- Cine e nebunul?

- J, nu fii asa.

Am vrut sa ii pun mana pe brat, dar sub ochii mei a zburat in partea opusa a camerei, fiind lipit la jumatatea peretelui. Key il privea tinta apropiindu-se de el cu pasi apasati.

- Am spus, a mea.

Jason a inceput sa se zvarcoleasca, parca macinat de o forta invizibila. Eram stana de piatra si nu stiam cum sa reactionez. El ii facea asta. El chiar ii facea asta. Dar cum? Nu era un vampir.

Luminile din camera au inceput sa palpaie una cate una, ceilalti fiind incantati ca si cum nici nu observau ceea ce se petrecea. Prietenul meu incepea sa se invineteasca si sa implore dupa aer.

- Opreste-te! am tipat cu toata forta mea, lacrimile deja acoperindu-mi mare parte din vedere.

Key inca il tintea cu o privire de

nedescris ca si cum era intr-o lume doar a lui si eu nu puteam decat sa ma uit cum Jason e omorat pe peretele urias al cantinei. Nervii m-au cuprins intr-o fractiune de secunda, si cu o singura inclinare a capului, tipul brunet a zburat in partea opusa, in drum lovind aproape toate mesele din cantina.

J a cazut la podea ca o marioneta si a inceput sa tuseasca, inspirand zgomotos.

- Cum dracu ai-

S-a oprit cand si-a ridicat privirea spre mine si a facut ochii mari, iar adevarul era ca niciodata nu il mai vazusem atat de terifiat. Avea si motive pentru ca stiam perfect ce vede acum in ochii mei. Doar intuneric.

- Imi pare rau, ii spun rece apoi o iau la fuga stiind ca nu imi poate lua urma in starea asta.

Nu stiu in ce directii am fugit, dar toata ziua am colindat prin oras fara un punct de reper. Am platit un om sa facem schimb de haine, doar sa imi ascund mirosul si m-am trezit ca intunericul s-a lasat iar eu eram pierduta intr-o cafenea, incercand sa inving oboseala.

Mi-am platit comanda si am iesit afara unde ploua la fel ca ieri, picaturile lipindu-mi hainele de mine in cateva secunde. Aveam zeci de apeluri de la tata si peste o suta de la Jason, dar evitam mobilul de fiecare data.

Ma plimbam prin ploaie cu mainile in

buzunar si plangeam fara oprire, realizand ca chestia din mine nu a disparut si ca nu pot sa imi readuc viata la normal. Am auzit un zgomot in spatele unor copaci din parcul urias, si m-am intors incercand sa vad ceva in luminile palide.

Am avut intentia sa imi sterg lacrimile cu maneca, dar la ce folos? Am privit in jur, dar nu era nimic. Probabil era un zgomot produs de ploaie.

Am mai facut cativa pasi, dar s-a auzit din nou de data asta fara sa ma pot abine.

- E cineva acolo?

Era oficial. Trei zile amarate in spitalul ala si incepeam sa tin ritmul cu

pacientii. Am dat negativ din cap la cat de proasta pot sa fiu si cand m-am intors din nou, aproape ca mi-am inghitit limba la ce gura mare de aer am luat. Un corp imens imi bloca vederea iar cand am privit in sus, parca tocmai am fost lovita de fulger.

- Visez. Sunt in soc hipotermic, sau lesinata in vreun sant mizerabil, dar sigur visez. Nu esti aici. Nu esti aici, incep sa spun ca nebuna. Iesi din capul meu. Iesi, acum, acum.

Aleron statea la un pas de mine, cu o privire trista amestecata cu furie.

- Vino aici iubito.

M-a tras de cot si m-a lipit de el dar puteam sa jur ca era mai real ca

niciodata. Chiar ii simteam bataile inimii si parfumul. Mainile lui extrem de calde ma mangaiau pe par si imi dadeau o stare de liniste. Dar nu voiam sa ma amagesc iar. M-am tras brusc de langa el, si mi-am lipit singura o palma cat am putut de tare.

- Ti-ai pierdut mintile de tot? striga cand imi vede gestul.

- Trebuie sa ma trezesc, continui in timp ce dau negativ din cap ca si cum el nici nu era prezent. Trebuie sa ies acum din cosmarul asta cretin. Nu vreau sa te vad. Te urasc.

- Iubito .. nu spune asta. Te rog.

- M-ai abandonat. M-ai facut spulbere. O umbra.

- Stiu .. dar m-am intors.

- Tu nu esti real! tip atat de tare incat am putut sa imi aud propriul ecou pe langa ploaia care parea sa cada si mai repede acum.

S-a izbit de mine, in acelasi timp tinandu-ma cu ambele palme de fata si lipindu-si buzele de ale mele cu putere. I-am simtit gustul si l-am apucat disperata de bluza, fara sa mai vreau sa ma trezesc. Am incercat sa ma tin pe picioare cu un ultim efort cand mi-a lins lent apa de pe buza de jos, apoi si-a reluat sarutul in timp ce unghiile mele s-au infipt in pieptul lui cautand cu disperare ceva de care sa ma tin. M-a ridicat in brate, picioarele mele cuprinzandu-l si s-a oprit ca sa ma priveasca.

- Iubito .. te rog, nu.

Mi-am lipit fata de gatul lui inainte sa continue si am inceput sa plang cu disperare, strangandu-l pana am simtit ca imi amortesc bratele.

- Te implor sa fii real. Te rog .. nu mai rezist.

Simteam ca ma sufoc abia reusind sa scot cuvintele de mai devreme. Aleron ma tinea fara sa zica nimic, mainile sale fiind sub fundul meu ca sustinere.

- Jos labele de pe ea, jigodie.

Orice alta lacrima mi s-a oprit brusc si mi-am ridicat capul surprinsa de vocea pe care am auzit-o, abia acum realizand

ca absolut totul e real. Aleron chiar era aici si la fel si ..

- Dean? intreb si imi intorc capul.

Apa se scurgea din parul lui si puteam sa vad nervii si rautatea din privirea lui. M-am incruntat total confuza de ce se petrece aici, si am sarit din bratele lui Aleron.

- Buna printeso, spune zambind cald spre mine, iar in secunda urmatoare schimbandu-si expresia cand si-a pus privirea pe brunet.

- Ce cauti tu aici? intreaba Aleron si am simtit cum s-a incordat langa mine.

- Se pare ca acelasi lucru ca si tine. Am venit sa iau ce e al meu acasa.

- Al tau? pufneste ironic.

- Diana. Vino aici.

Dean a intins mana in fata, asteptand sa ma apropii de el si sa i-o prind.

- Ce prost esti. Chiar ai impresia pentru doua secunde ca te va alege pe tine? Vino aici, iubito.

Ma uitam cand la unul cand la altul, total confuza. Asta chiar se intampla. Am incercat sa fug de probleme si trecut, si m-au gasit chiar si pe alt continent. Am deschis gura sa zic ceva, dar nu iesea nici macar o silaba.

Am auzit zgomotul unor cauciucuri, si mi-am intors privirea in spatele meu,

spre strada de langa parc. Mi-am pus mainile la ceafa total terminata cand am vazut cine a deschis portiera.

- Cred ca glumesti cu mine ..

- In masina, acum!

Tatal meu ma privea nervos, si aproape ca turba cand i-a luat in vizor si pe cei doi de langa mine. Grozav. Disparuta o zi intreaga, fara sa raspund la telefon si gasita de el in parc aratand ca un boschetar, la o ora tarzie, uda pana la os si cu doi baieti in mijlocul furtunii de afara.

Mi-am miscat picioarele in directia lui, si m-am pus pe bancheta din spate complet distrusa psihic. L-am privit in

oglinda pe Jason care statea in fata si care fac pariu ca m-a gasit, si parea mai nervos ca niciodata. I-am pus mana pe brat incercand sa pornesc o discutie, dar si l-a tras brusc apoi s-a aplecat in fata in speranta ca nu mai ajung la el.

- Daca nu ai o explicatie supraomeneasca pentru asta, te poti considera pedepsita pe viata, spune tatal meu nervos si apasa acceleratia, eu privind spre baieti ultima data.

Minunat. Si totul incepuse atat de bine.