"Doar vorba ei și mana ei caldă
Orice durere îmi ia..
Ce nu poate nimeni
Poate doar mama mea.."
Apăs cu ezitare pe clanța ușii,pășind cu nesiguranță în cameră.Aproape-mi scap geanta când văd dezastrul din hol.Vazele frumoase de flori erau sparte,cărțile erau aruncate peste tot,niște ciorbă,probabil,spăla gresia,câteva perechi de tocuri frumoase zăceau în mijlocul holului.Săraca Nina...
Ocolesc toată mizeria la care aveam să mă întorc pentru a o curăță și intru în sufragerie.Canapeaua albă era trasă,imitând un pat,plină cu perne pufoase.Nina stătea în șezut pe o parte,privind-o cu lacrimi aproape trecute pe mama sa,care era întinsă și răvășită.Îmi dezbrac paltonul crem și îmi las geanta pe parchet în viteză,pregătită să suport avalanșa pe nume Nina care tocmai se aruncase în brațele mele de pe marginea canapeleii.Așezându-mă,am lăsat-o să plângă în tihnă...Era plină de mâncare și avea brațele pline de semne roșiatice,zgâriată.Părul îi era răvășit și totuși nu urla de frică cum făcusem eu,încerca doar să se calmeze...
-Șhhht!șoptesc ușurel și-mi frec fața de părul ei,strâgând-o tare,tare la piept.
-De ce-ai venit,Kayra?șoptește îngânat iar eu o simt cum încearca să-și ridice capul.
-Pentru că m-ai chemat..
-Știu.spune și trage rapid aer în piept.Dar obligată n-ai fost,înțelegi?..
-Pentru că ar trebui să ne ajutăm una pe alta..Mai ales acum când Ray e la dracu' să-l ia..șoptesc.
Râde ușor și pleacă de la pieptul meu,ștergându-și lacrimile.Scapă un "mulțumesc" nevrut și se uită peste umăr la mama ei care dormea dusă.Avea o privire blândă,și-o încercau lacrimile,însă și-a mușcat buza și și-a frecat ochii ușor,întorcându-se către mine.
-I-am dat somnifere.spune și mă privește fix în ochi,vrând să scape de vină.Nu mai rezistam.Când am ajuns acasă,efectiv,nu mai era ea.A spart vazele din hol,și-a rupt pantofii,mi-a aruncat mâncarea pe jos...
-Ești ok?o întreb zâmbind timid.
-Nu prea...oftează și se aruncă în pat.Tu știi unde e fratele meu,cu siguranță..rânjește ea într-un mod disprețuitor.
Intimidează și când nu se simte "ok"...
-Nu știu.Nu am mai vorbit cu el de câteva zile.A plecat..și dus a fost.
-Dar..
-Ajută-mă să îi dăm alte haine maică-tii.Adu și o perna,mai mică.I-o punem sub burtă.Nu ar fi trebuit să-i dai somnifere,ar putea să o afecteze și să nu aibă un impact plăcut..oftez.
*
-Unde e Nina?
Vocea mamei lui Nina era destul de vagă,ciudată.M-am rotit și am lăsat pozele la care mă uitam,privind-o în ochi.Ori mă dă afară,ori începe să crizeze.
-Doarme.
-Iar tu...în casa mea,uitându-te la poze cu Rayden..
-Nu reliefați doar asta.Bine ar fi să vă uitați în ogradă..
-Cât de mult tupeu..râde în dispreț,aruncându-se cu capul pe pernă.Vezi?Am ajuns la mâna unei necunoscute pentru că familia mea e destrămată..iar eu nu am putere să o adun.
-Nu mă simt în măsura să conversez despre asta..
-Păi nu ești.Lăsând la o parte nebunia din familia ta,mă-ta era cuminte..O dată n-a ridicat privirea la alt bărbat.
Pufnesc ușor,privind-o disprețuitor în ochi,chiar dacăn-ar trebui,căci o luase pe arătură și se compara cu mama.Jur dacă mai mi amintesc pe oamenii ăștia,parcă mi-ar fi toate amintirile în ceață..
-Dar am ridicat eu privirea la al ei.râde,punându-și mâna pe burtă.Eh,aici a fost păcat că lu' tac-tu i-a plăcut femeile..Însă de mine a scăpat repede,m-a aruncat pe asfalt și s-a reîntors la Gina,de frică să n-o piardă..
-Crezi că am venit aici să aștept să te trezești și să-mi povestești de ai mei?Dar cine te crezi?Cine vă credeți cu toții?!răbufnesc,urlând la femeia din fața mea.
-Nici nu mai știu cine sunt..dacă mă crezi..
-Dar nici că mă interesează!spun cu o voce grea,luăndu-mi paltonul din cuier cu scopul de a pleca.
-O să te intereseze mai târziu dacă tot umbli atât cu Rayden!țipă după mine când ies din sufragerie.
Îmi astup gura imaginar să nu urlu o prostie și-mi încalț adidașii,ieșind nervoasă din casă.Îmi venea să plâng puțin,însă m-am mobilizat și am coborât alert scările,verificându-mi telefonul.Aveam un mesaj de la Lasko și unul de la Marco..și un apel pierdut de la Rayden.
"Unde dracu te-ai dus?Acasă nu mai dai de câteva ore" Lasko
"Dacă vrei să lucrezi de Crăciun,îmi dai mesaj până diseară." Marco
Ieșind din curte,telefonul începe să-mi vibreze cu numele lui Rayden.Nu vreau să vorbesc cu el,și-i închid brusc.
*
-Ooo,a venit și Kayra acasă!Pe unde dracu' ai umblat?
-La dracu să te ia!De ce nu ai plecat?
Las pungile cu alimente jos și mă descalț,aruncându-mi paltonul pe cuier.Lasko stătea pe canapea și mai trăgea un ochi pe la T.V,însă era cu sufletul în telefon.
-Ăla de ce nu mai vine?Cine stă trei ore într-un cimitir?
-Nu știu..Vor veni,las-o asa!
Încep să așez alimentele pe blat,cu gândul de a face ceva pentru afurisitul ăsta de Crăciun.Mă simțeam extenuată și confuză..îl vreau puțin pe Rayden.
Îl simt pe Lasko cum se ridică și mă îmbrățisează pe la spate,sărutându-mi gentil gâtul.
-Nu am nevoie de așa ceva.Lasă-mă!spun și mă smulg din brațele sale.Te rog să pleci,nu te vreau drept companie,ok?spun.
-Kayra,mi-e așa dor de tine!Vreau să înțelegi asta,e insuportabilLasă ambiția asta prostească..
-Pleacă,Lasko..spun și privesc timidă podeaua.Vreau să plecați amandoi!Poate că bunica o să cedeze,e bătrâna și vrea liniște..dar eu nu!Și în privința ta..eu..eu nu simt
nimic.Am fost copii,a fost distractiv..si dureros câteodata,dar e gata.Vreau să mă lași în pace!Am o viață în afara a ceea ce se întâmplă aici și vreau să o duc la capat fară voi!
-Kayra,nu-mi vorbi așa,te rog!spune și-mi pune mâna pe obraz,însă eu îmi întorc fața și suflu aer de foc,simțind cum mi se strânge inima.
Văzând că nu-i dau răgaz,pe fața i se conturează linii crunte;ochii negri erau fară cusur câteodata,dar acum erau răi,plini de volburi nestăpânite,la fel de tata atunci când mama nu i se supunea.Însa de-au crescut generațiile și aceiaș iubirea a fost,eu o să îți rup inima de câte ori va fi nevoie.
-Lasko,ia mâna de pe mine!șopteșc și încerc să mă dau în spate,dar mă prinsese cu mână pe la șold.
-Stai,nu-ți fac nimic!spune și mă apuca rapid de încheietură,iar eu mă zbat haotic,însă era prea puter ic pentru mine,iar negările mele erau nesemnificative în fața dorințelor lui.KAYRA!
-Lasă-mă!Nu te vreau!urlu și privesc către el cum dezamagirea îl cuprinde.Mi-e teamă de tine!
-De ce?!De ce?..Mă rănești..spune și-mi prinde fața în palme.
Reușesc să ma despart de el și să mă dau în spate,însă nu era o soluție
salvatoare.Se vedea așa ușor pe fața lui că intrase într-o stare nedescifrabilă și greu de potolit,iar dacă eu nu-i dădeam ce vrea,riscam să o mierlesc..
-Laako,nu te apropia..
-Nu te mai îndeparta de mine!păsește vag și încearcă să mă liniștească,dar eram speriată până în măduva oaselor.
Nu mai aveam teren,deja dădusem cu spatele de perete.Îl știam în stare de multe,pentru că era în stare să facă multe.Creierul său era stricat;setat pe propria disciplină;blocat pe vecie într-o nebunie continuă,iar eu,fusesem victima tuturor acestor nedreptați,ale cărui autor le imprimase în capul meu,în și pe corpul meu de multe ori,fară sau cu voia mea.Stricat,da...căci știa că ceea ce face e cumplit și nu e bine,însă nu se oprea până când nu vedea totul complet..
-Nu te comporta așa cu mine,Kayra..O să rabufnesc și știi că nu mă mai pot opri..
-Nu,nu,Lasko..Nu mai vreau!
Eram blocată în perete,fară vreun resentiment anume atunci când a sărit de-a binelea asupra mea.Voiam să am pielea de foc,să-l ardă pe față și să se oprească.Însă minunile nu s-au aratat niciodată pentru mine.
-Oprește-te,te rog,te rog!Te rog,încetează!
Se simțea ca un șarpe veninos sau ca mii de insecte care se urcaseră pe mine și mă mușcau în dispret..Mișuna asupra mea și oricât mă împotriveam,era în zadar.M-a trântit de perete și și-a infitrat mainile sub tricoul meu,strâgându-mi pielea cu nesăț.Durerea era îngrozitoare,plină de pișcături și cuțițe înebunitoare.
-Lasko,Lasko..Nu..
Ochii îmi deveniseră oceane pline,învolburate de frică și dispereț.Eram deja dezgustată când mi-a prins părul într-o mână și m-a tras până jos când am încercat să-l împing.
-Ce încerci să faci,Kayra?șoptește,aplecându-se fix în urechea mea.M-AM SĂTURAT DE TINE ȘI DE FIȚELE TALE!urlă și încep să tremur,intensificându-mi emoția de fiecare dată când îmi trăgea de păr și mă zguduia cu
totul.Am așteptat,te-am înțeles,dar m-ai umilit destul...Acum supune-te!urlă și îmi dă drumul părului,aruncându-mă jos.Ești sclava mea,mereu ai fost!
Sunete nearticulate îmi ieșeau făra voie prin gură,iar tremuratul se amplifica cu secunda ce trecea.Priveam în jos.Dar i-am vazut scamatoria.S-a departat de mine în avant ca să-și scoata tricoul și să închidă ferestrele,geamurile..tot ce putea fi î
nchis.Ieșise din camera mea.S-a uitat la mine din mers și a strigat:
-Nici să nu ridici capul..te-ai ars de data asta,Kayra!Și tu știi că sunt singurul care te poate stinge pe deplin!Doar ca trebuie să scap de ceva,să nu-mi compromită viață..râde.
Se uita agitat prin jur.Voia să scape de tot ceea ce îl putea rani din mâna mea.Încă tremurând,îmi scot telefonul care suna în disperare.Rayden suna.Îmi tremurau mâinile îngrozitor și voiam așa tare să-i răspund,însă știam că dacă o fac o să fie măcel aici,iar nu numai că voi creea probleme,ci și risc să-i bag în pușcărie pe amândoi.Nu vreau asta,nici măcar pentru animalul de Lasko!Îl fac eu să plătească cu mâna mea..
-Vai,câte cuțite are nebuna..râde.
Scăpase de toate:cuțite,linguri,furculițe,sticle de parfum,până și de arma sa..ba chiar era în stare să rupa geamurile ca să nu le prefac eu cine stie cum în cioburi.
-Lasă telefonul,iubito!Nu te mai scapă nimeni!Înghite-ți țipătul,dă-mi-l mie!