x_Ramona episodul27_x

Prolog: Eram în autogară și fumam. Eram amândoi înghețați de frig și ne evitam reciproc privirile. Fulgii se fereau să apară, nici ei nu voiau să fie martorii momentului în care Anemona urma să plece înapoi în Constanța. Ne-am luat câte un ceai și sorbeam amândoi fără să ne spunem vreun cuvânt. Era cu adevărat trist. Mai erau douăzeci de minute și pleca autocarul. În mintea mea încă se derulau lucrurile pe care le-am făcut în cele două zile cât a stat superba mea Anemona la mine. Când am plecat de la club aveam aceeași senzație pe care o are o mireasă în ziua de dinainte de nuntă, adică știam că răul a fost făcut și că viața mea va fi diferită din punctul ăla. Toate privirile ne urmăreau cum ieșeam, Ramona făcea apoplexie prin baie, alături de prietenele ei, iar amicii mei erau convinși că trebuie să strângă bani de nuntă. Neam de neamul Ramonei de la maimuță încoace nu a trăit așa o umilință, de față cu atâția oameni. După ce a terminat Anemona show-ul din fața Ramonei, îți jur că patru barmani s-au întors cu scaunele gândind ”Eu te vreau” și niște tipi de la o masă alăturată au ridicat plăcuțe cu note. ”Zece de la toată lumea, trei de da, ne vedem în etapa următoare.”

Nicicând nu am fost mai mândru. Am ieșit din club, am luat-o în brațe pe Anemona și m-aș fi apucat să-i construiesc o statuie fix în momentul ăla. Eram răzbunat pentru toate căcaturile pe care mi le-a făcut Ramona.
−Nu îmi vine să cred! Ai fost extraordinară, iubita mea, i-am spus în timp ce o sărutam ușor pe frunte.
−Mulțumesc, chiar a fost distractiv.
−Cum să-i zici, mă, Raluca? Foarte tare, tu ai văzut ce față a făcut?
−Păi nu Raluca ziceai că o cheamă? zice ea râzând. Sau Roxana sau cum o fi.
−Ha ha ha!
−Sărută-mă. Sărută-mă ca și cum ar fi pentru ultima oară când ne mai vedem, îmi spune ea cu vocea tremurândă.



M-am apropiat de ea și am atins-o melodios cu buzele precum o notă muzicală pe un portativ. Ea și-a trecut degetele prin părul meu, deasupra cefei și mi-a răspuns. Apoi s-a retras un pic, m-a privit în ochi, a zâmbit și mi-a spus:
−Ești un suflet minunat, Andrei. Simt nevoia să îți mai spun asta o dată.

Eu mi-am condus degetele până pe obrazul ei, apoi le-am coborât suav spre buze, am agățat-o pe cea de jos și apoi am mai sărutat-o o dată. Ea și-a pus brațele peste umerii mei, eu am cuprins-o de talie, am tras-o către mine și am înghețat timpul. Acesta era momentul suprem, amintirea care avea să mă bântuie mereu.

Am luat taxi-ul până la mine acasă, am ajuns și am intrat în cameră. Singura problemă era că și ai mei erau acasă și nu e chiar cel mai minunat lucru. Practic trebuie să te fuți pe vibrație. Plus că patul meu și scârțâia ca dracu’. Știi că e momentul ăla nasol când tu știi că urmează să faci sex și, în timp ce o faci, te concentrezi să îți dai seama dacă se aude ceva? Și nu știi sigur dacă te aude maică-ta din cealaltă cameră? Și e de căcat că practic tu faci sex și te gândești la maică-ta. Oedip devine mândru în astfel de momente.

Acum e momentul să dai play la

această melodie: The Weeknd – Wicked games

Fără banane, fără alcool în sânge, fără nimic. M-am așezat deasupra Anemonei și am început să o sărut pe șolduri. Îmi plimbam limba spre coastele ei, spre abdomen și ajungeam doar până unde mă lăsa bata blugilor. Cred că am lins un pic și cureaua ei, dar mă rog, nu era important. Tot piele era. Ea și-a desfăcut picioarele și m-a primit între ele, am început să o sărut pe gât și pe piept. Ea mi-a ridicat tricoul și mi l-a dat jos, trăgându-mă de bazin, înspre ea. Voia să mă simtă, voia să fie atinsă, își dorea… mă dorea.

Toată durerea din sufletul meu, s-a proiectat în acest minunat moment. Încercam să nu mă mișc prea mult ca să nu se audă zgomote dubioase în camera alor mei, să nu cumva să le dea prin cap să vină peste noi să vadă dacă totul e în regulă. De parcă maică-mea nu era conștientă că noi ne futem și dacă ar fi aflat așa ceva, că băiatul ei a fost deflorat, ar face infarct pe moment. A avut și ea 20 ani și a fost și ea pe la băieți acasă probabil, știa că e nașpa să faci sex stresat.



Între timp eu îi dădusem jos bluzița Anemonei și îi sărutam tot corpul. Ajunsesem să-i cunosc fiecare părticică din el, fiecare celulă. Știam exact unde să o ating mai tare, unde îi plăcea mai încet, unde își dorea să fie mușcată și unde zgâriată. Era ca o partitură pentru mine pe care o cunoșteam perfect și ăsta era concertul vieții mele.

Deja sexul dintre noi doi era dus la nivel de artă. Eu eram la bustul gol și ea la fel. Încercam să îi desfac sutienul și ale dracului sutiene, că greu mai sunt de desfăcut. Cred că au fost create de o femeie pentru că numai ele par capabile să se descurce cu așa un cifru.
−Stai să te ajut, îmi zice ea înțelegătoare.

Am trecut apoi la partea de jos, i-am desfăcut blugii și ăsta a devenit un al doilea impediment. Erau skinny jeans și cum căcat să pot să-i dau eu jos când abia poate ea să și-i dea jos? Trebuie să înțelegi că sexul perfect există doar în filme porno și acolo sunt regizori și camere de filmat. Sexul normal, ăla pe care-l face toată lumea, nu este așa. Dar poate deveni perfect pentru cei doi, e momentul lor și doar ei sunt importanți acolo. Ceea ce poate deveni perfect pentru două persoane, poate fi total imperfect pentru alți doi. De asta trebuie să te bucuri de fiecare om în parte în astfel de momente, pentru că doar împreună puteți atinge perfecțiunea, separat nu merge. Într-o contopire androgină, doar atunci veți deveni un singur suflet.



Nu mai existau haine între noi. Am văzut-o goală, dar pentru a câta oară? Nu avea importanță, era ca prima oară, aveam emoții. Am sărit pe ea instant și am început să-i sărut picioarele. Am pornit de la coapse, spre genunchi și am zăbovit acolo câteva momente. Nu știu dacă știi, dar la genunchi și în spatele acestuia, e o zonă erogenă foarte sensibilă pentru o femeie. Anemona a început să respire din ce în ce mai greu, iar eu am coborât spre gambe și spre tălpi. I-am sărutat degetele de la picioare, fiecare în parte, rotindu-mi limba pe ele. Ea gâfâia.
−Nu mai pot, Andrei! îmi spune printre respirații greoaie.

Îmi puteam da seama de asta, dar voiam să o fac să se chinuie puțin. Voiam să simt că dacă aș mai lăsa-o pentru încă o secundă, ar pica în depresie. Îmi făcea plăcere să dețin acest control.

Când deja a început să geamă prea tare, m-am ridicat, m-am așezat peste ea. Eu mă uitam în ochii ei, ea se uita în ai mei și făceam, pentru prima oară, dragoste. Ne sărutam, ne țineam în brațe și tremuram. Ne mișcam amândoi încet și simțeam că această clipă nu are început sau final, ci doar continuitate. În momentul în care a început însă să fie prea zgomotoasă, am încercat să-i acopăr gura cu palma, dar nu a mers. Așa că, a ieșit psihopatul din mine. Și din ea, pentru un moment. Am întors-o și am băgat-o cu capul în pernă. Am strâns-o de păr și îi împingeam fața cu putere în pat. Se vede că îi place, iar tot ce speram eu, era să nu o sufoc. Suntem animale la bază, e vorba de pasiune în timpul sexului, de trăire spontană, fără planuri sau decizii gândite anterior. Te așezi exact cum e mai bine pentru tine și te folosești de celălalt ca să înnebunești pentru câteva secunde. Să-ți urle creierul și să danseze gol într-o pădure. După aia îți revii la normal. Dar o facem pentru secundele alea de tulburare psihotică, când ajungi să îți cunoști sufletul îndeaproape.

Nu ne putem purta astfel în orice clipă din viața noastră pentru că există etică și moralitate și ne ghidăm după ele. Dar de aia e sexul așa cum este. Deoarece în momentul ăla dispar regulile, etica și regretele. Și de asta toți tânjim la momentul ăla de revenire la condiția animalică.



Și de asta vrei trasă de păr și strânsă de gât, pentru că se combină durerea cu extazul și cu plăcerea și ies gemete din gura ta, fără să realizezi sau să-ți explici de ce. Îi vedeam fesele cum dansează, separat una de cealaltă, pe ritmul pe care mă mișc eu. Cu adevărat poetic.

În club, Ramona încă era cu prietenele ei și plângea. Ramona a ajuns să plângă din cauza mea, era un sentiment frumos, oricât de urât sună asta.
−Merit asta! Voi nu știți cât de mult a vrut el să fie cu mine și câte a îndurat din partea mea, le spunea ea prietenelor ei. Dar nu mă pot bucura de fericirea lui, nu pot! Sper să se simtă și el măcar o dată cum mă simt eu acum, măcar o dată…

Și nu își imagina cât adevăr avea să existe în vorbele ei.

P.S. – ”SUGE-O, RAMONA!” Sper să te îneci cu propriile-ți lacrimi.

P.P.S.- eu nu voiam să accept însă, că între mine și Anemona sunt 500 de km. E ca la orice relație de ”friends with benefits”, mai devreme sau mai târziu, unul se va îndrăgosti, e inevitabil. Tot ce poți să speri este să nu fii tu ăla.