Diana capitolul23

Cap 23

- Ce e locul asta?

- Arata ca un buncar si presupun ca e casa lor, raspunde Jason privind in jur.

- Imi da fiori.

- Acum nu mai e atat de amuzant, nu-i asa? intreaba sarcastic si isi da ochii peste cap.

- Stii ceva? Chiar nu e momentul sa ma ataci, Jordan.

- Diana?

Vocea atat de cunoscuta m-a facut sa tresar si sa-mi puna toate simturile in miscare. Am privit in dreapta, unde era o

usa de fier.

- Esti chiar tu?

La a doua intrebare m-am tras atat de brusc din mainile baiatului cu aripi ca l-am luat prin surprindere si am scapat. M-am lipit de usa de fier cu intreg corpul, ignorand racoarea si impactul.

- Lucas?

- Chiar tu esti, ce naiba cauti aici?

- Lucas o sa te scot de aici, strig cand mainile mi-au fost din nou prinse la spate.

- Tu chiar ti-ai pierdut mintile?

- Ai putea sa fii recunoscator odata in viata Smith!

- Jordan, cat de cretin ai putut sa fii sa te bagi cu ea in asta?

- De parca nu ai stii cum e.

- Oh Doamne, o sa te omor atat de tare daca mai iesim de aici.

- O sa iesim, spun cu vocea slaba.

Iepurele ne-a impins agresiv in fata, semn sa ne continuam drumul si nu ne-am impotrivit. Am continuat sa mergem pe holul lung si destul de ingust, pana am ajuns intr-o camera uriasa. Era cat un intreg teren, plin cu aparatura de ultima generatie.

Am continuat sa mergem aproape de mijlocul incaperii, unde erau plasate doua mese, mai multe fiind prezente si pe margine si stranse frumos.

- Ai vazut vreodata filmul ala de groaza unde oamenii unui hotel sunt-

- Vrei sa termini odata?! Eu nu inteleg cum poti fi asa relaxata.

- Fii serios Jason. Ce o sa faca? O sa ne puna pe masa si o sa vina cu un cutit si o furculita, nu? Sau va musca direct din noi?

- Tu chiar nu intelegi? continua din ce in ce mai nervos si face semn cu capul spre tavan.

I-am urmarit privirea si am vazut exact

deasupra meselor un aparat aproximativ in forma de triunchi. Nu am realizat din prima ce este, dupa care varful rotund si subtire m-a facut sa ma incrunt.

- Cred ca glumesti .. ala e un laser?

- Vrei sa ghicesti ce urmeaza?

Am inceput sa ma zbat, incercand sa scap dar era degeaba. Stransorea baiatului cu aripi era extrem de puternica, lasandu-mi urme pe piele.

- Deci, treaba sta cam asa ciudatenii ale naturii..

Nici nu am apucat sa imi termin propozitia ca fata leopard si-a ridicat mana, daca putea fi numita asa, si m-a taiat pe abdomen cu o miscare scurta.

Cele trei zgarieturi au trecut prin tricou si m-au facut sa sangerez destul de tare, ceea ce m-a facut sa icnesc si pe Jason sa sara cu viteza dar degeaba, pentru ca era prins la loc.

- In regula, fara jigniri. Sunt protejata lui Dean si o sa va omoare daca patesc ceva la naiba cu voi corcituri idioate! spun de data asta pana la capat ridicand tonul din ce in ce mai tare.

Stateau acolo fara sa spuna nimic, pana sa observ un zambet deloc prietenos de la tipul cu capul de iepure. Un zambet horror ce m-a facut sa ma incrunt usor la el. A facut semn din cap, si am fost dusi la masa. Ne-au trantit cu fata in sus si ne-au imobilizat cu un set de curele care ne tineau aproape intepeniti in loc.

- Vreo idee? Vreo ultima idee? tipa Jason cand vede ca laserul se misca si se fixeaza spre noi intr-un unghi perfect sa ne taie in jumatate.

- Raman eu vreodata fara? soptesc dupa care zambesc spre tipa pe care deja nu o suportam catusi de putin.

Laserul a pornit miscandu-se incet spre partea mea. Am asteptat sa se apropie apoi mi-am miscat mana cat mi-a permis cureaua, indreptandu-l spre legaturi si reusind sa ma dezleg, folosind acelasi lucru la Jason, totul petrecandu-se in cateva secunde.

Hibrizii au atacat cand ne-au vazut si a inceput o lupta destul de dureroasa. Erau puternici, inteligenti si extrem de rapizi. Era chiar dificil sa te feresti de

miscarile lor dar cu ajutorul medalionului am reusit sa ii punem la pamant.

Mi-am scuturat palmele cand i-am vazut ametiti la pamant, si am zambit spre Jason. Laserul inca era pornit si l-am urmarit cu privirea pana am observat ca se indrepta spre baiatul cu aripi. Era confuz, incercand sa se puna pe picioare si statea cu spatele fara sa realizeze. Am facut ochii mari cand am vazut laserul la cativa centimetri de el si in urmatoarea secunda m-am trezit presata de corpul lui, el fiind lipit de peretele opus la cativa metri buni de laser.

Am dat un pas in spate inghitind in sec cand mi-a prins incheieturile privirea lui fiind extrem de serioasa. Am privit in

spate unde Jason era in aceiasi situatie ca a mea, capturat de un vampir pe jumatate motan. Am privit in jur si am realizat ca au fost chemate intariri.

- Felicitari salvatoarea poporului. Ce a fost in mintea ta sa treci la o secunda pe langa laser pentru inaripatul ala?

- Mai taci Jason! Nici macar nu am gandit miscarea, m-am trezit lipita de el.

- Asta pentru ca la vampiri, puterea actioneaza de capul ei daca sentimentul e destul de puternic. Ai vrut dar nu stiai daca sa actionezi.

- O sa murim..

Am fost pusa la pamant, primind lovituri nenumarate inainte sa apuc sa clipesc.

Tocmai eram trantiti in mijlocul laboratorului ala si batuti cu pumnii si cu picioarele fara sa fim capabili sa ne miscam.

Am ridicat o mana si i-am aruncat pe toti de pe mine, incercand sa ma pun pe picioare. Ii tot indepartam si ii loveam de pereti dar nu era de ajuns, revenind in cateva secunde. Cred ca viteza lor era tripla fata de a noastra.

- Cred ca va ajunge, spun nervoasa si ii strang pe toti intr-un grup, apoi pornesc un cerc de foc in jurul lor.

- Jason, ridica-te! Trebuie sa mergem.

Am privit spre prietenul meu, insa nu misca. Era batut mar, intins pe podeaua in care te reflectai. M-am uitat spre

cercul de foc asigurandu-ma ca tine cat il tarasc afara, insa un detaliu mi-a atras atentia.

- Unde e ..

M-am lovit de un corp tare, si in secunda urmatoare am fost incercuita de o pereche de aripi negre alaturi de doua brate uriase. Nu ma asteptam nicio secunda sa fie recunoscator pentru gestul de mai devreme, dar nici tradator in halul asta.

- Stii? Cred ca sunteti noul meu lucru preferat din lume pe care il urasc, spun amuzata spre el insa nu am vazut nicio miscare pe chipul lui. Gol.

Cercul s-a stins si am putut sa vad nervozitatea de pe fata lor. Daca pana

acum nu au reusit, acum stiam sigur ca nu mai am scapare. Se tot apropiau si nu mai aveam niciun plan. M-am uitat pentru ultima oara la tipul brunet, sperand ca voi gasi cea mai mica sclipire in ochii lui, dar tot ce facea era sa priveasca fara expresie in fata si sa ma tina sub aripile lui.

Baiatul motan care parea cel mai rau dintre toti a ridicat mana pentru a ma lovi, insa a ramas cu ea in aer cand s-a auzit un strigat ce mi-a dat fiori. Nu puteam sa vad cine a aparut, dar puteam sa vad cum capul fetei leopard a cazut pe podea. Am deschis gura mirata si socata, privind cum toti hibrizii cadeau pe rand pana cand a mai ramas doar liderul lor, dupa presupusele mele. Cel cu capul de iepure.

Mi-am inghitit un nod imens din gat ce imi bloca respiratia cand am recunoscut spatele ala bine facut si parul usor dat pe spate intr-un fel rebel.

- Dean!

- Nu acum iubito, striga gafaind la mine in timp ce tot incerca sa scape si de ultimul hibrid. Sau penultimul pentru ca eu inca eram prinsa sub o pereche de aripi negre.

Am zambit simtind cum sangele imi urca in obraji.

- Ai face bine sa dispari, de el nu te mai salvez.

Tipul m-a privit incruntat si am simtit cum ne ridicam de la sol. M-am panicat

si gatul mi-a reactionat prea tarziu ca sa tip. Brunetul mi-a acoperit gura cu palma lui uriasa, iesind cu mine din incapere fara ca Dean sa bage de seama. Avea o viteza uluitoare ce ne-a scos din buncar in mai putin de doua minute si odata ce s-a vazut sub cerul liber, s-a inaltat deasupra padurii tinand strans de corpul meu ce parea extrem de mic pe langa a lui.

Hai sa vedem partea buna in chestia asta. Daca voia sa ma omoare, mi-ar fi dat drumul de la inaltime. Si totusi, daca nu asta vrea, atunci in ce m-am mai bagat?

Cap 40

A coborat in inaltime, pana am vazut ca ne indreptam spre un lac nu prea mare format de o cascada, la o altitudine destul de inalta. In alte circumstante m-as fi bucurat atat de mult de privelisti, mai ales ca din totdeauna mi-am dorit sa stau la munte, dar sa nu uitam ca eram in ghearele unei pasari mutante uriase, ca un soricel mic si speriat.

Intr-un final am ajuns sa ating din nou pamantul cu picioarele, si ma simteam extrem de usurata. Am ramas cu spatele la el, privind cascada si incercand sa imi dau seama ce are de gand sa faca, de m-a adus tocmai aici. Si sigur nu urma ceva de bine, pentru ca locul era extrem de restrans si greu de gasit daca nu privesti de sus.

- Si cand te gandesti ca sunt oameni in lume care chiar incearca sa gaseasca o explicatie magiei, pentru ca se presupune ca ea nu exista.

Am pufait cu un amuzament fals, realizand cat de normala era viata mea inainte si unde ma aflu acum. Nici nu mai pomenesc prin cate am trecut.

Am privit peste umar scurt, insa inaripatul ala statea nemiscat ca o statuie si se uita la mine ca la un fel principal.

- Imi spui care e planul tau sau vrei sa te distrezi putin si sa ma lasi sa ghicesc?

Am asteptat cateva secunde pentru un raspuns apoi mi-am amintit un detaliu minuscul.

- Am uitat, voi nu vorbiti. Vrei sa imi mimezi atunci planul tau?

Sa-l iau peste picior nu cred ca era cea mai buna idee in momentul de fata, dar chiar nu ma puteam abtine. A fost intotdeauna in caracterul meu sa fac misto de persoane atunci cand ma enervau.

- O sa ma lasi sa mor de foame aici ? Ma ineci ? Sau poate iti place sa iei chiar tu masa intr-un loc cu priveliste..

Am auzit pasi si m-am intors speriata cand am vazut ca vine spre mine. Daca pana acum eram pusa pe glume, acum

sigur am intrat in garda, facand cate un pas inapoi cand el facea unul inainte.

- Nu ma face sa te ranesc, aproape soptesc si ridic o mana in aer.

S-a oprit scurt si si-a ridicat si el o mana in aer. L-am privit dubios dar apoi ochii mi-au cazut pe pumnul lui strans care avea de jur imprejur colierul meu. Mi-am verificat gatul gol ca si cum as fi avut probleme cu vederea si am batut din picior ca un copil rasfatat.

- La naiba, cum faceti asta de fiecare data?

S-a pus din nou in miscare, ajungand in dreptul meu. M-a privit extrem de lung ceea ce m-a facut sa stau nemiscata fara sa respir, asteptandu-ma in orice

moment sa primesc vreo una care sa ma puna la somn.

- Dezbraca-te.

Inima a inceput sa bata cu forta si aproape ca m-am inecat cand am incercat sa imi inghit nodul urias din gat. Nu stiam daca sa fiu socata de cerinta lui sau de faptul ca vorbeste. Animalele astea chiar vorbesc, dar o fac pe fitosii in preajma altora. Fara sa fiu capabila de un raspuns, mi-am strans bratele in jurul meu. Cred ca la ce se gandeste el, e mult mai rau decat sa ma manance de vie.

Cu o expresie la fel de dura si neschimbata, fara sa strambe din nas sau sa-si dea ochii peste cap, a facut un ultim pas pana la mine si mi-a rupt

tricoul cu o miscare. Am inghetat fara alte alternative si am inchis ochii incercand sa-mi opresc impulsul de a tremura.

Am asteptat un timp, dar nu se intampla nimic asa ca mi-am departat pleoapele foarte putin, acelasi corp fiind in fata mea, inca tinand ce a mai ramas din tricou in mana, fara sa schiteze nimic nou.

- Daca ai incercat sa ma bagi in sperieti, sa stii ca ai reusit, spun cu vocea ragusita.

A mai facut un pas trecand pe langa mine, continuand pana a ajuns la marginea apei. A dat drumul la material, si l-a scos abia dupa cateva secunde imbibat de apa rece si atat de cristalina

ca puteai sa vezi stancile de la fund.

S-a intors inapoi in fata mea, si m-a atins bland cu materialul la arcada. Am icnit scurt si abia acum am realizat cat de ranita eram in urma luptei din buncar. Am incercat sa nu ma holbez la el cand statea la cativa centimetri de fata mea probabil curatand tot sangele ce s-a intins pe obraz. Chiar eram pregatita sa-l intreb extrem de dur de ce nu si-a folosit propriul tricou, crezand ca e vreo manevra idioata masculina, dar am realizat ca el era la bustul gol, detaliu pe care il observasem si inainte dar nu il bagasem de seama.

S-a lasat atat de brusc pe vine incat am tresarit usor insa nu s-a deranjat sa se uite la mine, continuandu-si treaba pe abdomen, acolo unde fosta lui colega de

mai devreme a facut-o pe felina cu mine.

- De ce nu vorbesti, daca poti? intreb pana la urma mancata in totalitate de curiozitate.

Ca si cum nici nu as fi fost in fata lui, continua sa imi stearga sangele uscat intorcand materialul pe toate partile. Aripile lui aproape ca imi intrau in ochi si fara sa am alta ocupatie am inceput sa suflu spre ele ca ultima pustoaica din groapa cu nisip.

Penele negre se miscau dezordonat, ajutate si de adierea vantului si fara sa ma pot abtine am intins mana sa le ating dar nu am apucat sa simt nici macar un varf pentru ca tipul s-a tras brusc, ridicandu-se in picioare cu o expresie dura.

Si-a desfacut aripile cat erau ele de lungi si le-a scuturat ca si cum si-ar fi luat zborul. Speriata de reactia lui atat de brusca, m-am impleticit in propriile picioare si am cazut pe spate.

- Scuze ..

Vocea mea a iesit extrem de patetica si gatuita. De tinut minte, sa nu mai fac asta in veci.

A lasat materialul sa ii cada din mana, apoi cu o miscare scurta mi-a aruncat colierul la picioare. S-a intors cu spatele insa i-am anticipat urmatoarea miscare.

- Asteapta! Ai niste raspunsuri de dat .. tu.. nici macar numele nu ti-l stiu la naiba!

- Juice.

Sunetul a fost extrem de slab si dur ca si prima data si inainte sa mai apuc sa spun ceva, deja era in aer vazandu-l ca o pata neagra din ce in ce mai mica pe cerul senin. Am ramas in sezut, privind confuza la ranile mele acum curatate si la colierul pe care mi l-am prins inapoi, realizand abia dupa un timp ce a zis si incepand sa rad ca o nebuna in mijlocul padurii. Cum naiba sa te cheme Juice?

***

Am ajuns acasa exact cand soarele apunea, o nuanta de portocaliu inudand totul in cale. M-am gandit de doua ori daca sa intru, insa usa s-a deschis singura, o pereche de ochi de un

albastru intens fixandu-ma. Am incercat sa-mi abtin zambetul insa s-a imprastiat rapid si i-am sarit in brate cand am vazut aceeasi reactie din partea lui.

- De ce in majoritatea timpului te gasesc numai in sutien? intreaba amuzat.

- Semnale de alarma, raspund cu un ranjet prostesc. Am crezut ca te-am pierdut, Lucas.

- Ce s-a intamplat mai exact dupa ce m-ai calcat in picioare la hotel?

- Sage traieste, spun dintr-o bucata si ma asez pe fotoliu.

M-am rugat sa nu vad o reactie asemanatoare si la el, dar in zadar. S-a

asezat pe fotoliul opus cu putere ca si cum l-a curpins ameteala, iar privirea i-a ramas fixata in gol undeva prin mine.

- E adevarat? reuseste sa intrebe dupa un timp.

L-am privit cu mila si am dat afirmativ din cap. S-a ridicat brusc si s-a imbracat cu singura jacheta ce era agatata in cuier.

- Lucas .. te rog.

- Trebuie sa o gasesc inaintea lui. Imi pare rau.

Si a disparut. Fara alte regrete, fara sa imi arunce macar o privire peste umar sa vada lacrimile ce amenintau sa vina, sau rugamintea din ochii mei. Am lasat

capul in pamant realizand ca l-am pierdut si pe al doilea. Trebuia sa accept ca oricine ar fi Sage, cu siguranta era mai umana ca mine.

Am urcat in camera mea, m-am schimbat apoi am impachetat totul si am plecat fara sa privesc din nou casa familiei Smith. Am mers lejer, pierduta in gandurile mele, pana am ajuns in fata vilei unde in ultimul timp ma simteam mai acasa ca niciodata.

- Nu pari deloc surprins, spun si il sarut scurt pe obraz asezandu-ma langa el pe trepte.

- Stiam ca o sa vii. Esti bine?

Privirea lui Dean era ingrijorata si calda iar chipul lui era inca acoperit de cateva

rani ce nu au avut timp sa se vindece. Mi-am inlantuit bratele in jurul lui si mi-am ascuns fata in scobitura gatului sau.

- Multumesc. Stiu ca probabil acum o sa ai probleme din vina mea.

A aruncat restul de la tigara si si-a pus un brat in jurul meu, fara sa spuna nimic. Nici nu era nevoie. Eram sigura ca stia de ce sunt aici cu bagaj, eram sigura ca va avea probleme cu hibrizii dar eram sigura ca mereu va fi acolo si mi-a demonstrat de atatea ori.

- Dean?

- Hm? maraie slab ca si cum doar voia sa stea in liniste.

- Vrei sa-mi povestesti despre sotia ta?

Cap 41

- Ce-ti veni sa ma intrebi asta exact acum? intreaba Dean dupa un moment lung de liniste.

- Am avut intentia cu mult inainte, dar mi-a fost prea teama de reactia ta.

Un zambet i-a aparut pe chip in timp ce privea in departare, ca si cum era captiv intr-o amintire, si in orice moment ma asteptam ca povestea sa inceapa, insa s-a ridicat in picioare calm si a soptit.

- Nu-i treaba ta.

Un sentiment de jena mi-a cuprins corpul pentru ca am pus intrebarea de mai devreme si mi-am muscat obrazul pe interior. L-am privit cu coada ochiului

cum s-a sprijinit de unul din stalpii de pe veranda, cu bratele incrucisate la piept.

- Acum ma crezi cand iti spun despre catelusii Smith ca nu au o farama de creier?

M-am incruntat surprinsa de schimbarea brusca a subiectului si l-am privit intrebatoare.

- Amandoi te-au abandonat si s-au dus in limba in cautarea lui Sage. Dar nu stiu ce nu au inteles din propozitia, e captiva in Olimpiada.

- Asta nu o sa-i opreasca.

- Ba eu cred ca da. Nimeni nu poate sa deschida portile inainte de termen,

inafara de mine.

- Ii cunosc prea bine, spun si sar in picioare, brusc enervata. O sa gaseasca o cale. Eu sunt o muritoare si am gasit solutii la atat de multe lucruri iar tu ii subestimezi pe ei? Nu o sa dureze mult pana vor incerca o magie sau cine stie ce alte vrajitorii.

- Sau pana cand o sa-si faca aparitia aici sa ma implore, si atunci chiar o sa ma distrez.

- Te implor .. nu-l lasa pe Aleron sa-ti calce pragul.

Vocea mi-a rasunat in propriile urechi extrem de tremurata si cu o tenta de frica. Deja simteam cum inima mi-o ia razna numai cat ma gandeam la

revederea lui, iar Dean a observat asta pentru ca m-am trezit imbratisata.

- Uita-te la mine, spune poruncitor si imi prinde fata in palmele sale in asa fel incat sa il privesc fix in ochi. Maimutoiul ala nu o sa se mai apropie de tine. Nu stiu cat de constienta esti, dar esti proprietatea mea si nimeni nu o sa te mai raneasca vreodata. Vreau doar ce e bine pentru tine, Diana.

L-am imbratisat la randul meu si mi-am sprijinit capul de umarul lui urias.

- Nu are niciun sens dar sa stii ca te iubesc extrem de mult.

- Are pentru mine, iubito.

Am zambit la apelativul lui pe care il tot

foloseste de cand ne-am intalnit, desi primele dati chiar ma enerva.

- Intrerup ceva?

Am tresarit putin cand o voce ne-a intrerupt dar m-am calmat cand am vazut ca Jason ne privea amuzat, cu o spranceana ridicata.

- Deja ai intrerupt jigodie, spune Dean si isi da ochii peste cap.

- Am venit doar sa intreb-

- Nu, nu ti-o dau pe Sage saracule! tipa Dean iritat, inainte ca el sa poata termina propozitia.

- Puteti sa va spalati toti pe cap cu ea din partea mea. Am venit sa intreb daca

vrei sa mergi la mall, spune infumurat si ma priveste.

Nu am putut sa imi stapanesc uimirea de pe chip la intrebarea lui. Jason chiar are de gand sa ma aleaga pe mine in toata ecuatia asta? In locul ei? Adica, intr-o lume intoarsa invers din cauza acelei tipe, el chiar ma invita la mall?

- E clar ca nu vrea sa mearga. Crezi ca nu mi-ar fi spus mie?

- Nu! Adica da, da vreau sa merg.

Am sarit toate treptele verandei ca un copil entuziasmat si m-am agatat de bratul lui.

- Nu inteleg ce e gresit la voi, spune Dean si da din cap cu o expresie

invidioasa.

Si-a scos portofelul apoi mi-a intins un dreptunghi ce semana cu un card de credit.

- O sa ai nevoie de asta, crede-ma.

Am ezitat in prima parte, dar m-am gandit ca momentan nu mai am pe nimeni, nu am niciun job si nicio economie, asa ca inainte sa ma gandesc l-am zburat din mana lui Dean, pana a ajuns la mine.

- Multumesc, spun apoi ii mimez din buze un te iubesc pe care stiu ca l-a inteles.

- Distractie placuta, iar tu ai face bine sa ai grija de ea daca nu vrei sa schimbi

continentul.

Tot drumul pana la mall am mers in liniste, bucurandu-ma de oras si unele privelisti pe care le ratasem. Jason imi mai zambea din cand in cand si puteam sa vad o chestie in ochii lui, ca si cum as fi una din cele mai importante persoane pentru el. Poate chiar cea mai importanta.

De cum am intrat in cladirea uriasa cu etaje, am inceput sa il car in tot felul de magazine insa nu a schitat nimic, nici chiar atunci cand am vizitat unul de lenjerie intima. El chiar era fericit sa fie cu mine.

- De ce?

S-a intors de la examinarea unui pulover

si m-a privit confuz.

- De ce, ce?

- De ce eu si nu Sage? Si tu ai fost implicat in trecut.

- Exact. Pentru mine chiar e trecut, iar mama avea o vorba pentru care ii sunt tare recunoscator ca m-a invatat-o. Unde scuip, nu mai ling.

Am ramas blocata in loc in timp ce el s-a intors din nou cu spatele. Atat de mult rau i-a facut fufa aia in trecut? Sau el chiar ma iubeste mai mult decat a iubit-o pe ea vreodata?

- Cred ca ar trebui sa incerci asta, sincer.

Am privit umerasul din mana lui ce sustinea o rochie visinie de catifea, mulata si care iti lasa umerii la vedere.

- Esti cel mai tare, spun si iau umerasul apoi ma indrept spre cabina de proba.

Am mers de-a lungul oglinzilor, pana am vazut una din draperii trasa pe jumatate insa cand sa intru era ocupata de o fata ce tocmai isi tragea jeansii pe ea.

- Oh, imi cer mii de scuze. Chiar credeam ca e liber.

Si-a ridicat chipul iar un sentiment nemaintalnit m-a facut sa inghet in fata ei. M-a scanat apoi si-a oprit ochii calzi asupra mea.

- Ne .. ne cunoastem de undeva?

- Imi place colierul tau.

Vocea ei era atat de subtire incat am crezut ca tocmai mi-a vorbit vreo pustoaica din imprejur. Mi-am dus mana automat la lantisor, si dupa cateva secunde m-am chinuit sa zambesc.

- Ahh .. multumesc.

Nu puteam sa imi iau privirea de la parul ei perfect ce ii incadra chipul. De la formele ei atat de sexy si deloc vulgare. De la trasaturile finute. Puteam sa jur ca am mai vazut-o undeva.

- Imi poti spune de unde il ai? Mi-as dori unul exact la fel.

- E un cadou, raspund repede inca

tinand colierul in pumn.

Tot incercam sa imi amintesc fata ei, dar creierul imi juca feste.

- Sage!

Cineva tocmai strigase numele asta cu putere si inainte sa realizez, o alta tipa a trecut pe langa mine si a intrat in cabina, punandu-si mainile in solduri.

- Ce dureaza atat?

Am vrut sa imi inghit nodul din gat dar m-am inecat si respiratia a inceput sa o ia razna. Am lasat rochia sa cada pe podea in timp ce am facut doi pasi in spate, apoi am rupt-o la fuga pana cand m-am lovit de Jason.

- Wow! Chiar atat de rau iti statea?

Am inceput sa imi agit mainile prin aer, fiind nici eu prea sigura exact ce voiam sa arat sau sa explic. Imi venea sa plang, iar respiratia mea nu dadea semne sa isi revina. Eram in cel mai mare soc al vietii mele, dupa moartea mamei.

- Ce s-a intamplat? Esti bine? intreaba J si ma apuca de umeri ingrijorat.

Am dat din cap negativ.

- Era Aleron pe aici sau ce dracu s-a intamplat?

- Exact dracu s-a intamplat, reusesc sa spun cu vocea tremurata.

- Haide, mergem acasa.

Am iesit din mall, tinand de Jason ca un plod speriat de lume. Nu am idee cum m-a dus acasa dar in urmatoarea secunda m-am trezit pe veranda, dar in loc sa ma calmez, am simtit cum sangele incepe sa fiarba in mine la vederea lui Dean.

- Ce iti mai place puterea si sa te joci cu mintile oamenilor. Nu-i asa, prostuta de mine?

- Ce i-ai spus, jigodie?

- Nimic, a fost sa probeze o rochie, si asa a iesit de la cabine, spun J si ridica mainile in semn de predare.

- Iubito, ce e? intreaba Dean cu caldura si isi preseaza palma de obrazul meu.

I-am indepartat mana violent, in acelasi timp in care o lacrima a cazut involuntar.

- M-am saturat de toate minciunile voastre. De mila voastra. Sunt om, nu animal de companie!

- Calmeaza-te si spune-mi ce s-a intamplat.

- Eu zic sa te mai gandesti in legatura cu puterile tale, pentru ca printesa voastra a gasit o portita de scapare din Olimpiada.

- Ce? intreaba amandoi la unison.

- Exact. Ma asteptam sa intalnesc persoane la mall, dar nici chiar pe legendara Sage.

- Aberezi, spune Dean care deja isi pierdea calmul.

- As fi vrut eu. Daca nu ar fi strigat-o pe nume si daca nu mi-ar fi complimentat colierul. Care e defapt al ei!

- Panarama.. sopteste Dean si isi duce bratele la ceafa.

- A fost libera tot timpul asta, nu-i asa? intreaba Jason nervos.

- Tu nu te baga!

- De ce nu? Nu esti mandru ca ne-ai jucat pe degete atatia ani? Ca ti-ai batut joc de noi? Am fost atat de distrus incat am avut impresia ca am fost otravit de la durerea din interior. Aleron a fost

exilat si familia Smith distrusa, iar ea a fost libera cu o viata normala pana acum? Trebuie sa recunosc Dean, te-am subestimat candva. Esti aceeasi jigodie din totdeauna.

- Eu zic sa-ti tii gura pana nu ti-o mut din loc.

- Tot scandalul asta si minciunile tale aproape au omorat-o pe Diana atat psihic cat si fizic. Vrei sa o bagi in mormant dupa Raya?

Am facut ochii mari la tupeul lui Jason si am privit rapid spre Dean pentru a-i observa reactia.

- Diana nu va fi niciodata sotia mea.

Am zambit ironic, in timp ce lacrimile

inca curgeau fara incetare.

- Sa va ia dracu pe toti, cu tot cu povestile voastre si viata voastra supernaturala. Eu am plecat.

- Si cat de departe crezi ca poti ajunge?

- Plec! tip atat de tare incat padurea a format ecou. Ma duc la tata. Macar stiu ca e sigura persoana care nu ma minte cand spune ca ma iubeste.

Mi-am smuls colierul si l-am aruncat, lovindu-se cu putere de pieptul lui Dean. Mi-as sters ochii cu maneca, apoi m-am intors pe calcaie si m-am facut nevazuta.