Inima mea se intunecase exact ca in momentul in care am vazut-o pe mama cum cade de-a picioarele.Simteam acelas sentiment morbid,dar de data asta nu se mai amesteca cu neputinta,stiam ca ea a disparut, fiind inlocuita cu puterea.O putere nemarginita pe care inca o aveam si imi trecea prin vene chiar si in acest moment,dar era estompata de teama mea de sange.Si de prea multe motive.
Voiam sa-l ciopartesc din toate partile posibile,dar furia mea mult prea vizibila m-a dat de gol.Ray m-a prins si m-a tras intr-o imbratisare violenta,care m-a zduguit de tot,ametindu-ma si mai rau.
-Kayra, ce spune asta?imi sopteste calm,atingandu-mi lobul urechii cu buzele sale.
-Acum nu vreau sa te superi fiindca am istorisit trecutul.E ceva ceea de ce ar trebui amintim cu placere,nu sa sari pe mine de-a dreptul.zambeste Kenny intrigat,golind astfel paharul de vin.
-De unde stie el toate astea?imi sopteste Ray in ureche.
Ma luase o ameteala de care simteam ca nu mai scap.In astfel de momente lesinam si aveam acele imagini urate in minte,acum tot ce vad e doar ceata si dezechlibrul pe care il am nu ma ajuta deloc.Tot am mai simtit si vazut a fost cum Ray m-a pus cimentul rece si cum se repede agil catre Kenny.Apoi mi-am simit pleoapele grele si le-am inchis usor.
*
Ochii mi se deschis usor,iar ceea ce vad imi incurca putin
gandurile.Il vad pe Rayden in scaunul soferului,conducand nervos.Strangea volanul de parca ar fi vrut sa-l smulga de acolo.
Eu stateam molesita pe bencheta din spate,incercand sa ma dezmeticiesc si sa-mi pun in ordine gandurile..
-Te-ai trezit?rasuna vocea sa groasa in urechile mele,facandu-ma astfel sa tresar.
-D-da...spun usor speriata.
Cateva momente de liniste mormantala ne cuprinde pe amandoi,timp in care realizez intunericul din afara masinii si luminile galbui pe incearca sa lumineze.E 03:47.
-Esti bine?il intreb grijulie,cu toate ca eu ar cam trebui sa primesc intrebarea dupa alea 3 gloante ratate spre capatana mea.
-Vreau sa taci.spune aspru,uitandu-se musai numai drept la drum.
-Iar eu vreau sa vorbim despre toate astea!E o nebunie,Ray!spun tare,ridicandu-ma in sezut.
-Taci,Kayra!spune vrand sa para calm.
-Nu!Vorbeste cu mine!Ce treaba ai cu Kenny?De ce era dezamagit Max?Ce-
Inima mi-a sarit cand a pus brusc o frana in mijlocul drumul,oprind masina din miscare.Cand s-a intors i-am putut privi cu usurinta nervozitatea vesnica pe care o are mereu pe
chip.Ma privea incruntat...asa rau.
-Asta e viata mea,intelegi?tipa.Si asa o sa fie pana mor.Sunt prea multe complicatii pe care incerc sa le simplific dar pe dracu de nu se fac mai multe!Asa multe,asa dese!Incat simt ca mor si invii doar ca sa privesc lumea asa nenorocita!Nu te priveste viata mea si nici ce rahaturi invart eu!Iar ceea ce ai vazut in seara asta o sa uiti caci daca spui ceva te omor!
"Tine cutitul ala drept,Kayra!Am zis drept,la dracu'!Te omor daca nu il tii drept,ai auzit?"
Am tras aer adanc in piept,simtind cum scap cateva lacrimi dupa tipetele lui crunte,dar mi le sterg repede si chiar daca vede si el asta,se rezuma la a inghiti in sec si la a se intoarce,pornind din nou masiva cu viteza.Observ blocul meu din departare si constientizez ca vrea sa ma duca acasa ca sa-si rezolve treburile murdare...
Dau patura moale de pe mine cu care ma invelise si imi sterg si restul lacrimilor,fiind pregatita ca atunci cand ies din masina lui sa uit tot ceea ce am vazut si auzit.Si pe el.
Opreste masina in fata blocului iar eu deschid portiera,iesind afara din masina.Aerul rece se izbeste cu rautate se fata mea si lacrimile care imi curgeau suvoaie pe obrajii inecati iar pasii pe care ii faceam imi apasau mai mult pe inima,stiind ca ma indertez de el in modul asta..Sunt o lasa,o fraiera,o neajunsa.Nu stiu sa calmez un barbat ci il fac sa se enerveze mai rau,iar in conditiile astea in care nu suport sangele ii fac mai mult rau.Iar el..cum de reuseste sa ma raneasca doar prin cateva cuvinte nenorocite?
-Vezi ce faci!imi spune dur,in timp ce geamul coboara iar vocea lui se aude mai bine.
-Nu mai vorbi cu mine si nu-mi spune tu ce sa fac!spun nervoasa,oprindu-ma pentru cateva secunde,astfel respingandu-i afectiunea brutala cu care voia poate doar sa ma imbuneze.
-Fraiero,nu ma face sa cobor la tine ca nu iese deloc bine!tipa nervos.
Ingân nervoasa si il las in mainile Domnului,stiind ca il enervez daca plec nepasatoare si nu ii spun ceva.Aud de la departare cum tipa din nou "Deci acum ma lasi asa ca pe un prost,nu?" dar nu-l bag in seama,continuand sa merg spre casa.Ei bine,numai Dumnezeu stie ce sperietura am tras peste cateva minute cand i-am simtit mana grea cum imi apuca parul si ma trage ca un nenorocit ce e.
-Te-as omorî cand imi faci chestii ca astea,Kayra,dar nu pot!
