Adoptata capitolul 4

Capitolul 4
Suntem acasă deja de vreo două ore. Amanda încă nu îmi vorbește. După spusele ei, m-am băgat în treaba ei. Nu îmi amintesc când am căzut de acord că Izabella e treaba ei, totuși. Ea mereu a fost treaba mea. Responsabilitatea mea. Oricât de mult o iubesc pe Amanda, nu vreau să își facă iluzi. Desigur că vreau ca cele două să se înțeleagă. Dar nu va Amanda să îi devină mamă vitregă. Eu sunt cel ce are grijă de ea. Nu am nevoie de cineva să mă ajute.

Nu îmi place să mă cert cu Amanda. E foarte aprinsă în fiecare conversație contradictorie pe care o purtăm. Dar mă enervează la culme încercările ei să "o ajute" pe Izabella. Ea nu o cunoște deloc.

- Eşti foarte strict cu ea.

Îmi reproșează Amanda din senin. Împăturește ultima bluză și o pune peste celelalte. Pleacă spre dressing și le așează la locul lor. De când am venit acasă tot ce face e să reorganizeze dressingul.

- Nu mi se pare.

Spun când vine lângă mine, în pat. Mă privește printre gene.

- Eu as muri dacă părinţii mei ma tineau asa.

- Poate sunt puțin cam protectiv, dar doar pentru că o vreau în siguranță. Mi se pare perfect normal.

- Nu o lași să aibă viață socială, Luke. O controlezi, nu protejezi.

- Dramatizezi.

- Serios? Câți prieteni are?

- Niciunul! Oricum nu are nevoie de ei.

- Tu te auzi? O ții sechestrată în casă. Dacă nu te pricepi la a crește copii, de ce ai mai luat-o?

- Nu e treaba ta cum am decis să o cresc pe Izabella. E o persoană complicată și fragilă. Nu are nevoie de drame adoleșcentine și inimi frânte. Are nevoie de suport și grijă. Nu o cunoști nici de o săptâmână. Nu încerca să îi schimbi stilul de viață!

- Vreau doar să ajut, iubitule! Cu siguranță ți-a fost greu să o crești de unul singur. Pot face cumva să-ți ușurez treaba?

- Ai putea să o lași în pace.

Îi răspund tăios. Amanda oftează.

- O voi lăsa în pace dacă tu o dai la școală.

Expir obosit de subiectul acesta. Școala nu e un loc potrivit pentru ea. Prea mulți oameni, prea multe pericole. Nu e o persoană deschisă. Liceul ar fi pentru ea doar o experiență lipsită de sens.

- Mă voi mai gândi.

- E bine și așa. Acum, ce zici dacă am lăsa toată treaba cu Izabella și sa ne bucuram puțin de noi.

Se apleacă spre mine, zâmbindu-mi. Nu mai pare să fie supărată. Sunt recunoscător că a lăsat baltă conversația asta. E mult mai plăcut să stau cu ea când nu mă contrazice la fiecare pas.

Degetele sale se plimbă pe sub tricoul meu. Atingerea ei e delicată. Mă face să uit că acum un minut mă enerva. Îmi apropii fața de a ei și o trag într-un sărut. Se împinge în mine, ajungând deasupra mea. O prind de șolduri și o fixez mai bine peste mine. Înainte să îmi dau seama, buzele ei se află pe clavicula mea și îmi umezește pielea. Îmi las capul pe spate, oferindu-i mai mult acces. Mă excită nespus când preia controlul. Rezist instinctului de a dezbrăca total și să intru în ea.

Intru pe sub tricoul ei și îi deschei sutienul. Amanda mă ajută să îi scot brele și acesta cade lângă noi. Îi prind sânii între palme și îi masez încet. Îi simt respirația caldă a Amandei pe pielea mea și mă înnebunește.

- Amm... Nu vreau să vă deranjez dar imi e foame.

Trag cu ochiul spre ușă și tresar. Izabella stă în dreptul ușii, având obajii puțin colorați. Mai mult din reflex o dau pe Amanda la o parte. Toată înfierbânțeala mi se duce din corp. Îmi vine să mor din cauza rușinii pe care o simt. Din toate persoanele nu mă așteptam ca ea să fie aici. Crezusem că mă făcusem destul de clar când i-am spus că nu are voie la mine în cameră fără permisiune.

- Du-te înainte. Vin și eu imediat.

Îmi găsesc cuvintele după secunde jenate de liniște. Cu siguranță ne putem preface că nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Ea nu e genul de persoană care pune întrebări. Ce ar putea întreba oricum?

- Abia ce ai mâncat! Pufăie Amanda lângă mine.

- Și acum mi-e foame din nou. Rostește apăsat Izabella.

Iese din cameră, închizând ușa. Mă uit spre Amanda și îmi cer scuze din priviri. E cam îmbufnată. Dar trebuie să amânăm sexul pe altă dată. Plec spre bucătărie. Mi se pare puțin ciudat că Izabella cere mâncare. Ea abia mănâncă când îi spun să o facă. Plus că putea găsi ceva de mâncat prin frigider. Chiar nu am chef să îi fac de mâncare în momentul acesta.

Izabella

Desigur că nu îmi era foame. Vroiam doar sa-i intrerup. Dintr-un motiv nu vreau ca cei doi sa fie aşa de apropiaţi.

Nu știu ce m-a apucat. Nu am gândit prea mult când am dat buzna în camera lui Luke. Nu credeam că Amanda va fi peste el. Am stat în dreptul ușii ceva timp înainte să vorbesc. Mă puteam face dispărută ușor, dar am ales să le distrug momentul. Și nu regret nimic.

- Luke?

- Da?

- Tu chiar o iubești pe Amanda?

E ciudat. Pe mine m-a cumpărat pentru a face sex, însă niciodată nu m-a atins. Pe Amanda de ce o atinge? Nici nu a plătit pentru ea. A fost oare dezamăgit de mine? De felul în care arăt? Oare îl scârbesc?

- Normal.

Tresar când răspunde. I se pare atât de normal să o iubească? Face sex cu ea pentru că o iubește? Atunci de ce nu a făcut sex cu mine? Sunt confuză!

- De aia faci sex cu ea? Nu mă pot abține să nu întreb.

- C-ce? Se bâlbâie.

Se uită la mine uimit. M-am săturat să mă prefac că nu știu ce însemană sexul. Am întrebări peste întrebări și nimeni nu îmi răspunde la ele.

- Când faci sex cu cineva înseamnă că iubești acea persoană? Știu deja răspunsul, dar vreau să îl aud de la el.

-Nu cred că ar trebui să purtam conversația asta.

Nu asta era răspunsul la care mă așteptam.

- Discuțiile despre sex sunt esențiale în viața unui adolescent, Luke. Dacă nu o înveți niște chestii s-ar putea să o vezi gravidă peste doi, trei ani.

Amanda vine în bucătărie. Aproape îmi dau ochii peste cap. Nu vreau ca ea să se amestice.

- Dacă vreo întrebare poți să mi-o adresezi mie. Am avut deja discuția asta cu sora mea, am răspunsurile pregătite.

Îmi face cu ochiul. Presupun că ea știe multe despre sex. Sunt mulțumită dacă îmi răspunde la întrebare.

- Sexul se face din dragoste? Îmi repet întrebarea.

- Izabella!

Luke se încruntă la mine. Îmi feresc privirea de a lui. El păstrează secrete față de mine. Multe, multe secrete. Iar eu nu mai vreau secrete.

- Sexul se face din plăcere, dragă. E treaba ta dacă alegi să o faci cu persoana iubită sau cu cineva pentru care nu ai sentimente.

Niciodată nu am experimentat nici un tip de plăcere de acest gen. Părinții mei mă îndemnau să o fac, dar îmi era prea frică. Eram un copil, nu puteam face acele chestii. Din cauza copilăriei mele mi-e frică de tot ce face parte din sex. Poate sunt numai temerile mele ce fac chestiile intime să pară periculoase.

- La ce te gândești? Amanda mă scoate din gândurile mele.

- Eu... nu prea îmi vine să cred.

- Crede-mă, spun numai adevărul.

Ea a făcut sex. Și pare că ar mai face-o de multe ori. Deci e plăcut. Poate e plăcut numai pentru unele persoane. Iar eu nu sunt una dintre acestea.

Luke îmi pune o farfurie cu mâncare în dreptul meu. Numai când mă uit la ea îmi vine să vomit. Am mâncat acum câteva ore. E mult prea devreme să mănânc altceva.

- Cred că e îndeajuns cu discuția asta.

Luke se uită la mine și la Amanda acuzator. Nu înțeleg de ce e atât de arțăgos când el aproape făcea sex cu Amanda acum câteva secunde. El are cele mai puține drepturi să vorbească acum.

În scurt timp cei doi pleacă din bucătărie. Oftez. Nu vreau să îmi imaginez ce fac ei singuri. Mă ridic de la masă și arunc mâncarea la gunoi. Las farfuria în chiuvetă și plec la mine în cameră.

Mă întind pe pat uitându-mă la tavan. Oare sexul chiar se simte așa bine? Luke o face. Dar e bărbat. Inspir și expir adânc. Vreau doar să știu motivul pentru care el nu a încercat să facă asta până acum cu mine. Adică până acum îmi era evident de ce. E tatăl meu, iar eu am numai șaisprezece ani. Dar acum nimic nu mai e ce pare. De ce el nu mi-a spus despre contractul acela? E dreptul meu să știu.

Nu după mult timp aud niște sunete ciudate. Sunt genul ăla de sunete pe care oamenii le produc atunci când simt placere. Prefer să nu le bag în seamă. De când a venit Amanda mă simt mai inconfortabilă în propria mea casă. Mai ales când știu că ea și Luke fac sex în momentul acesta. Până acum lucruri ca astea nu se întâmpla. Sătulă de tot ce se aude ma duc în baie pentru a îmi face un duş.

Pornesc apa și aștept să se încălzească în timp ce eu scap de hainele mele. Îmi place cum stropii de apă fierbinte îmi înmoie pielea. E relaxant. Obișnuiesc să mă spăl mai mult decât e necesar doar pentru că îmi place senzația apei pe pielea mea.

După ceva timp, ies din duș. Primul lucru pe care îl fac e să șterg oglina de aburi și mă holbez la reflexia mea. E un lucru pe care îl fac des. Îmi judec toate defectele. Uneori mă întreb de ce nu mă pot accepta așa cum sunt. De ce nu mă pot considera frumoasă?

Uşa se deschide. Îmi rotesc capul și îl văd pe Luke. Se uită puțin la mine și rezist instinctului de a încercă să mă acopăr. Brusc, sunt mult prea conștientă că sunt complet dezbrăcată.

- Izabella, erai aici?

Dau din cap in semn că da, deși cred că era o întrebare retorică. El se apropie de un dulap căutând ceva.

- Luke? Ma

- Da?

Îmi răspunde mai mult robotic. E atent la lucrurile din dulap, cotrobăind pe acolo. Inspir aer în piept înainte să vorbesc.

- Crezi că sunt frumoasă?

Vorbesc repede. Mult prea repede. El se oprește din căutat și își întoarce privirea spre mine. Nu spune nimic. Doar se uită la mine.

- De ce întrebi?

Întreabă într-un final. Dau din umeri. Nici eu nu știu de ce. Cred că am nevoie să îmi confirme asta. El e mereu sincer. Sau cel puțin în mare parte. Vreau să știu ce crede despre mine. Luke lasă dulapul și se aproprie de mine. Sunt nevoită să îmi ridic privirea pentru a menține contactul vizual. Mâinele sale se așează pe umerii mei goi, iar mici fiori mă trec.

- Ești frumoasă, Iza.

Îmi zâmbește slab. Nu mă simt diferit. Nu mă simt mai frumoasă. Poate a spus că sunt frumoasă deoarece știe că ăsta vreau să aud.

- Spui asta pentru că te simți nevoit să o faci sau pentru că chiar crezi?

- Nu aș spune asta doar din politețe. Pentru mine ești cea mai frumoasă fată.

Mai frumoasă decât Amanda? Aproape spun. Dar îmi închid gura la timp. Ar fi straniu să spun asta.

-Acum îmbracă-te, nu vreau să răcești.

Îmi oferă un pupic scurt pe frunte și mă lasă singură. Abia acum simt frigul care s-a lăsat. Cuvintele lui Luke m-au făcut să mă simt puțin mai bine. Mă consideră cea mai frumoasă. Mă iubește. Poate e cu Amanda din plictiseală.

Mă îmbrac și ies din baie. În casă e liniște. Perfect! Plec în camera mea și mă așez în pat. Vreau să beau apă, dar trebuie sa mă duc în bucatarie.

Cu greu ma ridic din pat şi mă îndrept spre bucătărie. Beau un pahar cu apă iar când fac cale întoarsă observ ca exista o crapatura la uşa lui Luke. Mă uit involuntar în acea crapatura şi ma opresc din mers. Nu inteleg ce se intampla acolo. Asta inseamna sex? Amenda sta în genunchi şi face...nu ştiu ce face. Nu inteleg. Dar Luke pare să fie destul de excitat.

Îmi iau ochii repede și merg repede în camera mea. Închid ușa în urma mea și mă rezem de ea. Mă uit în gol, confuză. Nu vreau să știu ce se întâmpla acolo. Trebuie să uit că am văzut asta. Luke nu e chiar așa cum credeam eu și îmi e greu să accept asta. Știu că nu mi-ar face niciodată rău. Dar îmi dau seama că eu îmi încrederea într-o persoană pe care nici nu o cunosc.

Ma pun să dorm, plină de gânduri. Însă sunetele se aud din nou. Oftez zgomotos și îmi pun perna peste urechi. Pereții nu sunt subțiri. Iar Amanda se aude doar puțin. Dar destul cât să mă deranjeze pe mine. Mă doare capul. Mă hotărăsc să mă ridic din pat şi să bat la ei în uşa.

- Mai încet, vreau să dorm!

Poate ar trebui să mă simt puțin stânjenită, dar ce nervi am nici nu mă mai interesează. Cred că fac sex de mai bine se o oră. Nu suport gândul ăsta. Mă enervează din ce în ce mai rău.

Chiar se face liniște. Zâmbesc mulțumită și mă pregătesc să plec, dar Luke apare în tocul ușii doar cu o pereche de pantaloni pe el.

- Ce e, Iza?

Pare deranjat ca sunt aici. Eu sunt aceea ce nu poate să doarmă din cauza sunetelor ciudate ce se aud mult prea tare şi tot el e cel deranjat? Mă încrunt.

- Zgomotele. Nu pot dormi de ele.

Se face puţin roşu în obraji semn că e jenat. Chiar se aşteaptă să fiu surda si să nu aud cum țipă disperata de lângă el?

- Scuze... Hai acum în camera ta.

Atât. Nimic mai mult nu îmi spune. Iar eu nu încerc să continui. Mergem împreună la mine în cameră. Ma așez în pat, iar el ma înveleste.

- Culca-te, da?
Dau afirmativ din cap, iar acesta mă saruta pe frunte apoi pleacă din camera. Mă gândesc că buzele sale m-au atins numai pe mine. Mă mint singură. Încetez să mai gândesc.