x_Ramona episodul35_x

Prolog: dacă încă aștepți o scenă de sex, țin să-ți spun că te voi dezamăgi episodul ăsta. Acest capitol va fi unul dintre cele mai triste din toată povestea.

Dă play și începe să-ți rozi unghiile: Pablo Alboran – Perdoname

Nu era posibil așa ceva. Cum să mă alungi? A fost pentru prima oară în viața mea când m-am simțit cu totul și cu totul neputincios. Nu era absolut niciun lucru pe care să-l fi putut face și să nu îl fi făcut. Nu voiam să accept că totul s-a terminat fără măcar să înceapă. Poate știi momentul ăla când stai la o bucată de noapte și știi sigur că singura persoană care-ți inundă mintea face exact același lucru, că nu poate dormi, că se regăsește în fiecare melodie pe care o ascultă, că îi este imposibil să nu-și simtă pleoapele greoaie și că se uită obsesiv la telefon să vadă dacă nu ai trimis cumva vreun mesaj. Totul era ca o partitură divină pe care nu a apucat nimeni să o asculte și să o aprecieze.

Cel mai dureros lucru nu mi se pare că este atunci când ești părăsit, atunci când ești înșelat sau atunci când ești mințit. Cred că cel mai urât sentiment este atunci când nu știi ce se întâmplă, nu-ți dai seama dacă este sau nu vina ta și nu mai are cine să-ți ofere nici măcar un răspuns.

Îmi mai doream un cuvânt, ea își mai dorea un glas, eu îmi mai doream o secundă, ea își mai dorea un ceas. Îmi mai doream un zâmbet, ea își mai dorea un surâs, eu îmi mai doream o rază, ea mai voia un apus. Îmi mai doream o frază, ea își mai dorea o poveste, nu mai era loc de regrete, nici de păreri sau proteste.

S-a rupt totul dintr-o dată. Mă simțeam de parcă am fost dezbrăcat, legat și pus într-o cușcă și plimbat apoi prin tot orașul ca să mă vadă toată lumea și să-mi învăț lecția. Să nu-mi mai dau voie niciodată să fiu vulnerabil. Faptul că eu puteam să văd lucrurile cum nimeni altcineva nu mai putea, felul în care funcționa creierul meu, era lucrul pe care îl adora la mine. Ei bine, ăsta era lucrul pe care îl uram cel mai mult în clipa aia. De asta aveam nevoie de răspunsuri, de asta îmi era greu să înțeleg, de asta rațiunea și logica se pișa cu jet înalt pe toată situația care avea loc. Cu cât căutam mai mult, nu găseam un motiv și cu cât încercam mai mult să înțeleg, mai mult mă enervam.

Cum rămâne cu ”nu vreau să te pierd”, ”nu pot să nu mă gândesc la tine”, ”nu vom puteam niciodată să fim prieteni”? Acestea erau cuvintele care îmi zgâriau amintirile. Îmi spui toate astea și apoi pleci? Ca și cum ce, ca și cum nimic? Ce om normal la cap face asta? Aveam impresia că cineva mă pedepsea pentru ceva și nu înțelegeam de ce. Până la urmă făcusem sex cu o grasă, lucrurile trebuiau să fie bune pentru mine. Fuck you, karma! Sau Carla.

Oare era adevărat ceva din tot ceea ce mi-a zis? Oare se gândește la mine? Oare nu îi este greu să adoarmă? Oare tresare când sună telefonul? Toate astea erau întrebări care nu mă lăsau să mă concentrez la nimic altceva.

Era frustrat și nervos, dar nu știam pe cine. Pe de-o parte pe mine pentru că m-am lăsat luat de val, pe de altă parte pe ea pentru că a decis să renunțe. Nu înțelegeam când sau cum am reușit să o dezamăgesc, să o fac să-și dea seama că nu asta își dorește. Voia să pară o femeie puternică și independentă, dar eu puteam să văd că pe interior, încă este o fetiță care vrea să se îmbrace în rochie de prințesă, să stea în fața oglinzii și să își pieptăne părul timp de câteva ore. Să fie ținută în brațe, alintată și să se simtă în siguranță. Niciodată nu lăsase garda total în jos, dar când a mai făcut-o, am știut să o privesc în suflet. Era mult praf acolo și nu voiam să se mai depună. Voiam să mă lase să suflu și să dau cu Pronto.

Nu vreau să te iert, vezi dacă poți tu să o faci. Este numai vina ta și a nimănui altcuiva pentru că ești o lașă, pentru că nu ai avut curaj să faci nimic în afară de a fugi. Și să fii foarte conștientă că a fost cea mai proastă decizie pe care ai luat-o în ultimul timp. Nu-ți dau voie să te consolezi cu ideea că se va dovedi la un moment dat că ai procedat bine. Nu! Ești o fricoasă și ai făcut alegerea greșită. Și trebuie să ți-o asumi și să trăiești cu asta. Dar adu-ți aminte ce vorbeam referitor la ”cum ar fi fost dacă” și știu că o vei face în fiecare zi când nu mă vei auzi, în fiecare seară când voi fi online și nu vei avea curaj să-mi spui nimic și de fiecare dată când o nouă maimuță se va da la tine, ai să știi că ”Andrei nu ar fi zis asta, Andrei ar fi înțeles ce am vrut să zic” și abia atunci o să realizezi niște lucruri. Și dacă tot ți-e frică de faptul că toți bărbații vor să te fută și atât, data viitoare când pățești asta cu cineva, amintește-ți că eu te-aș fi sărutat pe frunte. Și când se întâmplă asta, pune-ți mâna dreaptă pe umărul strâng și știi tu mai departe.

P.S. – ”Suge-o, Andrei, o scenă de sex nu mai scrii și tu?” Nu mai fi superficial, o să vină și astea. Sunt sigur că găsești tone de porno pe net la care să te masturbezi până am să scriu eu o treaba de genul.

P.P.S. – mă simțeam de parcă tocmai îmi epilasem sufletul cu ceară.