Diana capitolul18

Cap 18

Fata lui era relaxata, pleoapele fiindu-i inca inchise. Respira regulat ceea ce ma linistea putin, insa lesinul lui prea lung ma agita din nou. Totul era atat de ciudat. A cazut brusc langa mine, facut din sute de bucati de diamant. Iar cand fratele mai mic a aparut, am inghetat pur si simplu.

- Niciun semn?

Am miscat din cap negativ, fara sa imi intorc privirea spre usa acolo unde stiam deja cine este.

- Inca nu mi-ai spus ce s-a intamplat acolo.

- Nu stiu, Lucas. Vorbeam, si brusc a

cazut sub privirea mea.

- Stii, are un miros tare ciudat acum..

Am facut ochii mari si am incercat sa imi abtin bataile inimii care cresteau pe secunda.

- M-a imbratisat foarte strans, mint eu.

- De ce? intreaba blondul cu o urma de gelozie.

- Mi-am amintit de mama..

In regula, intrecusem orice limita, implicand-o pe mama in povestea asta, dar chiar daca am mintit si nu avea nicio treaba cand am fost cu Aleron, a fost destul sa o aduc in discutie acum si sa

imi stric starea si mai rau.

- Voi doi va purtati tare ciudat de cand te-a adus acasa, dupa ce se presupune ca te-a gasit hoinarind prin padure pentru ca ai evadat din ghearele lui Dean.

- Chiar vrei sa purtam discutia asta acum, Lucas? tip deja extrem de nervoasa, scaunul cazand cand m-am ridicat si m-am intors spre el, facand un zgomot destul de mare.

- Imi pare rau ..

Cuvintele lui m-au luat pe nepregatite si mi-au facut umerii sa cada.

- Sunt tare ingrijorat pentru el. Daca a fost otravit..

- Vampirii pot fi .. ?

- Da. O singura muscatura de varcolac nu ne este letala.. dar echivalentul a trei muscaturi, are suficient venin.

- Nu are niciun semn pe corp.

- Nu trebuie. E de-ajuns sa omori trei varcolaci si sa il extragi prin canini.

M-am infiorat la gandul ca Aleron ar putea muri lent si in chinuri din cauza asta, insa mi-am revenit inapoi, stiind cauza lesinului sau.

- Credeam ca ai spus ca vei merge la scoala.

- Am nevoie de viata mea normala

inapoi, in primul rand.

- Nu cred ca asta mai e posibil..

M-am intors spre el, Lucas deja privindu-ma. Mi-a zambit slab.

- De ce esti asa pesimist?

- Fii serioasa. Ai participat la o lupta cu varcolacii, regele coltosilor te vaneaza si un vampir este indragostit de tine pana peste cap.

Fata mea a devenit una serioasa imediat ce a terminat propozitia. L-am scanat cautand cea mai mica urma de gluma, dar nu era nimic. Doar cateva cute de ingrijorare.

- Daca e una din glumele tale, nu e

momentul deloc Smith.

- Nu e nicio gluma .. nu am incetat niciodata sa te iubesc.

*Aleron*

Imi simteam venele pulsand. Daca inainte simturile mele erau dezvoltate, acum pot sa jur ca erau triplate ca forta. Auzeam totul, pana si inima pasarii ce tocmai a trecut peste casa mea. Simteam ca si cum as fi putut sa fac inconjurul pamantului in cateva secunde, sau sa mut doua case intre ele. Era o nebunie.

Insa ceva era in neregula. Pe cat de multa putere imi pulsa in corp, pe atat de multa oboseala simteam. Nu puteam sa imi deschid ochii, desi auzeam totul

din jur. Fetita de frate-meu isi face griji pentru mine .. iar Diana e aici. Sta langa mine. O pot simti cu fiecare celula din corpul ei mic si firav.

Vorbeau multe lucruri interesante si incercam la fiecare secunda sa deschid ochii, dar nu reuseam. Pana am auzit ultima lui replica, iar ceva inauntrul meu s-a rupt instant.

*Diana*

Am incercat sa ii raspund lui Lucas, dar chiar nu stiam ce sa spun. Stateam pe scaun, cu spatele la el, si nu imi mutam o secunda privirea de pe brunetul din fata mea.

Pleoapele i s-au deschis brusc, insa in loc de ochii sai frumosi la care ma

asteptam, am dat de negru. Un negru ce acapara totul, vazut doar in Olimpiada la ultimul nivel. Am clipit si totul a disparut, Aleron stand intins, privind obosit spre mine, cu ochi calzi si caprui.

A fost doar imaginatia mea.

- Hei, esti bine? Cum te simti? intreb imediat, facandu-l pe Lucas sa se apropie.

- Mi-e foame.

S-a ridicat brusc, fara sa mai adauge ceva, mi-a ciufulit parul din mers si a iesit din camera ca si cum nimic nu s-a intamplat in ultimele ore.

- Pai, arata exact ca fratele meu cretin, continua blondul ridicand din umeri si

iese si el, lasandu-ma singura.

*Era trecut de ora cinei si Mira tocmai a anuntat ca vor ajunge spre dimineata de la spital. Si acum ma intreb cum de reusesc sa faca asta..

- Pot sa intru? intreaba Aleron care deja a inchis usa in urma lui.

Mi-am dat ochii peste cap, si m-am trantit inapoi pe perna in timp ce el s-a oprit langa pat, in picioare. L-am privit cu sprancenele ridicate dar nu schita niciun gest, doar statea nemiscat acolo.

- Te superi? Am nevoie sa stiu pe cine elimina la Next Top Model, spun si ii fac semn sa se miste.

A inchis brusc TV-ul, cu o singura

miscare, in camera asternandu-se bezna.

- Hei! Ce-a fost asta? strig nervoasa.

- Unde am ramas? continua si isi scoate brusc tricoul, apoi se pune in patru labe pe pat si inainteaza pana ajunge deasupra mea.

- Wow! Ce vrei sa faci? intreb in soapta, deja cu frica in gat sa nu ne prinda Lucas in pozitia asta.

- Mi-ai cerut sa fac dragoste cu tine.

- Atunci. Eram sub efectul chestiilor alea.

- Deci ma vrei numai cand te musc? Pentru ca asa isi incepe o tarfa pentru

sange cariera.

- Scuza-ma? continui de-a dreptul suparata de la replica lui.

- Vrei sau nu sa ti-o trag?

- Ce naiba e gresit la tine?

Am incercat sa il imping dar nu l-am clintit niciun centimetru. Fara sa apuc sa clipesc sau sa ma gandesc la vreo reactie, am simtit coltii lui strapungandu-mi gatul cu forta. Am icnit scurt, dupa care am fost invadata de placere si m-am relaxat sub corpul lui. L-am apucat de spate cu forta, si l-am lipit de mine pana la refuz, dar degeaba pentru ca in urmatorul moment s-a retras.

- Te rog .. a fost doar o fractiune de

secunda.

- A fost mai mult de un minut. Deja am intrecut limita.

- Dar e atat de ..

- Excitant?

Am ras cand am auzit cat de usor a pronuntat cuvantul ala. Adevarul ca ala era cuvantul lipsa.. asta simteam. Nu era ca si cum erai beat, era ca si cum erai invadat de o placere trupeasca.

- Acum putem continua?

- Si Lucas?

Brunetul a ridicat brusc bratul drept, iar dulapul meu s-a deplasat intr-o secunda

in fata usii, in asa fel incat sa nu mai poata fi deschisa. A mutat directia spre fereastra, acolo unde a tras draperiile si a pus o noptiera in dreptul ferestrelor. Totul era cufundat in bezna si eu imi simteam inima in gat.

- Alte cereri, domnisoara?

- Mai repede, pana nu ma razgandesc.

Aleron a ras scurt si intr-un fel atat de diferit incat mi-a facut pielea de gaina. Din doua miscari mi-a rupt tot ce aveam pe mine, si eram fericita ca incaperea era cufundata in intuneric desi pariam ca vederea lui era destul de buna.

Totul se desfasura intr-un mod extrem de salbatic, adrenalina crescand inauntrul meu cu fiecare secunda. Am

tras de cureaua lui, aruncand-o pe podea, apoi i-am desfacut jeansii pe care si i-a dat jos de pe el intr-o secunda. Buzele lui se zdrobeau de pielea mea, muscand bland din cand in cand. Apoi am auzit sunetul ambalajului rupt.

- Te mai intreb daca esti pregatita?

- Jucam in vreo telenovela siropoasa?

Replica m-a surprins undeva in adancul meu, dar pe dinafara simteam ceva cu totul diferit. Nou. Ca si cum fiecare sentiment disparuse si nu ma interesa de nimeni si de nimic. Nu mi-am putut stapani un hohot de ras ce a umplut camera intr-un fel extrem de ciudat, fiind acompaniata de Aleron in cateva secunde. Radeam prin intuneric, in timp

ce mainile lui imi cercetau corpul gol si incalzit de la adrenalina.

- Acum ne distram.

Soapta lui a fost atat de aproape de urechea mea, incat am simtit un val de caldura. Palma lui uriasa mi-a acoperit gura si nu aveam nicio idee ce face exact, pana cand am simtit ca a intrat cu putere iar primul tipat a iesit infundat. Simteam o durere apasatoare, dar sangele fierbea atat de rau in mine, incat imi placea sa o simt.

Aleron s-a izbit a doua oara, un alt tipat lovindu-se de palma lui. Am inceput sa rad, totul auzindu-se la un nivel redus. I-am indepartat mana, si m-am oprit din ras ajungand la un zambet psihopat, chiar daca nimeni nu il vedea in bezna.

- Acum te temi de fratiorul tau? Sa nu ne auda? spun ironic.

- Nu ma tem de nimeni iubito. Tine minte asta.

Si-a continuat miscarile, in timp ce eu incercam sa imi controlez respiratiile. O placere interioara crestea in mine, si simteam ca era tot mai aproape.

Am privit spre brunet, iar pentru o fractiune de secunda, o raza de luna a patruns printre draperii exact pe chipul sau. Avea ochii intunecati, negri totali si un zambet ce nu cred ca mi l-as mai putea sterge din cap.

La naiba!

Apoi totul a revenit la normal pe fata lui. Nu am avut timp de un al doilea gand pentru ca un sentiment ma invadase brusc, si se simtea exact ca atunci cand ma musca el. Ca si cum ma spargeam in sute de bucati. Toti muschii mi s-au incordat, apoi s-au relaxat cu incetul. Abia acum realizasem ca am avut capul dat pe spate iar respiratia mea era extrem de intrerupta, intreg corpul fiindu-mi transpirat.

- Seara asta a fost doar inceputul.

Brunetul era in picioare, si am fost prea ocupata sa imi linistesc bataile inimii ca sa vad ca el deja s-a imbracat inapoi. Cu o miscare la fel de simpla a mutat toate obiectele la locul lor, apoi a iesit din camera, lasandu-ma pe mijlocul patului stoarsa de puteri.

Dupa cateva minute bune m-am ridicat si am facut un dus, simtind dureri in tot corpul. Mi-am cautat pijamale, iar dupa ce m-am schimbat si m-am intors cu fata spre pat, un alt hohot de ras m-a lovit din senin si fara motiv. Voiam sa fac rau cuiva .. sa ma joc cu cineva, sa ma razbun.

Dar la fel de repede m-a si parasit sentimentul, revenind la normal. Ceva se intampla cu mine.. si imi era prea teama sa ii povestesc lui Lucas sau parintilor lui pentru ca eram sigura ca si Aleron era implicat. Tocmai imi pierdusem virginitatea ca intr-un film pentru adulti, si vedeam tot mai des o altfel de infatisare a brunetului.

Iar o dadusem in bara.

Cap 32

*Lucas*

M-am trezit brusc in mijlocul noptii. Simteam ceva in neregula, si nu stiam ce. Stateam sprijinit in brate, inca invelit, si priveam in gol fara un motiv anume. Ceva m-a trezit, un sentiment..

Am indepartat patura de pe mine si am iesit pe hol. Se tot auzea un sunet rapid si puternic, ce umplea casa. M-am incruntat, incercand sa miros ceva, dar nu era nimeni strain. M-am plimbat usor de-a lungul holului, apoi am schimbat brusc traseul spre camera ei. Voiam sa o vad cum doarme. Iubeam asta in trecut.

Sunetul continua la acelasi volum dar cu

o intensitate mult mai mare. Am ajuns langa usa ei si m-am incruntat cand zgomotul aproape mi-a intrat pana in creier. Nu era o melodie, sau orice altceva. Era inima Dianei .. si batea nebuneste.

*Diana*

Usa s-a izbit de perete si eu in ultimul moment am reusit sa trag asternuturile peste pielea mea goala. Mi-am relaxat fata, incercand sa par un om normal care ar dormi la ora asta din noapte.

- Lucas? Ce cauti aici? intreb incercand sa imi abtin tremuratul vocii si al muschilor.

- Am crezut ca esti in pericol.. inima ta

aproape ca plesnea la cat de repede batea.

- Probabil ca visam ceva urat, continui tot mai calma.

- In regula, sopteste stanjenit si isi duce o mana la ceafa. Ai nevoie de ceva?

- Daca ai fi dragut, ti-ai misca fundul ala de model si m-ai lasa sa imi continui somnul.

- Ce ai spus? intreaba si se intoarce brusc spre mine.

Din nou am fost invadata de partea mai intunecata. Mi se intampla tot mai des in ultimul timp si chiar daca credeam ca pot controla asta, ma minteam singura.

- Era o gluma, Smith! incerc sa mint, razand fortat.

- Te porti tare ciudat pustoaico.

Mi-am dat ochii peste cap si m-am intors cu spatele la el in speranta ca va pleca curand. Inca simteam pielea lui Aleron peste a mea. Fiecare atingere, fiecare mangaiere. Am dus mana la gat instinctiv si am simtit o durere arzatoare, dar in loc sa icnesc sau sa fac o grimasa, am zambit. Genul de zambete ce se lungeste pana la urechi si iti face ochii sa para tulburi.

Am inchis ochii, imagini de acum cateva minute derulandu-se in mintea mea. Corpul lui peste corpul meu. Presiune. Respiratii infundate. Degetul pe care si-l ducea atat de des la buze, sa imi faca

semn sa tac. Si placerea in care am izbucnit la sfarsit.

A trebuit sa vina fratiorul mai mic si sa strice totul. Noroc ca Aleron l-a auzit la timp si imediat ce mi-a provocat orgasmul, a disparut in mai putin de o secunda, lasandu-ma sa ma descurc singura in timp ce Lucas intrase in camera mea.

- La ce te gandesti? Pulsul ti-a luat-o razna.

Am deschis ochii si mi-am dat seama ca strangeam asternuturile in pumni. Nu stiu ce se intampla cu mine, dar incepea sa imi placa. Era ca si cum toate sentimentele mele au disparut brusc, si se canalizau toate numai pe Aleron. Teoretic, asta s-ar numi iubire. Dar nu,

nu si de data asta, pentru ca in locurile in care sentimentele se stingeau, se umpleau cu ura, batjocora, nepasare. Incepea sa imi pese tot mai putin de lumea ce ma inconjoara.

- Nu cred ca te priveste pe tine.

- Wow .. in regula, nu e nevoie sa reactionezi asa. Te-am suparat cu ceva?

- Am reactionat normal, nu stiu ce ai vazut asa deplasat, spun si ridic din umeri.

- Simti mirosul asta?

A facut cativa pasi prin camera si a inceput sa adulmece. Stiam ca daca il las, probabil isi va identifica fratele, asa ca dintr-o singura miscare l-am mutat pe

hol, si i-am inchis usa.

- Data viitoare sa bati la usa.

Am asteptat sa vad daca are ceva de zis, dar dupa cateva secunde a plecat. Cred ca s-a suparat. Si mai cred ca putin imi pasa. Am tras mai bine patura asupra mea, si am inchis ochii. Incercam sa ma eliberez de orice gand ca sa pot adormi, insa javra aia nu voia sa taca!

Mi-am deschis pleoapele la maxim si am sarit pe coate. Chiar se auzea un lup, si era atat de galagios ca fac pariu ca e sub fereastra mea. Era imposibil .. lupii sunt interzisi pe teritoriul asta.

Ceva se intampla.

Am pus ceva pe mine la repeaza, apoi am deschis balconul si am pasit in racoarea noptii. Am privit jos, si o pereche de ochi aurii au stralucit din intuneric. Am oftat, apoi m-am intors si mi-am parasit camera. Am coborat scarile cu grija ca sa nu fiu auzita, ajungand in curtea din fata a casei.

- Iti spun din start ca daca ai in cap vreo smecherie, iubitul meu te va manca cu tot cu blanita ta frumoasa.

Nu imi era teama deloc, facand pasi increzatoare spre lupul din fata mea care in cateva secunde, sub privirea mea, s-a transformat miraculos in om. Zambetul mi s-a largit cand am vazut ca e baiatul de la care am luat sange in lupta de acum cateva zile in urma.

- Prietenul tau e la noi.

Am izbucnit intr-un ras colorat, mana mea trecand extrem de repede si bland pe chipul lui.

- Dulceata, nu ca ar fi treaba ta, dar daca ai sti ce faceam acum jumatate de ora, nu ai mai spune asta. Prietenul meu tocmai a iesit sa ia o gustare.

- Credeam ca nu va hraniti cu oameni.

- Credeam ca nu va pasa, continui ironica.

- Daca ai fost atat de naiva incat sa te bagi in razboiul asta cu el, e clar ca e cineva important pentru tine.

Am inceput sa rad si mai tare, incepand

sa sune tot mai psihopat pe zi ce trece. Abia acum am realizat care era faza de mijloc.

- Tu te referi la ala saten cu ego-ul cat Casa Alba? Pentru ca ala nu mai intra de mult in atributiile mele.

- Conducatorul nostru ar vrea sa iti vorbeasca.

- Si eu sigur o sa ma prezint. Ii cumpar si florile pacii.

- Are sa iti transmita un mesaj extrem de important.

- Daca tu il stii, de ce imi spui pur si simplu?

- E impotriva regulilor. Mi-as putea

pierde capul.

Am plesnit din buze si am ras scurt.

- Mda, foarte familisti ..ce sa zic.

- Urci?

- Scuza-ma?

- Pe spatele meu. Ajungem mai repede.

M-am gandit cateva secunde, apoi am dar afirmativ din cap si am zambit a nu stiu cata oara in noapte asta.

- Sa nu iti imaginezi altceva, cutu.

Baiatul si-a dat ochii peste cap, si s-a transformat inapoi in lup. Am urcat pe el, picioarele mele fiind pe o parte si pe

alta. L-am apucat de blana si am auzit un marait infundat ce m-a facut sa rad zgomotos. Apoi a pornit.

Nu am apucat sa calculez un timp anume, pentru ca tipul a luat-o pe scurtaturi si poate era si putin mai rapid ca noi. Am intrat pe sub o bolta de copaci, continuand drumul pe o poteca destul de ingusta.

Am simtit ca ma dezechilibrez, si am sarit in ultimul moment inainte ca baiatul sa se transforme in om.

- Ce iti inchipuiai ca faci?

- Imi cer scuze, printeso, spune ironic si porneste inaintea mea.

- Asa si trebuie, continui si merg pe

urmele lui.

Totul s-a infundat brusc, ramanand doar copaci mici si desi, ca o jungla. Nu aveai pe unde sa treci.

- Cred ca glumesti..

- Stai calma, nu suntem bastinasi. Avem si noi civilizatia noastra.

Baiatul m-a condus in spatele unui brad gigantic si batran. A dat la o parte cateva frunze, ramand o groapa adanca.

- Si acum?

- Sari.

- Ti se pare ca scrie fraiera pe fruntea mea?

- Ohh frate, esti mai dificila ca orice alta creatura.

M-a dat la o parte si a sarit, insa groapa creia o iluzie optica. In realizate, avea in jur de doi metri. Am sarit dupa el si am mers pe sub un tunel subteran sapat in pamant, ajungand intr-o poiana uriasa, transformata intr-un sat.

L-am urmat de-aproape, ignorand privirile stupide ce mi se aruncau. Chiar daca era noapte, puteam sa vad curiozitatea si dezgustul. Mai mult ca sigur ma miroseau si eu tocmai am iesit dintr-o partida cu un vampir acum mai putin de o ora. Era clar ca nu miroseam a levantica.

In final am ajuns. Eram in fata unei

cabane modeste, care arata destul de dragut. Tipul a urcat scarile si inainte sa intre pe usa ornata cu ierburi colorate, mi-a facut semn sa astept exact unde sunt.

L-am ascultat - doar de data asta - si am ramas pe loc privind in jur. Locul asta pe cat era de modest, pe atat era de frumos. Se putea vedea munca la mana de la kilometri departare. Si nicio casa nu era cladita mai presus ca alta. Egalitate.

- Sa mergem.

M-am intors si am urcat scarile. Inauntru era la fel de primitor, si nu mirosea deloc a rahat de caine. Chiar eram surprinsa placut. De asemenea, ma asteptam pentru conducator la cel putin un tron,

sau ceva imens iar tot ce am vazut a fost o perna uriasa si moale, cam cat o saltea, pe care statea un tip brunet inconjurat de copii. Am ridicat din sprancene.

- Mhh .. ai vrut sa vorbesti cu mine?

- Copii, ce spuneti sa ne vedem mai tarziu si sa jucam fotbal?

Buzele mi s-au unit intr-o linie dreapta. Sat, copii, fotbal si un conducator adolescent. Astia sunt asa temutii varcolaci de care vorbea toata lumea?

- Stai jos, Diana.

M-am uitat in jur dar in zadar. Erau doar pernele alea pe jos, asa ca m-am comformat si m-am asezat. De unde

naiba stia cum ma cheama?

- Dean e la noi, si pana nu imi spui ce ai facut cu mostra luata, ma tem ca nu va pleca.

- Cine a spus ca vreau sa il eliberez?

Tipul cu ochii de un albastru atat de deschis a pocnit din degete, si din alta camera, au aparut alti doi varcolaci, ce il tineau pe Dean .. Am privit mai atent si mi-am dat seama ca nu putea sta pe propriile picioare si era taiat din cap pana-n picioare. Nu puteam sa imi justific reactia, dar o furie a crescut atat de brusc in mine, ca am marait.

- Da-i drumul, potaie! E ranit.

- Daca ne-ar fi dat din prima informatii,

asta nu s-ar fi intamplat.

- Lasa-l sa plece, altfel jur ca ..

- Ce o sa faci? Tu, un om.

- Va intorc capetele pe rand. Unde credeti ca s-a dus esenta voastra stupida?

- Exact asta te intrebam. Dean nu a vrut nici in ruptul capului sa spuna ce s-a intamplat.

- Am baut-o eu.

Conducatorul s-a uitat la mine cu ochii mijiti, si s-a incruntat ca si cum tocmai facusem un alt nod, pe langa alte zeci.

- Asta ai protejat tu pana acum?

intreaba intorcandu-se spre Dean. Nu are nicio noima, sangele ala nu te afecteaza cu nimic. Suntem in siguranta.

- Pana cand Aleron va afla unde sunt.

Dean a ridicat brusc privirea, iar linistea s-a asternut in incapere.

- Oh, Smith .. ce mai face? Mai omoara prietenele lui frate-sau mai mic?

Tot controlul de sine a alunecat o fractiune de secunda la replica lui, si toate paharele ce se aflau pe o masa in spate, au explodat in sute de bucati.

- Cum ai facut aia?

- Un magician nu isi dezvaluie secretele niciodata.

Tipul a scos un cutit de la spate si l-a aruncat spre unul din baietii care il tineau pe Dean.

- Lama scaldata in apa sfintita. Daca ii atinge un singur centimetru inima, prietenii tai cu colti vor ramane fara conducator.

- Nu ai indrazni.

Un marait asurzitor a umplut camera, si mi-am dat seama ca era a lui Dean. Cutitul era infipt foarte putin, cu varful, spre inima lui.

- Javra ce esti! Da-i drumul. Eu am baut ala, si isi face efectul pentru ca am sange de vampir in sistem. Si Aleron e invincibil, pentru ca primeste din

sistemul meu.

Pentru cateva secunde, Dean m-a privit cu ochii mari iar conducatorul nu a schitat nimic, apoi a izbucnit in ras.

- Stiam eu ca are aceleasi obiceiuri. Deci, ti-o tragi cu fratele mai mare fara sa stie ala mic, nu? Normal, doar nu vrem sa il ranim iar.

- Ti-am spus ce voiai, acum da-i drumul.

Dean a fost eliberat si a cazut in genunchi. M-am apropiat de el si l-am ridicat usor, un brat fiind pe dupa gatul meu.

- Inca ceva inainte sa pleci.

- Nu, nu te scarpin pe burtica.

- Sangele pe care il ai in sistem, incetul cu incetul iti va manca orice parte buna ce a existat vreodata in tine.

Am facut ochii mari, si brusc am inghetat in loc.

- Ma bucur ca ti-am atras atentia.

- Minti.

- Atata timp cat tu o sa continui procesul, toate sentimentele tale vor disparea incetul cu incetul.

- Si cum se face ca il iubesc?

- E normal sa simti ca vrei sa ii pui

lumea la picioare. E sangele lui. Te drogheaza.

- Nu ..

- Ba da. Iar Smith, atata timp cat a fost vampir din fire si a primit chestia asta, s-a transformat in ceva din care nu cred ca mai poti sa scoti ceva. Nu va mai fi niciodata ca inainte.

Mi-am amintit gesturile exagerate, partidele salbatice, cuvintele si ochii negri. Nu putea fi adevarat..

- Ori incetezi cu asta, ori o sa te pierzi copila. O sa iti pierzi toate sentimentele si va fi ca si cum tot raul din tine se materializeaza fara o inima.

Am simtit cum alunec din nou in mintea

mea, si brusc un ras colorat m-a invadat. Mi-am indreptat umerii si l-am privit pe conducator fix in ochi.

- Cine a spus ca isi vrea sentimentele inapoi? intreb ironic privind in jur, ochii mei oprindu-se pe reflexia mea din spatele lui Dean, ce se vedea perfect intr-o fereastra.

Ochii mei erau exact ca a lui Aleron, de un negru pur, si in loc sa ma sperii, am zambit si mai larg inca privindu-ma mandra.