Ziua ne-am petrecut-o liniștit. Dupa ce a aprins focul in soba din sufragerie, a stins toate luminile si m-a târât in pat, cuibarindu-se la pieptul meu. Capul lui sta undeva, pe sânul meu drept și umar, imobilizandu-l.Aparent, doarme, insa mormăie de fiecare data cand încerc sa ma intind cu mana stânga dupa telefon, nevrand sa am o alta ocupaț
ie.Am oftat si mi-am trecut mana prin parul lui, asezandu-mi capul pe al sau. In scurt timp, adormise buștean, cu mâinile strânse pe soldul meu, strangandu-mi hainele in mâini. Cum nu aveam televizor in camera si nu puteam dormi deloc, mi-am luat telefonul si l-am sunat pe tata de câteva ori. Nici un răspuns, evident. Sunt ingrijorata ca s-a intamplat ceva cu bunica. Nu mai am pe nimeni dacă mi-o ia si pe ea.Nimeni.
*
M-am trezit pe la prânz,intr-o căldură chinuitoare, iar primul lucru pe care l-am vazut a fost Rayden, zâmbind-mi larg.
-Neata, Kayra, mi-a șoptit, asezandu-si mana tandru pe capul meu.
Își misca mana pe obrazul meu si-mi inchid ochii,desfatandu-ma sub atingerea lui calda. Suflul lui hotarat se revarsa asupra fruntii mele si ma cutremur cand isi pierde brusc zâmbetul si se opreste din a-mi mangaia obrazul. Are momente si momente cand face asa;isi pierde increderea in situație si i se pare ca ceva nu e in neregula.
-Neata,Ray!Spun usor ragusita, urcandu-ma pe pieptul lui.
Mi-am pus mainile pe pat, fortandu-i ochii sa se uite in ai mei.Parul meu lung si blond cade pe pieptul lui gol si ma indrept catre el, asezandu-mi capul pe pieptul lui. Nu intraznesc sa-l mai privesc în ochi, dar imi ofer caldura, lipindu-ma de el. Mâinile sale mari cutreiera spatele meu, pe dedesubtul camasii in care adormisem, trasand linii tremurandu-ne pe sira spinării, atingeri usoare topindu-se in tresărirea mea.
Murmură ceva si se pune in șezut, ridicându-ma pe picioarele lui. Acum zâmbește din nou. Imi pun mainile pe fata lui si imi rezem fruntea de a lui, zambind cald.
-Tatal tau a sunat de câteva ori, cu puțin timp in urma. N-am putut sa nu observ ca numarul sau e salvat ca „Muzaffer”,a spus, poate usor confuz, ridicând o sprânceana si zambind stângaci.
-Și ce? Am spus, intinzandu-ma dupa telefon.Sper sa moara curând. Vreau sa-l vad chinuindu-se, chircindu-se de durere. Îl urăsc asa de tare. Din toata inima mea.
-Va trebui sa-l ierți candva.Si daca o sa moara, va trebui sa stai langa el, sa-i tii lumanarea, sa-l privesti ochi, sa-i spui ca se poate duce liniștit. Stiu ca e un nenorocit, Kayra. Cateva persoae din orasul asta stiu ce s-a întâmplat cu mama ta.Tatal tau a fost îndrăgostit, asta o știe bine toata lumea. Iubirea te face sa iti pierzi mințile.
Deasupra mea, părea toata lumea mea. Imaginația mea se oprea asupra imaginii lui, visand detalii in minte si proiectand zeci de copii cu ochii, nasul, buzele, conturul, pe el. Vorbindu-mi, pare ca un profet atotștiutor si ascult calma povața sa, insa știu ca nici el nu se crede. Nimeni nu crede intr-un asemenea act de iubire.
-Crezi in asemenea acte de iubire? Am întrebat in batcojura, apropiinru-mi telefonul de ureche. Ce ar trebui sa cred din asta? Daca tu ma iubești pe mine, o sa ma omori daca incerc sa ma indepartez de tine? O sa ma injunghii fara conștiința daca vreau sa ma întâlnesc cu un alt bărbat? Am ras.
-Da. O sa fac asta.
Pentru o secunda, zâmbetul mi-a dispărut.Zambetul sau mic, din coltul gurii, mi-a făcut inima sa tremure. Însa am zambit apoi, pentru ca stiam ca noi doi nu ne iubim asa cum părinții mei au facut-o. Noi doi nu ne putem iubi asa cum au facut-o ei.
-Fiica mea frumoasa, sper ca ai o zi minunata! Se aude de la celalalt capăt, iar in acel moment ma dau jos de pe Rayden zapacita, provocandu-l sa rada.
-Ce face bunica? E bine?
-Haha, da, doarme acum. E perfect sănătoasă. Te așteptăm acasă, Kayra! Astăzi, mâine, cand vrei tu! Bătrână e bine cu mine, ai încredere in tatal tău!
-Ati ajuns? Deja? CUM?!
Tot ce știu e ca in momentul ala, in pofida strigatele mele de confuzie, eram fericita. Voiam sa-i mulțumesc si sa spun ceva frumos dupa ce mi-a explicat cum ca operatia a fost un succes, ca bunica s-a recuperat miraculos si ca a ajuns acasă cu ea, insa nu am putut. Cum toate fericirile mele se spulberau pe necazurile altora, aflarea unei minunate vesti s-a dus pe apa sambetei cand in camera au năvălit o multime de oameni ale caror fete erau ascunde de o carpa neagra, tinand in maini arme si urland alarmați catre mine sa ridic mainile. Am mai auzit doar strigatul lui Muzaffer la telefon pana sa ma prinda de maini si sa imobilizeze, iar apoi am vazut tremurand cum il trântesc pe Rayden pe pat si ii il lovesc cu o bata, ca rezultat al nesupunerii lui. A țipat catre ei sa nu ma atinga niciunul, dar nu-l ascultau. Asa ca l-au mai lovit o data.Si inca o data. Si inca o data.Pana cand am văzut sângele scurgandu-se pe capul lui și am amuțit. Iar când l-au scos pe brate din casa, am leșinat.
*
Când m-am trezit, tata era acolo. Imi zâmbea liniștitor de jos. Colturile mustatii sale imbinate de negru si alb s-au ridicat catre obraji cand am reusit sa murmur ceva. Îmi ținea mâna stransa, cu ambele palme, odihnindu-si bratele pe picioarele mele. Eram asezata pe un scaun, pe un hol obscur, maroniu galbui, iar el era asezat pe vine, in fata mea.
-Unde sunt? Am întrebat molesita, clipind constant de cateva ori.
-Pe holul sectiei de politie,Kayra.Vrei niste apa?
Recapitulez in minte imagini cu oamenii mascati navalind in camera, in timp ce eu vorbeam la telefon cu el. Rayden nu mai are timp sa reacționeze si e imobilizat si lovit cu o bata in cap o data. De doua ori. De trei ori. De patru ori. A cincea oara vad sange, iar el nu mai tipa. Nu mai se zbate,iar singurul punct mișcător este sangele, coborand lent de pe capul lui pe parchetul alb.
-Rayden! RAYDEN! L-au lovit! Au intrat in casa! Era sânge curgand din capul lui! Am spus agitata, strangandu-i mana. Unde-i Rayden?
Tata zâmbește si imi strânge mana, rotindu-si unul dintre degete pe mustață.
-Este audiat in acest moment, floarea mea. Se pare ca era într-adevăr unul dintre faptasii care s-a jucat cu baiatul lui Kenny, mi-a șoptit, astfel încât sa nu auda nimeni. Nu-ți face griji, nu o sa pateasca nimic.
Ma uimește intelegerea cu care trateaza aceasta situatie. Știu ca nu-i pasa, stiu ca se preface, dar ma topeste modul in care se descurca cu situația. Asta nu e modul in care un parinte ar trebui sa reacționeze in astfel de situatii. Insa el zâmbește, e senin si imi spune ca Rayden o sa fie bine.
Se asaza pe scaun, langa mine si incepe sa bata din picior. Ritmic. Unu. Doi. Trei.
-M-a salutat când a intrat aici. Parea bine. L-au plimbat de cateva ori pe aici. S-a uitat de fiecare data la tine. A fost un prilej bun sa vad cat ii pasa. Știi, Kayra, barbatii sunt neserioși. Bărbații isi omoara iubitele:le impung inimile.Ori in cateva secunde, ori intr-o viața. In cele cateva secunde, o faci din prea multa iubire, si desi știi ca ca o faci cu buna știința, nu te poti opri, pentru ca stii ca o sa moara, si nu vrei sa o doara conștient mai mult.
-Si intr-o viata?
-Prin nepăsare, decepții, prin faptul ca nu ii aduci cadouri din cand in cand, ca nu ii cumperi flori, ca nu ii spui cat de frumoasa e, ca o lasi sa sufere si sa moara in fiecare noapte.
-Asa e. Tu ai omorat-o pe mama in ambele moduri,am șoptit.
-Si mama ta m-a omorât pe mine. Mult. In timp. M-a lovit treptat, fara remușcări. La noi a fost iubire. Am iubit-o mai mult decat imi iubeam vederea, mirosul, auzul. Era modul meu de a trai, Kayra. Daca maine mor, o sa iti fie dor de bătrânul tău tată?
-Nu. Ziua morții tale o sa fie zi de sarbatoare pentru mine.
Tata rade si lovește scaunul, in treacăt, cu mana. Nu ne privisem deloc.
-Spune-i sa stea liniștit cateva zile. E sub observare.
Si se ridica.
-Mulțumesc.
S-a întors, zambind către mine.
-Imi ramai datoare, trandafirul meu!
-Sper ca nu pentru mult timp.
-In curand, Kayra.. In curand. Sa ma îngropi lângă Gina.
