x_Ma sacrific sa te iubesc ep52_x

Am schițat un zâmbet mic, expirand o gura de aer ce-mi rămăsese nod înca de când îl văzusem. Mă simțeam nedorita până si in momentul de fata, când mă privea fix, iar eu puteam sa ma întreb de se intampla in capul lui chiar acum, in momentul ăsta în care își directioneaza toate cuvintele în ochi și îmi vorbeste cu ele. Eu nu sunt ca el. Tumultul meu sufletesc trebuie sa iasa afara, înțeles sau nu. Trebuie sa spun ce am simțit lui, pentru ca am simtit pentru el tot timpul asta și el mi-a refuzat placerea de a-i împărtăși gânduri ce zburau fara control catre el. Insa sentimentul are o limita. Iar daca o atinge, ori e prea intens si devine incontrolabil pana si pentru mine, ori e plin de incertitudini si se retrage din ce in ce mai mult.. Pana cand dispare. Iar el, acest om, e plin de incertitudini. Nu imi oferă o pista dupa care sa ma orientez,lasandu-ma sa-mi gasesc stabilitate de una singură. Eu n-o sa traiesc viata mamei,nu o sa fiu nefericita.
-La mulți ani de Anul Nou! Urează, evident sarcastic, continuand sa ma intimideze prin râsete.Mi-a prins o bucata de par si a strans-o delicat in mana, prinzandu-mi ceafa tandru. Intuiam asa bine ca voia sa ma apropie dintr-o miscare, cu totul, asa ca i-am atins antebratul cu grija si l-am strans, fortandu-l sa-mi dea drumul.
-Acum nu mai vreau eu, Rayden.
Încerc să nu ma uit in ochii lui, însă parca-mi fugea privirea catre el fără macar sa o pot controla. A râs scurt, într-un mod atat de arogant, incat m-am strambat si am întors capul. Barbatul a carui masina era sa fie lovita de Mira era Max. Max care a lăsat-o gravidă, cel care a fost vinovat de acel avort pe care, sunt sigura, nu l-a uitat asa usor. Asa-s, oare, femeile toate?..
-Crezi ca-i dupa cum vrei tu? Se aude brusc vocea lui Rayden, ceea ce m-a facut sa-mi intorc capul spre el.
-E voința mea inainte de toate, Rayden. Am dreptul de a alege ce vreau. Iar in momentul asta nu vreau sa ma atingi.
Sprâncenele sale s-au indreptat la auzul vorbelor mele. Pe fruntea sa au aparut cateva dintre acele cute neobișnuite, iar eu eram sigura ca o să se ia cu mine la cearta,in curand. Dar m-am inselat. Amarnic chiar. Si-a facut cutele sa dispara si apoi si-a pus mâinile pe volan, privind in fata. Nu stiam ce voia sa faca, ma gândeam doar ca era un tic nervos atunci cand era in mașina , asa ca mi-am permis sa ma uit pe furiș la el, in timp ce ma prefacem ca citesc ceva pe telefon. Incepusem sa-i admir parul, care acum era tuns ceva mai scurt, dorindu-mi asa tare sa pot sa-mi bag mâinile si sa-l descâlcesc. Ochii-i pareau obosiți si tristi, ca si cum sclipirea proaspătă ce o avea mai mereu in ochi îl părăsise, fiindu-i asa întunecați si rai cand privea afara, acum, in întuneric. Nasul, obrajii, gura imi pareau nevăzute de un milion de ani. Suflam cu greutate emoțiile care erau invizibile in realitate, ascunse de mandria mea în liniștea cuvintelor si a respingerilor care erau primite foarte bine de el. Mult prea bine.
-Pune-ti centura!
-Ce?
-Pune-ti centura!
Și, pana sa-mi dau seama ce are sa faca, a închis ușile și a apasat accelerația cu putere. Ochii mi-au ieșit din orbite cand am vazut ca a intrat pe contrasens cu asemenea viteza, încât pachetul de servetele uscate de pe bord fugit direct pe bancheta din spate.
-Ești pe contra-, am tipat apucand centura intr-un moment de panica, incercand cu disperare sa mi-o pun pe corp si sa nimeresc punctele.
-Știu! A râs tare si a bulbucat ochii intr-un mod jucaus.
Când a întors masina catre drumul corect, evitând astfel un posibil accident cu un tir ce venea înspre noi, am simtit cum mi se înfierbânta stomacul si unica mea masa digerata astăzi avea sa zburde pana pe covorasele Mirei frumos curățate.Tocmai facuse un drift ce m-a facut sa ma agat de tricoul lui si sa-l strang cu putere, mai, mai, sa sar deasupra lui. Cu siguranta ca asta l-a amuzat si mai tare,insa tumultul sau sufletesc si nebun a ramas, de data asta, ascuns sub tăcere. Am pus mana pe bord si am tras o gura mare de aer, incercand sa ma linistesc intr-un moment de panică ce ma acaparase total la vederea tirului ce, acum, se deplasa in urma noastră cu o viteza regulamentara, iar mai inainte se putea izbi de noi, parandu-mi-se ca circula cu sute de kilometri la ora și avea sa ma faca una cu pământul la urmatoarea gura de aer.
Am tras cu ochiul la Rayden, in timp ce capul meu se odihnea pe bord, iar mainile pe piept, in speranta ca asa am sa-mi fac inima sa bata regulat. Parea atat de linistit si pașnic cu modul sau de a conduce, incat nici eu nu-mi mai credeam propria constiinta cand urla ca a murit de frica din cauza celor doi inconștienți ce au trecut astazi la volanul acestei mașini. Privirea ii era atintita doar pe sosea, prefacandu-se ca nu-mi vede reacțiile.
-Daca muream acum, amândoi, zdrobiți de tirul asta din spatele nostru, ce ai fi vrut sa-mi zici ca ultime cuvinte? A întrebat calm, parca era șoptit, aruncandu-mi, parca, in trecere, o privirea plina de atentie, menita sa ma faca sa ma simt mai bine. Dar nu, eu ma simțeam ca si cum aveam sa-mi dau duhul pe scaunul ala. Ma vedeam prin intuneric, in oglinda retrovizoare, mult mai verzulie decat ar fi trebuit sa fiu, ceea ce m-a facut sa scancesc si sa-mi ridic capul de pe bord. El, putin timorat, a apasat pe un buton ce mi-a deschis geamul larg, iar eu mi-am scos capul afara ca un câine prost, deschizand gura larg pentru a primi un plus de prospețime care sa nu-mi faca starea de voma sa se înrăutățească. El se abtinea sa nu rada, dar il inteleg;si eu as rade de tipe neajutorate la volan si, în principal, in aventurile cu masina daca as fi smecher la capitolul condus. Daca as fi fost mai de gasca si nu mi-ar fi pasat asa tare de viata mea, i-as fi complimentat ultimul drift. Dar sa dea naiba in ea de distracție, puteam sa mor!
-Eu nu vorbesc cand sunt pe cale sa mor.Cel mai probabil ti-as fi muscat airbag-ul ca sa nu mori pe ceva moale.
Râsul lui era dulce. Nu stiu cum sa explic. Parca imi facuse greață sa dispară. E un sentiment cald ce ma cuprinde brusc cand deschide gura si i se vad dinții, iar colturile gurii se ridica o data cu cutele de la ochi. Si apoi i se aude glasul si parca imi vine si mie sa zâmbesc.
-Eu nu te lasam sa mori, Kayra. De asta nu ti-as fi muscat airbag-ul. Dar tu esti prea rece ca sa înțelegi sentimente fine ca astea, de compasiune absoluta.
-Ai dreptate, nu-s fina la chestiile astea. Eu mai lucrez la asta, daca tu mai lucrezi la condus, am spus pașnică, în ciuda faptului ca avem chef de cearta.
-Ti se pare ca nu con-, tipa brusc la mine si ma privește nervos.
-Conduci ca un puști care abia si-a lua permisul. Ai intrat pe contrasens, ce mama dracu te face sa crezi ca conduci bine? I-am taiat-o, stiind ca o sa se enerveze, urland la fel de tare ca el.
-Tu nici macar n-ai permis si iti permiți sa imi reproșezi ca am intrat pe contrasens. Am intrat pe contrasens pentru ca asa am vrut. Ai mai vazut prosti care sa faca drift-uri, asa, ca mine?Spune, incerc sa-mi acopere tipatul, lovind cu pumnul in volan, declanșând sunetul claxonului, ceea ce ne-a facut pe amândoi sa radem.
-Da, pe niste tipi de la morga, murmur printre chicoteli, intorcandu-ma spre dreapta pentru a închide geamul.
-Brancardieri, spune usor, mimand o sperietura. Asa-i?
-Orice te face sa dormi mai bine la noapte.. Am zâmbit, inghitindu-mi greață cand l-am vazut si pe el zâmbind.
Lui ii placea sa se certe cu mine, stiu asta pentru ca si mie imi placea sa cert cu el. Imi placea cand imi oferea argumente bune sau fara sens, cand tipa la mine si radea in acelasi timp, cand lovea volanul cu pumnul, ca un fraier, cand ma privea urat,cand isi tuguia buzele, cand isi arcuia sprancenele, cand imi apuca parul de la scalp ca sa ma faca atenta, cand ma lua de barbie si isi aseza fruntea peste a mea, cand avea nevoie de mine si ma cerea in cele mai reci si de neînțeles moduri.
Am privit catre geam, observand de abia acum ca suntem in oras, in apropiere de restaurantul lui Marco. Luminile orasului erau putine, iar spiritul sărbătorilor nu se simțea prea bine la noi in zona, caci era una din cele mai sărăcăcioase, in ciuda faptului ca pe ici, colo, mai rasareau case frumoase, cu multe etaje si curți mari. Oamenii erau saraci, iar locuri de arogante prea multe.
-Am ceva de discutat cu Marco. Ramai aici,spune si se uita atent spre restaurant dupa ce parchează, incercand sa vada ceva.
-Dupa vreau sa ma duci acasă. Am spus usor deranjata, intorcandu-mi privirea in alta parte.
Mi-a prins barbia si m-a fortat sa-l privesc in ochi, in acel intuneric orbitor, luminat doar de luminile roșii si verzi agatate sus, pe cabluri sau clădiri. Atmosfera se schimbase brusc si nu-mi mai placea deloc, simteam ca n-avea sa fie bine daca pleaca chiar acum din masina. Corpul meu vibra sub gandul copilaresc ca are sa plece din nou si n-are sa mai vina si are sa ma lase aici, din nou, fara vreo explicație sau macar vreun cuvânt de alinare.
-Ma intorc, ce naiba? A spus serios, strangandu-mi barbia si mai tare. Trebuie sa discut ceva cu el.
-Bine, am raspund si m-am smucit din strânsoarea sa, prefăcându-mă ca nu-l mai privesc. Stai, spun brusc, cand el pufneste si se pregateste sa iasa din masina.
Mi-era asa greu sa-i ofer îngrijorarile mele, dar n-aveam incotro. Ma incerca cel mai rau sentiment in momentul de fata:acel sentiment inexplicabil, ce-l simti din interior ramificat, ca un venin periculos ce umbla nestingherit prin sange si ajunge peste tot, facand corpul sa simtă aceiaș sortiment de durere cu aroma de vina.
-Un politist a venit la usa mea azi dimineață. Ești suspectat de răpirea baiatului lui Kenny, ceea ce cred ca stii, spun putin încurcată. Mi-a pus tot felul de intrebari, de la cum ne-am cunoscut pana la ultima conversatie avuta.. Nu părea ceva de rutina treaba asta, fraiere, nu mai rade! Ce dracu ai facut? Spun extrem de nervoasa, lovindu-l cu pumnul in umăr.
-Nu-ti face scenarii, n-am facut nimic.
Si, zâmbind, m-a apucat de fata si imi săruta buzele, storcandu-ma de emotii rele. Respirația sa era prea calda prea modul meu rece de a arunca cuvintele si aproape ma topea cand o sufla deasupra nasului meu, intre ochii, lasand o aroma de menta sa îmi faca mințile sa înnebunească putin, cat sa-mi dau seama de niste lucruri doar mult mai târziu.
-In cinci minute sunt inapoi. Sa-mi spui ce vrei sa facem,imi spune zâmbitor si iese in viteza din masina, prin ploaia ce tocmai începuse.
Ramasesem singura in masina, curioasa,știind ca, mai devreme sau mai tarziu, avea sa se intample, iar eu nu stiam in ce parte sa ma uit ca sa ma feresc. Sau mai bine zis, sa-l feresc pe Rayden. Basmele nu durează pentru mine prea mult, asa ca am nevoie de răspunsuri ca sa pot sa ma urc singura pe cal cand printul nu o sa mai fie.