Adoptata capitolul29

Capitolul 29
Izabella

Ascult cu atenție tot ce spune Matilda. Buzele i se arcuiesc de fiecare dată când își amintește toate clipele frumoase ale copilăriei. Nu mă pot abține să nu o fac și eu. Am stat toată ziua cu ea. Spre deosebire de toți din casa asta ea nu se învârte în jurul Amandei. Nici măcar nu o place așa mult. La început am crezut că la mine e problema. Toată lumea o plăcea, doar eu nu. Matilda e de treabă. Nu credeam că am să mă înțeleg bine cu ea. Mai toți din familia lui au ceva cu mine. Nu cred că ceva personal. Poate nu mă plac pentru Luke nu a mai dat vreun semn de viață de când m-a adoptat. Dar asta nu e din vina mea.

- Cred că ar trebui să coborâm pentru cină.

Matilda mă scoate din gândurile mele. Încuviințez și cobor din patul meu confortabil.

Intru în bucătărie, după Matilda ce îi salută pe toți, și mă pun la locul meu de la masă. Apuc furculița și o înfig în leguma din farfurie. O mestec mai mult în silă, așa cum fac cu restul. Îmi iau ochii din farfurie și mă uit împrejur. Ceilalți discută diverse chestii neinteresante pentru mine.De la un timp prefer să mănânc singură. Nu mă simt confortabil cu atâția oameni lângă mine. Mă simt ca un intrus în familia asta. Asta și sunt. Asta nu e familia mea. Familia mea m-a abandonat acum mult timp în urmă. Dar rare ori mă lasă Luke să mănânc la mine în cameră sau să nu mănânc deloc. Am mai spus că urăsc să fiu atât de slabă?

Mă uit în farfuria mea din nou și observ că am mâncat tot. Sunt prima care termina. Îmi trag scaunul în spate pentru a avea loc să ies și mă ridic de la locul meu. Captez privirile tuturor, probabil din cauza zgomotului produs de scaunul târâit de gresie.

- Am terminat. Șoptesc.

- Bine, Iza. Dacă nu ai altă treabă poți să mă ajuți să spăl vasele după ce terminăm de mâncat.

Dau din cap în semn că am înțeles, deși nu îmi surâde ideea.

După o jumătate de oră toți termină de mâncat. Îmi suflec mânecile pentru a nu le uda de apă și mă apropii de chiuvetă. Apuc detergentul de vase și buretele. Pun câteva picături pe burete, apoi deschid robinetul. Iau o farfurie murdară și o pun sub jetul de apă. Luke apare lângă mine cu alte farfurii și oftez zgomotos. El surâde și clătește vasele spălate de mine.

După ce termină de spălat vasele plecăm în sufragerie, unde se află și restul. Cineva a propus să ne uităm la un film. Nu mi se pare că în casa asta se fac prea multe activități de familie. Sau poate fac, dar eu nu sunt inclusă. Nu mă deranjează faptul ăsta. Nu sunt obligați să stea cu mine. Nici mie nu îmi place să stau cu ei.

Mă așez la marginea canapelei, lângă Luke. Filmul pornește. După câteva minute îmi dau seama că eu deja am văzut filmul acesta, dar nu comentez nimic. Întind mână pentru a lua niște floricele. Măcar atât bun. Simt o altă mână lângă a mea și îmi întorc capul. Privirea mea o întâlnește pe cea a Amandei. Îmi iau mâna din bol după ce apuc câteva floricele și le bag pe toate în gură.

Nu mi se pare că Amanda e o amenințare așa mare acum. Sigur, e o piedică în relația mea și a lui Luke, însă nu e ceva îngrozitor. Adică da, Luke o iubește. Da, vor să facă nunta. Da, își văd un viitor împreună. Dar sunt sigură că eu și am avea o șansă. Până la urmă, și cu mine își vede viitorul. Numai că în feluri diferite. Dacă ne-am fi cunoscut altfel sunt sigură cu noi doi am fi fost mai mult. Dacă el nu m-ar fi crescut de când am fost un copil, iar eu aș fi fost majoră. Mai ales dacă aș fi fost majoră. Dar nu pot aștepta doi ani și să revin din nou la el. Ei vor să se căsătorească în martie. Nu am timp să aștept doi ani!

Niciodata nu m-am gandit cu ar arăta o posibilă relaţie cu el. Ar fi puţin ciudat însă am nevoie de asta. Vreau sa fim impreuna. Sa ne spunem "te iubesc " si sa însemne dragoste. Nu iubire parintească. Nu am nevoie de asta. Ma pot descurca şi fără ea. Eu il vreau pe el ca tatăl copiilor mei, nu tatăl meu.

De fapt nu. Nu m-am gândit niciodată atât de departe. Nu m-am gândit ca eu și Luke o sa avem copii în viitor. Nu îmi permit să visez așa departe. Dar, dacă el și Amanda se vor căsătorii, vor face și copii în viitorul apropiat. Nu vreau să mă gândesc la asta. Nu, chiar nu vreau. Mă concentrez pe ecranul televizorului.

Nu știu ce să fac acum. Să-mi astup ochii, să mă uit în altă parte? S-a ajuns la partea în care cele două personaje principale fac sex. Am mai văzut o dată filmul acesta. Însă atunci eram singură nu mă simțeam atât stânjenită. Ochii îmi sunt acoperiți imediat de o mână. Nu am de gând să protestez și dau acea mână jos de pe fața mea.

- Da-i voie sa vadă, e mare. Se aude o voce.

- Dar nu îndeajuns de mare încât sa poată vedea genul asta de lucruri.

Spune Luke. Mi-aș da ochii peste cap dacă aș putea. Mereu mă crede prea mică. De parcă nu am fi recreat chiar noi unele scene din film.

- Eu la 16 ani faceam sex nu doar vedeam. O aud pe Amanda. Cred că parintilor mei i-ar fi plăcut sa o aibă ca fiica pe Amanda.

Îi îndepărtez mâna, dar nu mă uit la film, ci la el. Nu mă interesează de film. Și așa l-am mai văzut. Cred că dacă ar afla asta Luke nu ar ieși bine.

- Nu te mai comporta de parcă nu am mai văzut lucruri de genul până acum. Și nu mai sunt copil, mă pot uită la chestii ca astea dacă vreau.

Nu știu de ce am spus asta. Nu m-aș uita la filme porno din nou niciodată. Când eram mică eram obligată să o fac și îmi e destul. Dar m-am săturat să mi-o servească mereu pe ești mică.

- Știu Iza, dar chiar vrei să te uiți la asta după ce s-a întâmplat?

Dau din cap negativ și oftez. Nu am rămas cu traume după ce am trecut. Da, nu mă simt nicidecum pregătită de experimentez ceva de genul. Însă e mai mult un disconfort decât o frică. Nici disconfort nu mai e când încep să mă sărut cu Luke. Dacă ar fi o altă persoană în afară de el probabil că mi-ar fi puțin teamă. Dar Luke mă face să mă simt în siguranță.

Totuși, nu-mi place când e dus la extrem. Pentru că eu trebuia să fiu o sclavă sexuală. Am fost menită să satisfac plăcerile bărbaților, chiar dacă erau exagerate. Luke avea asemenea nevoi? Nu mi-l pot imagina făcând ceva rău. Ceva atât de egoist. Dar îmi amintesc că eu nu îl cunosc aproape deloc. Însă nu poate fi chiar așa. Nu pot să mă gândesc cum ar fi fost dacă m-ar fi folosit doar pentru plăcerile lui sexuale, fără să-i pese de ceea ce simt eu. Probabil ar fi fost cea mai groaznică viață pe care aș putea să o trăiesc.

Sau nu. Nici măcar faptul de a fi folosită sexual pe persoana pe care acum o iubesc nu e cea mai oribilă posibilitate. Eram promisă unui om dubios. Acel om nu ar fi avut limite dacă aș fi fost sclava lui sexuală. Am avut coșmaruri cu el multă vreme. Acel bărbat mereu mă vizita. Stătea acolo ore întregi. Îmi spunea ce fantezii avea cu mine și abia aștepta să cresc.

Când îmi amintesc cuvintele lui scârboase stomacul mi se întoarce pe dos. Frică. Asta era tot ce simțeam când eram cu el. Eram cu copil, nu înțelegeam în totalitate ce zicea, însă numai vocea lui mă îngrozea. Avea un tot scăzut, calm. Vorbea cu atât de mult calm despre ce mi-ar face încât zici că îmi zicea o poveste de adormit copii. Niciodată nu i-am văzut fața pentru că era întuneric în cameră. Și îi mulțumesc cerului că era întuneric. Astfel nu cred că aș mai fi scăpat de înfățișarea lui.

Doar vocea lui m-a bântuit atâția ani, ce să mai zic dacă îi vedeam fața? O data s-a masturbat de față cu mine. A fost dezgustător să fiu martoră la așa ceva. Plângeam de fiecare dată când intra pe ușa camerei mele. Chiar dacă eram un copil tot am memorat fiecare cuvințel ce l-a scos pe gura. Îmi amintesc totul atât de perfect. Fiecare întâlnire, fiecare mișcare, fiecare atingere pe care voia să mi-o dea. A fost îngrozitor și nu m-am simțit niciodată în stare să îi povestesc cuiva. Nici Luke nu știe despre asta. Mereu am crezut că dacă nu va știi nimeni am să uit.

- Iza, esti bine?

Îi aud vocea lui Luke. Dau robotic din cap în semn că nu. Nu pot să mint acum. Nu pot să îi spun că sunt bine când am nevoie de o îmbrățișare și niște cuvinte liniștitoare.

Luke îmi apucă mâna și se ridică de pe canapea. Mă ridic și eu. Nu știu unde vrea să mergem, dar îl las să mă conducă. Ajungem în fața ușii camerei mele. O deschide și îmi face loc să intru, urmată de el. Mă așez pe pat, iar el face același lucru.

- Ce s-a întâmplat? Mă întreabă îngrijorat.

- Tu... Tu nu mă vei rănii niciodată, nu?

Pun o întrebare stupida. Sunt sigura ca nu ar face-o, dar vreau să fac ceva pentru a scăpa de vocile din capul meu. Vreau să mă asigur că acum sunt în siguranță.

- Nu iubito, nu o voi face. Fii sigura de asta.

Îmi prinde amândouă mâini între ale sale și mă mângâie încet. Înghit în sec pentru că îmi simt gâtul uscat, dar mi se formează un nod în gât.

Îi sar în brațe și îl țin strâns. Mă agăț de el de parcă în a doua secundă ar dispărea. Ochii mi se umezesc și încep să plâng. Am plâns de atâtea ori lângă Luke, dar acum mă simt atât de stupidă pentru o fac. Mă simt ca o nebună. Vreau doar să scap de vocea stupida din capul meu. Îmi tot spune că nu sunt în siguranță, că nu voi fi niciodată. Dar știu că nu e adevărat. Nu pot fi mai în siguranță decât acum.

- Te iubesc Izabella, vreau îți intre bine în cap. Voi fi aici pentru tine mereu.

- Poți sta în seara asta cu mine?

Îmi ridic capul pentru a-l putea vedea. Îmi zâmbește blând și își pune palmele de obrazul meu. Îmi șterge lacrimile apoi mă sărută pe frunte. Îmi închid ochii, bucurându-mă de senzația dată de buzele lui ce fac contact cu pielea mea.

- Desigur. Hai, pune-te în pat.

Mă întind în pat, iar el stinge lumina și se apropie de mine. Îi fac loc lângă mine și mă lipesc de corpul lui. Îmi pun capul pe pieptul lui și îmi închid ochii. Îmi înconjoară talia cu un braț, și cu o mână îmi mângâie părul. Îmi trec și eu un braț pe mijlocul lui, luându-l în brațe.

•••

Mă trezesc mai bine ca niciodată. E șapte jumătate. E destul de târziu, dar nu vreau sa mă ridic din pat. Luke încă doarme. Îmi axez toată atenția asupra lui și zâmbesc. Cu fiecare minut pe care îl petrec holbându-mă la el îmi dau seama de cât de mult îl iubesc. Îmi bag mâna în părul lui și mă joc încet cu el. E ciufulit, iar eu nu fac nimic mai mult decât să îl stârnesc mai tare. Vreau să mă trezesc în fiecare dimineață așa. Mă simt atât de fericită lângă el.

- Ce ar fi ca în loc să te joci cu părul meu, să te pregătești de școală?

Vocea răgușită a lui Luke mă face să tresar. Își deschide ușor ochii și mă privește somnoros. Îmi iau mana din părul lui şi mă ridic din pat.

- Să îmi spui când ești gata.

Spune el încă stând în pat. Mă încrunt când văd că nu are niciun gând să se dea jos din pat.

- Și tu ce faci? Îl întreb.

- Dorm.

Pufăi. Ies din cameră în timp ce îi aud surâsul.

Când vin înapoi, Luke e tot în pat cu ochii închiși. Mă duc spre dressingul meu și îmi aleg câteva haine de acolo. Las prosopul să-mi cadă la picioare și îmi iau lenjeria intimă pe mine.

- Nu ar trebui să mergi prin casă doar cu un prosop pe tine, Iza.

Se aude vocea lui somnoroasă din nou. Mă întorc spre el și îl prind cum își plimbă privirea pe corpul meu. Nu se obosește să să se uite în altă parte și nici nu vreau asta. Mă face să mă simt frumoasă. Mereu când mă privește îmi dă sentimentul că sunt mai mult decât îndeajuns.

- De ce?

- Pentru fratele meu stă aici.

Clipește leneș și un zâmbet i se așază pe față.

- Nu e nimeni treaz la ora asta.

Îl asigur. Îmi trag peste cap o cămașă și o potrivesc mai bine pe corpul meu. Îmi iau și pantalonii și mă uit în oglindă. Luke se ridică din pat într-un final și vine lângă mine. Își pune mâinile pe talia mea și mă trage înspre el. Mă sărută pe obraz și prind puțină culoare în obraji.

Imediat după ce sunt gata, ne ducem în mașină. Conduce pe străzile puțin aglomerate. Mă uit prin parbrizul mașinii la drum. În scurt timp ajungem în fața liceului. Ies din mașină și îi fac cu mâna lui Luke înainte să plece. Intru pe porțile liceului. Deși sunt în întârziere, nu mă grăbesc. Îmi caut clasă odată ce intru în liceu. Mă gândesc de două ori dacă să intru sau pur și simplu să sar peste ora asta. Nu cred că Luke ar fi prea fericit dacă ar afla că nu am fost la o oră. Îmi fac curaj și apăs pe clanța ușii.

- Scuze pentru întârziere. Spun încet.

- Nu e nimic, domnișoară Blake. Du-te la locul tău.

Îmi arată locul liber și mă duc cu pași grăbiți în banca mea. Mai sunt câteva minute și se sună. Nici nu mă strădui să îmi scriu niște notițe. Clopoțelul se aude.

- Am impresia că nu îţi place ziua de luni. Spune Marco.

- Nu e printre preferatele mele.

•••

Se sună pentru a pleca acasă. Ne luăm la revedere de la profesoară și fiecare își ia ghiozdanul și pleacă. Îmi îndes caietele în ghiozdan și îl pun în spate. Părăsesc clasa și ies imediat din liceu. La ieșirea din instituție mă întâlnesc cu Marco. Nu știu de ce mă așteaptă mereu dacă oricum nu mergem împreună spre casă.

- Ne mai vedem Iza.

Îmi face cu mâna Marco. Vreau să îi copii gestul, dar îi văd mașina lui Luke cum oprește în locul de parcare a școlii. O idee proastă îmi vine în cap și nu mă pot abține să nu o pun în practică.

Il apuc pe Marco de mâna înainte de a pleca şi il sărut. Credeam cã ma va respinge însă nu o face. In schimb imi raspunde la sărut.

- Nu voi avea probleme cu persoana pe care încerci să o faci geloasă, nu?

Marco desparte sărutul brusc. Dau negativ din cap.

Îmi zâmbește și, când mă așteptam mai puțin, mă prinde de șolduri și mă lipește de corpul lui. Se apleacă și își presează buzele peste ele mele. Îmi așez mâinile pe gâtul lui pentru a nu-mi pierde echilibrul. Tocmai mă sărut cu singurul meu prieten pentru a-mi face gelos tatăl. Asta sună puțin comic. În ciuda gândurilor mele îi fac loc lui Marco să intre în gura mea și să adâncească sărutul. Încă mă întreb de ce nimeni nu-l place. E drăguț și chiar sărută bine.

- Multumeste-mi mai târziu. Îmi spune si apoi pleaca.

Îmi mușc buza pentru a îmi abține zâmbetul. Îi sunt datoare lui Marco pentru asta. Mă întreb de unde s-a prins atât de repede că voiam să fac gelos pe cineva. Poate multe fete îl folosesc drept asta. Îmi pare rău că niciuna nu vrea ceva serios cu el. Și îmi pare mai rău că eu sunt una dintre ele. Îmi scutur capul. Nu. La noi nu e așa.

- Bună Iza. Cum a fost azi la școală?

Luke vorbește imediat ce intru în mașină. O face pe prostul? Bine, atunci şi eu voi face la fel.

- Bine. Îi zâmbesc.

- Nu s-a întamplat nimic deosibit? Ma întreabă suspicios.

- Nu! Răspund simplu.

- Nu te-ai sărutat cu nimeni după ore?

Am nevoie de multă voință pentru a nu începe să râd. Nu știu dacă e gelos sau nu. Eu mereu sunt geloasă când îl văd împreună cu Amanda. Nu are cum să nu simtă și el același lucru.

- Hmm... Cred că am făcut asta. Replic calm.

- Crezi, nu?

- Da, da, am făcut-o.

Recunosc și mă uit la expresia feței lui. Pare enervat de răspunsul meu. Îmi mușc obrazul pentru a nu râde.

- De ce?

- De ce nu?

Dau din umeri și aștept o reacție venită din partea lui.

- Pentru că nu ai voie.

- Am șaisprezece ani! Am dreptul la o relație.

Mă revolt, deși nu vreau vreo relație. Eu îl iubesc pe el și nu voi avea o relație cu el prea curând. Deci nu visez atât de departe.

- O ce? Nici sa nu aud Izabella.

- Oh haide! Dacă o ții tot așa voi muri singura. Mă revolt eu.

- Nu ai voie.

Îmi spune din nou și expir enervată.

- Bine, nu voi avea o relație. Dar tot ma voi săruta cu el. Ce-i drept săruta bine.

Pun paie pe foc. Oprește mașina în garaj, însă niciunul dintre noi nu se dă jos. Luke mă trage de ce scaunul meu și mă pune în poala lui. Înainte de a putea pune o întrebare mă sărută. Rămân uimită, dar nu ratez nicio secundă din a profita de moment.

- Acum cine săruta mai bine? Intraba când rupe sărutul.

Îmi aplec capul și îl mai sărut o dată. Nimic nu se compară cu săruturile lui. E cea mai excepțională senzație care care am trăit-o.

- Ești cumva gelos?

Râd eu de el. Se încruntă puțin.

- Nu pot fi gelos pe un puști, iubito.

Surâd.

- Tu săruți mai bine, Luke.

Îi răspund la întrebare într-un final. Ochii îi sclipesc și îmi dau seama că replica mea la făcut să simtă ceva. Își înclină capul și mă sărută pe gât. Îmi las capul pe spate, oferindu-i mai mult spațiu.

- Să nu te mai văd sărutându-te cu altcineva.

- Am spus că tu săruţi mai bine dar asta nu inseamna că nu o mai face cu altcineva. Tu ai zis ca nu mai vrei să mai facem asta. Ma multumesc cu ce am. I-o tai

- Te mulțumești cu ce ai? Serios?

- Dacă tu preferi să mă eviți tot timpul, da.

Oftează.

- Nu joci corect, iubito.

- Nu a fost niciodată intenția mea să o fac.

Mâinile lui sunt sub cămașa mea. Îmi desface sutienul și apucă unul dintre sâni în palma lui. Gem. Stomacul mi se strânge, iar o presiune mi se pune între picioare. Buzele lui le caută pe ale mele. Mi le sărută încet. Savurez fiecare secundă.

- Ce îmi faci tu mie?

Întreabă printre săruturi. Îl prind de umeri și îl trag mai aproape de mine. Îl vreau. Și nu numai pe jumătate. Vreau să fie numai al meu.