Diana capitolul 8

Capitolul 8
L-am impins pe Lucas cu toata forta mea, si nu ma asteptam sa se enerveze atat de rau.
- Care e problema ta?
Am privit spre balcon cu speranta .. dar era gol. Nu m-am obosit sa incerc din nou, pentru ca mi-ar fi spus ca sunt nebuna sau obosita.
- Nu vreau asta.
- Poate nu pot sa te constrang sau alte prostii, dar inca pot sa te simt, si minti de pocnesti Diana.
- De ce as vrea asta cu cineva care se distreaza pe seama mea in fata intregului liceu?
- A fost o gluma.
- Sa ti-o bagi undeva. Degeaba te comporti frumos acasa daca la scoala esti curva masculina.
Ochii lui ma scaunau de sus pana jos, reci. A vrut sa continue dar a ramas cu buzele intredeschise. Pieptul lui urca cu viteza din cauza nervilor si pumnii se inclestau des. Cu aceiasi viteza specifica in care nu il puteai vedea, s-a apropiat inapoi de mine si mi-a prins fata intre palmele sale uriase.
- Nu-mi place comportamentul tau, faptul ca mi-ai invadat teritoriul si viata.
Il priveam fascinata ca de obicei, dar in mai multe exemplare. Totul se invartea in jurul meu, si inainte sa mai zica ceva, un negru total m-a acaparat.
Mi-am deschis ochii si am dat de lumina slaba din camera mea. Eram intinsa pe pat, imbracata in aceleasi haine ca la scoala. M-am intors pe partea stanga, usor amortita, si acolo m-a strafulgerat o pereche de ochi mai albastrii ca cerul de vara.
- La naiba, Lucas! Poti face un job din asa ceva .. la o casa bantuita.
- Ma bucur ca te-ai trezit la fel de glumeata.
- Ce s-a intamplat?
Blondul a luat ceva de pe noptiera, apoi mi-a aratat. Am privit seringa si mi-am dat seama unde a fost problema.
- Ti-am spus ca esti mai rau ca un copil.
- Mare chestie, am uitat sa-mi fac injectia.
- Ai lesinat, puteai sa faci un soc si sa mori. Mda .. mare chestie, repeta Lucas nervos si plictisit in acelasi timp.
- Ti-am spus vreodata cat de mult somn imi provoaca vocea ta? Iesi, vreau sa ma schimb si sa dorm.
Pentru prima oara s-a conformat fara sa obiecteze. M-am ridicat la marginea patului dar cand am vrut sa fac primul pas, am simtit cum ma prabusesc. Lucas m-a prins la fix, fetele noastre fiind la cativa centimetri. Nu stiam ce sa spun, ce sa fac sau daca sa respir. Mi-am dat cateva palme mintale pana mi-am revenit, apoi mi-am dres usor vocea cu un tusit.
- Ma poti lasa jos acum..
In urmatoarea secunda si-a luat bratele uriase din jurul meu, cazand pe pat. Nu ma durea dar in prima parte m-am speriat din cauza impactului.
- Idiotule!
- Noapte buna.
- Asteapta! tip si el se opreste in tocul usii cu spatele la mine. Imi dai te rog pijamalele? Nu ma pot ridica ..
Am simtit cand si-a dat ochii peste cap, apoi s-a intors. A luat hainele si mi le-a aruncat dar am tipat din nou cand a vrut sa iasa.
- Eu am ratat cina. Crezi ca imi poti aduce ceva de mancare cat ma schimb?
A marait gutural, apoi a trantit usa. M-am dezbracat ramanand doar in lenjerie intima, fix atunci intrand blondul cu o tava plina cu porcarii fast-food. Am tipat scurt, si m-am invelit cu patura.
- Am spus cat ma schimb ! ma plang punand accent pe ultimele cuvinte.
- Nu-i vina mea ca fac cateva secunde pana la bucatarie si inapoi.
- De ce mi se intampla numai mie? Intai Louis .. si acum tu..
- Ce-ai spus? continua Lucas inruntat.
- Nimic.
- Stii ca te-am auzit, dar vreau sa-mi spui tu ce s-a intamplat.
- A intrat azi peste mine la vestiare si mi-a facut poze in lenjerie .. dar dupa a aparut baiatul asta minunat care m-a ajutat. Aproape l-a luat la bataie pe Louis si ce e cel mai rau e ca am vrut sa ii multumesc dar .. a disparut ca prin magie. Sper sa-l mai intalnesc.
Lucas a ramas pe ganduri, privind cateva secunde in gol dupa care a smuls patura de pe mine. M-a ridicat usor si mi-a tras bluza si pantalonii de pijama pe mine, apoi m-a invelit inapoi. A plecat salutand, incercand sa para calm desi stiam ca pune ceva la cale ..
***
A doua zi m-am trezit destul de devreme. M-am pregatit de scoala, dupa care am coborat la bucatarie. Parintii lui Lucas lipseau din nou, la fel si el. Am ridicat din umeri somnoroasa, apoi am pornit aparatul de cafea. Am mancat un mar, mi-am baut cafeaua si am plecat spre liceu. Am presupus ca Lucas ori nu s-a trezit, ceea ce mi-a starnit un zambet pe fata pentru ce mi-a facut si el ieri, ori ca e deja la scoala.
De data asta am venit direct echipata pentru ora de dans a domnisoarei Moniq. Am intrat in sala, lasandu-mi rucsacul. Chiar era devreme, asa ca am pornit muzica incercand sa ma incalzesc cat de cat in fata oglinzilor. Timpul a zburat imediat si colegii au inceput sa se adune.
- Bun, cine vrea sa inceapa astazi? striga profesoara privind spre noi.
Nimeni nu s-a oferit, eu evitand contacul vizual doar sa nu fiu aleasa.
- Diana!
Mi-am ridicat privirea, ea zambindu-mi cald si cu incurajare.
- Am vazut ca te-ai incalzit. Sa vedem de ce esti in stare. Astazi vei dansa cu .. Jason!
M-am incruntat, ridicand o spranceana. Imi cunosteam colegii cat de cat si puteam sa jur ca nu aveam numele asta in clasa. Am pasit in fata si cand m-am intors, un baiat era atat de aproape de mine, incat ii simteam respiratia. Ochii lui albastri m-au privit provocator dar nu am apucat sa ii mai vad vreo trasatura deoarece muzica m-a luat prin surprindere.
Am inceput sa ne miscam la unison pe ritm, pana cand mi-am dat seama ca totul incepea sa fie improvizatie. Ceea ce era ciudat era faptul ca miscarile erau la fel, ca si cum am repetat coregrafia luni intregi inainte. La un moment dat am sarit si am inchis ochii, speriata ca nu ma va prinde, dar m-a ridicat atat de sus incat zambetul mi s-a extins pe intregul chip. Melodia era pe sfarsite, asa ca m-a lasat inapoi jos, m-a invartit odata si m-a tras la pieptul lui in ultima secunda a sunetelor.
Atat pieptul meu cat si al lui urca cu viteza, obositi de mai devreme. In sfarsit am apucat sa imi ridic privirea la el, si cand i-am observat trasaturile ochii mi s-au marit si am ramas cu buzele usor deschise.
- Tu ..
- Felicitari copii ! A fost exceptional. Unde ati invatat asta? intervina profesoara.
- A fost improvizatie, continua Jason si trece nepasator printre colegi.
Ohh nu, nu scapi tu asa usor!
M-am grabit sa-l ajung din urma, incercand sa ma strecor dupa el. I-am vazut parul saten in ultima parte dincolo de usa, dar cand am iesit pe hol .. nu era nimeni. Nu avea unde sa dispara asa! Doar daca intra in pamant.
- Diana! Cum esti?
Mi-am intors capul usor speriata spre Miranda, si am murmurat un raspuns.
- Imi pare foarte rau pentru cele intamplate. Inca nu imi vine sa cred.
- Ai vazut un baiat pe aici mai devreme?
- Nu, nu era nimeni. Tie iti arde de baieti dupa cele intamplate?
- Da care-i faza? Am auzit un murmur de agitatie in liceu..
- Care-i faza?! tipa ea extrem de serioasa. Diana, Louis e mort! sopteste incercand sa nu mai auda nimeni din jur.