x_Ramona episodul45_x

Cred că era și timpul să-mi povestești ce s-a întâmplat în continuare. Te-au bombardat oamenii cu mesaje și cu întrebări, îmi spune ea certându-mă ușor.
−Da, știu. Dar nu am cum să scriu de fiecare dată la fel de des, plus că nu vreau să postez fără să fie scris așa cum trebuie.
−Asta așa e, dar hai, povestește-mi mie și sunt sigur că-ți vor veni cuvintele. Pofta vine mâncând, doar știi, îmi zice ea aprinzându-și o țigară.
−Ai dreptate. Ok, fii atentă.

Anemona era din nou în brațele mele și totul era bine. Nu mai vorbisem cu Ramona de vreo două zile și chiar mi-ar fi plăcut să știu ce face. Eram totuși conștient că Anemona va pleca la un moment dat, iar eu clar nu am să mă duc să fac facultatea la Constanța ca să fim noi împreună. Deci șansele ca între noi să se întâmple ceva mai mult decât sex celest și dement, nu prea erau. Însă eram tânăr, voiam să mă bucur de fiecare clipă și să rețin fiecare detaliu, ca să am ce povesti câțiva ani mai târziu pe net și să primesc like-uri pentru asta



După o noapte minunată pe care am petrecut-o la hotel, am luat-o pe Anemona și am dus-o la mine. Surprinzător, maică-mea s-a bucurat când a văzut-o și a luat-o în brațe și a pupat-o din clipa în care a pășit în casă.
−Ce mai faci, Anemona? Nu mă așteptam să te văd, i-a spus, afișând un zâmbet mai larg decât interiorul Lisei Ann.
−Sărut mâna! Da, nici eu nu mă gândeam că o să ajung iarăși în Suceava, dar ce să fac dacă aveți un fiu irezistibil care a știut cum să mă convingă să vin? i-a spus mamei mele, fixându-și privirea încărcată de remarci sarcastice la adresa mea direct în ochii mei.

Pe mine m-a bușit râsul și am încercat să nu las să se vadă. Noi știam amândoi cum au stat lucrurile, de fapt. Dar ea mă transformase într-un nenorocit arogant și sigur pe el, era de așteptat ca asta să se întoarcă și împotriva ei la un moment dat. Nicio faptă bună nu rămâne nepedepsită și așa era și în cazul ăsta. Ea m-a învățat cum trebuie futută o femeie, cum trebuie să te comporți ca să îi furi privirea sau cum să o faci să înțeleagă că ea are mai multă nevoie de tine decât ai tu de ea. Majoritatea femeilor realizează la un moment dat în viață, unele mai devreme, altele mai târziu, că degeaba sunt cu un tip pe care toate prietenele ei grase și frustrate ar vrea să-l fută, dacă același lucru simte și ea pentru altul care le-a udat din două cuvinte și un zâmbet cu subînțeles. Și de asta vezi toate cuplurile alea formate dintr-o femeie extraordinar de frumoasă și un tip absolut comun. Pentru că ăla știe cum să fie cu ea, știe cum să-i dea ce are nevoie, exact în clipa în care are nevoie. Eu nu sunt un bărbat frumos, dar am fost cu tipe dacă nu minunate, cel puțin superbe până acum. Și asta nu pentru că știu eu super-tehnici de agățat sau trucuri magice, ci pentru că sunt foarte multe femei frumoase care vor să fie dominate intelectual și caută pe cineva care să le mai spună și ”taci în pula mea că vorbești prostii” din când în când. Bine, nu cu cuvintele astea, dar ai înțeles ideea. Tuturor femeilor le place să aibă mereu dreptate, dar paradoxal, niciuneia nu-i place ca cineva să le dea mereu dreptate. Nu, ele vor o luptă, ele vor să-ți demonstreze că e cum spun ele după ce tu le contrazici de 10 ori, nu din prima. Dacă ea-ți spune că ”cerul e verde” și tu, crezând că dacă îi faci pe plac s-ar putea să te lase să o atingi cu penisul și îi dai dreptate, în clipa aia femeia aia s-a plictisit de tine. Luptă-te cu ea, explică-i că nu e așa de inteligentă cum au făcut-o să creadă toți libidinoșii din jurul ei care erau de acord cu ea indiferent ce ar fi scos pe gură. Nu o face să se simtă proastă, iar dacă într-adevăr este, ferește-te de ea. O femeie deșteaptă știe ce vrea, știe ce trebuie să aprecieze la tine și știe să ajungă și la orgasm, deci aia îți trebuie ție. Nu-i așa, fetelor? Mănânc eu căcat? Întreb retoric, știm cu toții că așa e.

După ce ne-a pus maică-mea la masă și ne-a dat să mâncăm de parcă tot ce gătise expira a doua zi și trebuia consumat, am ieșit cu toții la o țigară pe balcon la mine (că da, maică-mea e așa cool încât puteam să fumez de față cu ea). Bineînțeles că a început să-i povestească din nou Anemonei chestii rușinoase de când eram eu mic. Cel mai tare a amuzat-o când a auzit cum m-a scos într-o zi taică-meu să mă plimbe. Era ziua mamei mele și l-a rugat pe minunatul meu tată să mă ducă prin oraș ca să aibă ea timp să gătească pentru viitorii invitați ce urmau să ne invadeze casa și să mă facă pe mine să mă simt important, că doar ce pana mea, eram mic și gras, știam să recit ”Mama lui Ștefan cel Mare” și știam să cânt. Eram de-a dreptul adorabil. Zis și făcut. Eu aveam vreo 4 ani și taică-meu vreo 4 beri băute. Și cum mergeam noi pe poteci prin oraș, la un moment dat, eu nu am vrut să mă mai țină de mână fiindcă eram bărbat, ce căcat? Și uite așa, el admira funduri de femei care treceau pe lângă noi sau nu știu ce mama dracului urmărea cu privirea, dar cert era că nu pe mine. Fiindcă eu, ca un adevărat bărbat ce eram, la un moment dat, am căzut fix într-un canal. Și ceea ce e cu adevărat amuzant, este că tatăl meu nu a observat că nu mai sunt lângă el până când nu a văzut că niște oameni s-au strâns în jurul unei guri de canal și nu știa ce se petrece acolo, deci s-a dus să vadă. El nu m-a găsit din grijă imensă, ci din curiozitate. E de prisos să-ți spun ce față a făcut maică-mea când m-a văzut înglodat din cap până în picioare, vânăt și zgâriat tot și ud leoarcă. Ea ne povestea, iar la un moment dat, Anemona și-a pus mâna peste mâna mea și a început să mă mângâie ușor cu vârfurile degetelor. Mi-a zâmbit și atunci am înțeles că eu s-ar putea să am sentimente prea puternice pentru ea. Și lucrul ăsta nu era deloc bun pentru mine.
−Off, Doamne, sărăcuțul de tine. Cum să cazi tu în canal? Sper că acum nu ai de gând să-mi faci și mie surprize din astea, nu? Eu o să te țin tot timpul de mână, mi-a spus ea, ținându-i isonul mamei mele și amuzându-se amândouă pe seama mea.

Deși eram vizibil rușinat, îmi plăcea ce se întâmpla acolo. Astea erau discuțiile compromițătoare dintre soacră și noră, cam așa vedeam eu momentul și nu mă săturam deloc de el. Aparent, cele mai importante femei din viața mea se înțelegeau. Mai ales că amândouă sunt în zodia rac, era clar că se completau în bârfă.

După ce s-au terminat dezvăluirile, eu am plecat cu Anemona în camera mea și am început să stăm de vorbă.
−Și? Nu vrei să ieșim în seara asta? Să ne distrăm un pic, bem ceva, poate denigrăm vreo baie, chestii de genul ăsta, mi-a spus ea înțepătoare.
−Ba da, putem face asta. De ce nu?

Și de ce să nu ieșim? Până la urmă eram tineri, frumoși și, cred eu, îndrăgostiți. Puteam să ies numai ca să mă vadă muritorii de rând de mână cu așa o femeie. Oricum ar fi fost cea mai frumoasă femeie de oriunde. Așa că, după ce am așteptat două ore să se pregătească (era perfectă, dar era totuși femeie) am luat-o pe Anemona de mână și am ieșit să cutreierăm toate cele două cluburi existente în Suceava pe vremea aia.

Purta o rochie neagră și strâmtă care stătea pe ea cum stau blugii pe un hipster, doar că pe ea arăta bine. Tocurile erau în picioare, rujul pe buze și diamantul în dinte și parcă-parcă deja îmi doream să nu mai plecăm și să rămânem acasă să ne futem. Însă puteam face asta și când ne întorceam. Am ajuns în unul din cluburi și am început să ne facem ritualul, așadar ne-am dus direct la bar să ne încălzim cu niște shot-uri. Ea defila, iar eu mergeam în urma ei anunțându-i pe toți cei care se uitau, că e cu mine. ”Da, eu o fut pe fata asta”, șoptea zâmbetul meu mândru și tâmpit pe care mi-l afișasem pe față. Ne-am amețit un pic și am început să dansăm (și când zic ”dansăm”, mă refer că ea a început să danseze și eu să-mi bâțâi paharul din mână pe ritmul muzicii). Noi ne simțeam bine, rujul ei era deja întins pe buzele mele și eram în lumea noastră. La un moment dat, eu m-am dus până la baie. Am sărutat-o pe Anemona și am plecat. În timp ce-mi ușuram corpul de anumite lichide pentru a face loc pentru alte lichide, pur și simplu vorbeam cu puța mea de mărime medie și încercam să o fac conștientă de faptul că suntem extrem de norocoși amândoi că o asemenea fată ne dă voie nu doar să stăm în preajma ei, ci să o și atingem. Vorbeam în gând, că mai erau oameni în toaletă, nu voiam să creadă că sunt nebun și, mai ales, nu voiam să-i deranjez din discuțiile lor cu puțele lor.

Mă rog, după ce am terminat, am plecat înapoi spre Anemona. Adică m-am spălat pe mâini și apoi am plecat spre Anemona pentru că igiena e importantă, copii. Dar când am ajuns, am văzut că nu mai era singură. Era un tip în fața ei cu care părea să discute. Observam că se simte oarecum incomod, dar nu știam ce se întâmplă. Dar am înțeles în clipa în care m-am apropiat. Se băgase în seamă la ea un bine-cunoscut șmecheraș al Sucevei, din vremea aia, al cărui nume nu am să îl dau pentru că mi-ar plăcea să mai pot merge pe acasă din când în când.
−Uite, el e iubitul meu, despre care îți spuneam, i-a spus Anemona vizibil deranjată. Ți-am spus că am prieten.
−Cine, mă? Lăchiosul ăsta e prietenul tău? îi spune el, luându-mă pe mine de după cap.
M-a strâns cu atâta forță, încât cred că am făcut spondiloză în clipa aia.
−Stai liniștită că el nu se supără dacă bei un pahar de vin cu mine. Nu-i așa, prietene? continuă el, fixându-mă cu privirea.

—VA URMA—

P.S. Pumnii mei minte nu are, sparge tot ce-i stă în cale, capete și maxilare, ”SUGE-O-Andrei”, cât poți de tare.

P.P.S.
−O să te înjure iarăși oamenii că îi lași exact atunci când începe să devină interesant. Dar mi-a plăcut poezioara, ai făcut-o pe loc? mă întreabă ea cu voce ghidușă.
−Da, atât de talentat sunt, ce pot să zic. Dar să știi că ce urmează să se întâmple, nu e deloc amuzant, din păcate.
−Știu că nu e. Nici nu are cum să fie, îmi zice ea coborându-și privirea.

Pentru câteva secunde s-a lăsat tăcerea în cameră. Ne asurzea pe amândoi. Și-a așezat mâna peste mâna mea și a început să mă mângâie ușor cu vârfurile degetelor. Dar de data asta, nu mi-a mai zâmbit.