Din perspetiva autoarei
"<<Desigur că o să fiu lângă tine mereu,fata mea.
-Cât de mult timp,mami?
-Atât de mult timp încât o să apuci să mă îngropi,când voi avea părul alb și o mulțime de nepoți pe care o să-i iubesc așa tare,iubirea mea.>>
-Te-am îngropat,mamă,dar încă nu ai avut părul alb...și nu vei mai avea nici nepoți.."
Tot ceea ce Kayrei i se părea fascinant în copilărie,ajunsese să fie la maturitate ceva care nu mai trebuie întocmit,deoarece mama ei nu mai e aici ca să-i împartă și ei din fericire.Universul ei era mama sa.O vedea precum o icoană,precum un glob care nu trebuie spart,precum cea mai buna femeie în definitiv.Își cladise impreuna cu ea multe vise,dintre cele mai frumoase,cu mult sclipici și realizări mari,care odată cu prezenta tatalui ei se spulberau usor iar personalitatea ei puternica se pierdea in
aer.Cat despre cea a mamei sale,se putea spune ca si la acest capitol era mai buna ca a sa fiica.Caracterul puternic si taria cu care trecea prin viata ii conferea Kayrei puterea de a rezista si totodata,se nastea pe zi ce trece iubirea si mai mare si admiratia fata de mama sa.Astfel,dupa ce Gina moare,visele Kayrei se imprastie iar sperantele se naruie.Realizariile pe care le avea in plan sunt privite cu ura.Oamenii erau priviti cu ura,lucrurile,cerul,pamantul,viata si pana si ea.Pentru un copil de cincisprezece ani asta era devastator pentru a putea fi dus.Si mai devastator de atat era sa te vezi singura.Ei bine,doar imagineaza-ti.Te sufoci,nu?
Kayra se desfata cand Rayden a simtit ca o pierde de sub control si a luat-o in brate,soptindu-i cuvinte dulci la ureche.Tipetele au incetat iar lacrimile se rareau cu clipa trecand,ceea ce îl facu pe Rayden sa fie usurat.
-Ma crezi nebuna acum,nu?sopteste Kayra.
Rayden nu raspuns,ci doar a ridicat-o si a prins-o in brate,fapt pe care ea il refuza si se pune pe propriile picioare.Isi sterge lacrimile,isi aseaza hainele si parul,inspira si expira apoi se uita la Rayden.
-Nu sunt nebuna!
-Am zis eu ceva?
-Eu...
-Hai sa te duc acasa!
-Rayden...
-Urca!Nu te las sa te duci singura!spune usor nervos,deschizand usa masinii.
Intr-un sfarsit Kayra urca in masina,timp in care Rayden expira foarte obosit si trimite un mesaj unei anume doamne Willis.
Kayra era dezamagita ca se dezlantuise fix in fata
lui.Se pare ca nu el era cel ce nu e bine,ci ea.Dintotdeauna.
-Esti bine ? spuse ea,privindu-l dusa.
Rasul sau carismatic ii schimba brusc starea Kayrei,fiind usor confuza.
-Uita ce ti-a zis Marco.Sunt bine indiferent de ce se intampla.
-Nu e ca ar trebui sa ma bag eu,dar..
-M-am descurcat.O fac mereu,asa ca taci.Mama si-a cautat-o,iar tata i-a dat-o.De data asta sunt de acord cu el.
Din perspectiva Kayrei
Se observa usor ca voia sa vorbeasca cu cineva,dar taria de barbat ii ordona sa nu sufle nimic.Orgoliul e mai important uneori decat sentimentele,stiu bine asta.Dar uneori simti ca nu mai poti si trebuie sa dai tot afara,chiar daca e injositor.Nu ma simt mandra de ceea ce s-a intamplat,dar emotiile mele nu pot fi controlate nicicum.Numai cand ma gandesc la el,la chipul lui si la cum trata el viata,imi vine sa fug mancand pamantul.Stiu ca am nevoie de un psiholog,dar informatiile pe care le detin sunt prea confidentiale pentru a fi aruncate unui strain.Mult prea aspre.
-Mama ta se sim-
-Nu vorbim despre asta.
-Dar-
-E ca si cand as rascoli amintirile tale cu Muzaffer.
-De unde stii tu-
-E vorba de un joc.La inceput strangi informatii ca sa nu iesi din joc,nu?A trebuit sa fac asta ca sa stiu de cine sa ma feresc,iar tatal tau era cap de lista.
-Tata nu..era asa de .. Rau.Lumea din jur i-a construit eticheta asta!
-Dovada sunt iesirile tale.
Inghit in sec si ma intorc suparata pe cealalta parte,privind prin geam.Cateodata as vrea sa mor.Totul ar fi scrum iar eu n-as mai exista.Sa nu-mi amintesc de monstrul de tata,cat nici de moartea mamei sau de alte aspecte ale trecutului.Totul e groaznic,iar cand apare unul ca Rayden care suceste cutitul in rana,totul devine si mai intens de dureros.
-Diseara la opt vreau sa te pregatesti.Iesim.
Cuvintele sale apar neasteptat in urechile mele,iar sensul lor capata amuzament.El chiar a spus asta ?Cat de hilar,sigur ca glumeste.
Ma intorc catre el si observ cum nu vrea sa ma priveasca,ci se uita tinta la drum.Pare obosit,usor nervos dar reusea sa le tina pe toate in lesa.Camasa sa era sifonata iar telefonul care il tinea la incarcat era spart,semn ca s-a intamplat ceva destul de intens seara trecuta.Pana sa apuc sa deschid gura si sa-i atrag atentia,telefonul o face si imi fura sansa.Uf.
-Da?murmura Ray,
clipind.Pe Panselelor,ies din capat.Tu ce dracu ai de ma suni la 5 ?Am avut treaba.Da..N-am chef sa vorbesc despre asta.Cacat.
-Ce?soptesc usor,fiind curioasa de ce si-a pierdut si din putina dispozitie pe care o avea .
Nu ma baga in seama,si in urmatoarele secunde aflu ca vorbea cu Max din spusele lui.Dupa ce baga telefonul la incarcat,isi pune precaut centura si priveste in fata.
-Pune-ti centura!imi ordona.Trebuie sa bag viteza.
-De ce?
-A fost un accident prin zona iar babacii astia investigheaza.
-Si?Nu-mi spune ca-
-Ba da!Pune-ti centura!
-Idiotule!Nu pot sa cred ca ai cauzat un accident si ai fugit!Prostule!Tampitule!Retardatule ce esti!Stupi-
-M-ai innebunit,demento ce esti!spuse el
extenuat.Am baut si nu vreau sa-mi ia alcoolemia!
-Oh,asta era.rad tare.De fapt nu e de ras!Tampitule!
Max rade sarmant si ironic in timp ce face o curba ce o loveste pe Kayra fix cu capul de bord.Acum era randul Ray sa rada.Chiar tare.
-Cat de imatur!spune Kayra bosumflata,frecandu-si fruntea.N-ar trebui sa ai permis.
Rayden nu raspunde ci chicoteste usor,tinand cu o mana volanul iar cu cealalta isi apuca telefonul.Curiozitatea o impinge pe Kayra sa se lase pe spate si sa atinga scaunul cu spinarea,avand cale libera catre telefonul lui Rayden.Acesta naviga pe WhatsApp si verifica ultimul act al uneia Yasemine,care se intampla sa fie conectata,iar la vreo douazeci de secunde distanta tipa iese de pe aplicatia,aparandu-i ultimul act la 5:03.Ray chicoteste si isi arunca telefonul.
Din perspectiva Kayrei
-O noua cucerire?spun zambind ca si cand as fi tras ceva pe nas.
-E sor'mea.spune iar eu rad.
-Si?O verifici?Atat de comunist esti?
-Da,o verific.Si intamplator,cand voi ajunge acasa o sa-i rup limba aia cu care ma minte.
Imi dau ochii peste cap,privind catre drum.O masina de politie se afla in fata noastra iar eu ma panichez instant,timp in care Rayden ramane calm pentru a nu da impresii proaste.Pfu,am scapat.
Fara sa-mi dau seama atmosfera devenise foarte linistitoare si placuta.Surprinzator soarele apasaruse pe cer chiar daca eram in octombrie,ceea ce crea o ambianta placuta.Gasisem ulterior si cam 3 sticle de vin langa scaun.Rayden ma urmarea atent daca o sa beau sau nu,ceea ce ma amuza teribil,si ca sa-i fac in ciuda am dat aproximativ tot pe gat.A durut la propriu.
-Era al meu.el declara cu ochii la drum.
-Pff?Si ce?spun,simtind cum ma ia valul.Nu numai tu esti cel suparat.
-Bun.rade el.Imparte-ti amaraciunea cu mine.
Rad si ii dau si lui sa bea,ceea ce devine placut.Nu ma mai interesa ca el e cel ce conduce,de ce nu am muri amandoi?Haha,perfect.
-Hm..spuse el molesit,punand o frana de zile mari in intersectie care aproape ma arunca de pe scaun.Ala e drumul catre bloc tau iar ala e drumul catre casa mea..iar ala e drumul catre cel mai apropiat hotel.
-Propui ceva?spun,dand o gura de vin peste cap.
-Vreau sa te culci cu mine!
