-O să pleci când o să-ţi spun eu să pleci.spune lent,privindu-ma urat.Iar surprinza e că nu vreau să pleci.
-Ce periculos sună asta...am spus,asezandu-ma mai comod pe scaun.
-Nu trebuie sa sune periculos.a zambit.E deja periculos.
-Periculos?Da,să fiu cu tine în aceiasi mașina.Să vorbesc cu tine şi sa pastrez o legătura,dar imi asum nişte
riscuri.am spus,dand usor din cap cu un zambet arogant pe chip.
-Avem o legătura?el întreaba,privindu-ma parşiv.
-Nu ştiu...răspund la impulsurile lui.
-Eu ştiu.a spus,zambind.
A apasat pe pedală si duşi am fost.Curiozitatea mă facea sa-l intreb unde mă duce,dar îmi spunea de fiecare dată că(,)curioşii mor repede.
-Serios,nu am dreptul să știu unde mergem?întreb bosumflată,aruncând priviri pătimașe pe geam,admirand negura nopţii.
-Ţi-am spus,curioșii mor repede.a spus cu ochii la drum.
-Și?
-Păzește-ti spatele!a spus fară sentimente în glas.
-Păzeste-mi-l tu!pufnesc,bătand cu degetele in geam,ametită deja de curbele pe care le tot savârsea.
Nu pot spune că sunt o nestiutoare a acestui oraș,dar nu-mi imaginez deloc locaţia asta.E ca un drum de ţară,dar nu e unul.Întunericul nu mă ajută deloc.
-Ceea ce păzesc eu ajunge să-şi blesteme zilele.declară el plictisit.
Afirmaţia lui m-a pus un pic pe gânduri,timp in care el s-a aratat dezinteresat și debloca stresat telefonul,inchizându-l nervos de fiecare dată în mai puţin de patru secunde.Mergeam de exact 31 de minute,iar puţinele felinare inalte ce imi mai clateau drumul din faţa ochilor s-au sfârsit,ajungând sa o ia pe un drum înalt,care nu era asfaltat.
A oprit brusc şi a scos cheia din contact,întorcandu-se mai apoi cu faţa la mine.
-Trezirea!îmi ţipa în urechi când mă vede cu ochii intre-deschişi.
-Mhm...îngân eu,alintându-ma.
Ei bine,puteam spune că aţipisem puţin,iar cand aţipesc puţin....aţipesc de tot.Deci,se putea spune ca am adormit iar încercarea lui Ray de a ma trezi nu a dat rezultate.
-Kayra...șopteste in urechile mele,dar eu nu observ asta.
-Da..șoptesc cu ochii inchişi,moartă de somn.
-Te trezeşti?sopteste calm.
-Nu.
-Bine.
Şi crezând că voi fi lasată în pace― asta nu s-a întamplat,desigur― ,m-am cuibărind mai bine în maşina,dar când Rayden a deschis uşa şi m-a luat pe sus din masina,am deschis ochii obligat-forţat.Aerul rece s-a izbit de fata mea,iar modul în care Ray mă ţinea în brate,precum o mireasă rescumpărata,nu avea decat sa-mi creeze doar un amalgam de sentimente de neoprit.Pusi fata in fata cu situatia,am constatat ca ne aflam la prapastia orasului,de unde aveai cea mai buna privire catre luminiile orasului,dar si semnul mortii daca nu erai atent.
Luminile stralucitoare ma fascinau intrutotul,iar asta se vedea usor pe chipul
meu.Cu toate astea,uimirea mea s-a cam stins cand mi-am adus aminte ca daca Ray mai merge 5 cm in fata o sa gustam impreuna moartea.
-E...
superb.am spus catre blond,avand chipul luminat de frumusetea privelistii din faţa mea.
-Nu gresesc niciodata cand vine vorba de frumos.zambeste aceasta arogant,fixandu-mi ochii.Pana la urma,eu il reprezint.rade acesta.
-Vai,cata aroganta pe capul
nostru.am spus,dandu-mi ochii peste cap.Baiete,esti urat,m-a intelegi?
-Tu,fraiera mica,poti fi schimbata cu o sperietoare de ciori si tot nu observa nimeni diferenta.el ma contrazice,cu o privire incruntata.
-Hm,care dintre noi e mai urat?intreb,constatand ca sunt inca in bratele lui.
-Nu stiu,dar nu mai rezist!
-Nu mai rezisti sa ce-
N-am apucat sa-mi termin fraza,caci s-a napustit calic asupra buzelor mele reci.Nu stiu ce s-a intamplat in momentul ala,dar am simtit o incurcatura urata in stomacul meu.Instinctele primare s-au activat,urmand sa imi incolacesc electrizata picioarele pe corpul lui lucrat si printr-o rascucire sa ma puna cu fundul pe masina.
Mi-a prins fata in maini si mi-a lasat buzele in pace pentru cateva secunde,sarutandu-mi hotarat gatul in timp ce eu murmuram de placere.
A doua oara fiind cand a revenit asupra buzelor mele,am simtit o apasare rea pe inima ca si cand facusem ceva de neidreptat.Mi-am deschis ochii,privindu-l pe el.De ce il las sa faca asta,de ce nu ma opun?Intr-o fractiune de secunda,mi-am pus rigida mainile pe pieptul lui si l-am impins,simtind ca ceea ce se intampla acum e mult prea mult pentru mine.
-De ajuns!am spus,sarind de pe capota masinii.
-Pentru mine nu e de ajuns!sopteste in urechea mea,dandu-mi parul la o parte.In plus,esti beat.S-a simtit
imediat.am spus,punandu-i mana pe piept,oprind apropierea dintre noi doi.
-E prea mult ?a intrebat,reusind sa-mi bage mana pe sub tricou.
-Da...spun timida,oprindu-i mana inainte sa ajunga prea sus.
Ei bine,sperand ca o sa se opreasca,mi-am lasat garda jos si am inghitit in sec.Ii aveam si acum parfumul in nari.
-Atunci ne oprim aici.zambeste intr-un mod parsiv,apucandu-ma usor si sugestiv de barbie,timp in care se apropie de masina.
Cand s-a intors,tinea in mana o sticla de vin rosu.
-Vino!m-a indemnat,punandu-se in sezut chiar pe marginea prapastiei.
-Rayden...am spus total speriata.
-Nu o sa cad!spune rece.Adu-mi telefonul din masina,e pe bord si vino!
Am suspinat extenuata si am luat-o catre masina,calcand in tot felul de ierburi
monstroase.Am deschis portiera si m-am asezat cumva in genuchi pe scaunul soferului.Aproape punand mana sa-l procur,acesta s-a aprins vibrand.Avea un mesaj.
-Pf...spun incruntandu-ma.Cine te contacteaza la ore asa tarzi,Ray?soptesc pentru mine,iar latura mea geloasa isi face aparitia cand am apucat nervoasa telefonul.
Avea multe apeluri pierdute de la tatal sau,4 de la un numar neiregistrat,2 de la Max,unul de la o tipa Yarra si un mesaj tot de la ea.
"I-ai spus tatalui tau ca ajungi pana la miezul noptii.Tata e nervos iar eu imi fac griji.Ce tot faci,puiule?"
