DOUAZECI SI DOI - Jack nerusinatul

Resedinta Wadsworth,
Belgrave Square
1 octombrie 1888
- As vrea sa nu plecam atat de devreme, a zis Liza in timp ce isi taia omleta. Nu am mai vazut niciodata orasul atat de agitat. Victoria organizeaza un bal mascat incurajand baietii sa se costumeze in Jack Spintecatorul. Inalti, macabri si anonimi. E teribil de captivant, nu crezi?
- Este teribil in mod cert.
- O sa imi fie dor de tine, vara mea draga. Vino pe la noi in curand.
- Asa o sa fac. Ar fi minunat.
Am luat o gura de ceai de galbenele concentrandu-ma iar pe ziar; latura meschina a domnului Doyle iesise la iveala. Nu mai aveam incredere in Blackburn asa ca sperantele mele se naruiau.
Se presupunea ca domnisoara Emma Elizabeth Smith isi cunoscuse atacatorii. Oare sa fi fost vorba de unchiul meu si de Thomas? In notitele unchiului, femeia declarase investigatorilor ca unul dintre atacatori fusese un adolescent. Unchiul ii fusese logodnic, iar relatia lor se terminase intr-un mod care o facuse pe biata femeie sa recurga la prostitutie.
Daca Thomas era cumva implicat asta ar fi explicat de ce crimele continuasera in timp ce unchiul Jonathan era la ospiciu. Mai insemna ca lucrasera fara sa imi dau seama. Exista si un alt fapt teribil care trebuia luat in considerare: tata avea legaturi cu o mare parte a victimelor. Era posibil ca opiul sa ii fi afectat gandirea in vreun fel preschimbandu-i jalea in ceva violent. Insa era el capabil de crima?
Apoi mai era Blackburn. Oare lucra cu tata? Asocierea lor ne fusese ascunsa mie si fratelui meu de cine stie cand. Oare ce altceva ne mai ascundeau? Crimele incepusera cand tata se intorsese acasa....
Am revenit la copia cartii postale din ziar. Mesajul nu era foarte lung insa era la fel de sinistru ca primul:
``- Nu te-am pacalit draga sefule cand ti-am dat postul. Maine veti auzi de isprava dubla a lui Jack Nerusinatul. De data asta prima femeie a tipat un pic si nu am putut termina. Nu am avut timp sa tai urechile pentru politisti. Mersi ca ai pastrat prima scrisoare pentru cand ma voi apuca iar de treaba. Jack Spintecatorul``.
Era adresata Angentiei Centrale de Stiri, Londra.
- Buna dimineata, Amelia, Liza. Cred ca trasura voastra e gata.
Tata a intrat in sufragerie.
- lti umpli capul de lucruri frumoase si cuminti ? Sau imi incalci dorintele asa curand, Audrey Rose?
- Nu stiam ca a te pune la curent cu noutatile este nepotrivit. Poate ca o sa imi irosesc timpul si banii dumitale pe corsete noi care sa imi taie obrazniciile de pe buze. O haina asa de stransa iti sugruma frumusel corzile vocale. Nu esti de acord?
Matusa Amelia s-a ridicat facandu-i semn Lizei sa o urmeze.
- A fost o vizita minunata. Multumim ca ne-ai gazduit in lipsa ta, fratiorule. I-ar prinde bine si lui Audrey Rose sa se departeze putin de lumea asta nebuna.
- Poate ca ai dreptate.
Cei doi s-au imbratisat.
- Trebuie sa imi scrii. Vreau sa stiu totul despre domnul Thomas Cresswell si despre ticalosul de Jack Spintecatorul. Promite-mi! A zis Liza imbratisandu-ma
- Promit!
- Minunat.
Cele doua au plecat. Primisem vestea ca unchiul ajunsese acasa si aveam de gand sa stau cu el si sa vad ce puteam descoperi acolo. Mi-am luat cateva felii de chec cu portocala si un pahar de suc de citrice si am deschis iar gazeta fara sa imi pese de ce avea sa spuna tata.
- Tii mortis sa ajungi o nenorocita pe strazi?
- Stii cate ceva despre aceste nenorocite de pe strazi, am zis luand o gura de suc.
Tata si-a lasat mainile sa cada pe masa facand tacamurile sa se rastoarne.
- ln casa mea ai sa te porti cu respect.
- Respectul se castiga. Daca trebuie sa ceri un asemenea lucru inseamna ca nu il meriti. Sunt fiica dumitale, nu un cal , domnule! Mai bine ajung o amarata pe strazi decat sa traiesc intr-o casa plina de custi. Nu imi da lectii despre buna-cuviinta cand aceasta este o virtute care iti lipseste cu desavarsire.
Fara sa mai astept vreun raspuns am iesit din incapere. In urma mea nu se auzea decat sunetul pasilor ce spargeau linistea. Gata cu fustele incomode! Nu aveam sa ma mai las incorsetata de nimic.
Laboratorul unchiului era un dezastru ca si barbatul care locuia acolo. Hartiile erau imprastiate, mesele si scaunele intoarse, iar servitorii curatau totul.
Thomas a intrat in camera evaluand dezastrul. L-am ignorat, iar el a facut la fel. Unchiul nu isi aducea prea multe aminte despre ce se intamplase la ospiciu.
- Nu sta acolo cu mainile in san! A urlat unchiul aruncand niste hartii in fata lui Thomas. Vezi de astea! Vezi de tot dezastrul asta nenorocit! nu pot lucra asa.
- Poate ar trebui sa asteptam sus pana e gata aici, am spus.
Unchiul a vrut sa riposteze, dar am aratat hotarata spre usa. Noua mea lipsa de toleranta ii includea pe toti barbatii din familia Wadsworth. Ne-am instalat in camera de pictura.
- Stiu ce s-a intamplat cu mama lui Thomas, am spus.
Ceu doi au inghetat cu cestile de ceai in mana si cu ochii holbati.
- Ce incerci sa spui?
- Dupa ce a murit , tu si Thomas ati inceput sa lucrati impreuna. Ati facut....experimente secrete.
Unchiul a izbucnit in ras.
- Si ce conteaza? Nu am mai facut o operatie de aproape un an. Nu are nici o legatura cu Spintecatorul. Unele fantome sunt mai linistite ingropate, draga nepoata.
- lar altele vin sa ne bantuie, unchiule. Cum ar fi domnisoara Emma Elizabeth Smith.
- Trebuie sa ii spui, a zis Thomas.
- Ar fi mai bine daca ai tacea baiatule!
- Nu am incercat niciodata sa folosim organe, a zis Thomas. Mama era prea bolnava ca sa suporte operatia. Am testat teorii mai neinsemnate, dar asa cum a zis unchiul tau nu am mai facut nici o operatie de un an. Iar atunci nu am facut decat sa reatasam un deget taiat daca vrei sa stii.
- Si v-ati gandit ca ar fi o idee buna sa imi ascundeti asta.
- Am fost putin ocupati cu prinderea unui criminal, Wadsworth. Iarta-ma ca nu am avut taria sa discut o chestiune pe care o gasesc...dificila. ln afara de doctorul Wadsworth si acum de tine nu am mai vorbit cu nimeni despre mama de cand a murit. Mai ales din moment ce tata a decis sa se casatoreasca inainte ca trupul mamei sa se raceasca, iar maica-mea vitrega e o femeie careia nu ii pasa de noi copii.
- Eu...imi pare rau, Thomas!
Nu imi venea sa cred. Acesta era motivul pentru care Thomas se pricepea asa de bine sa isi tina emotiile in frau. Liza avusese dreptate, atitudinea lui Thomas masca durerea.
- Unchiule, trebuie sa stii ce s-a intamplat cu fosta ta logodnica.
- S-ar parea ca stiu mai putine lucruri decat tine. M-a pus sa aleg: ea sau stiinta. Cand am refuzat sa aleg, Emma a rupt orice legatura cu mine spunand ca mai bine ajunge sa cerseasca decat sa tolereze o asemenea practica diavoleasca. Si-ar fi putut vedea de viata, dar a ales sa nu o faca. A zis ca voia sa ma raneasca cat mai mult posibil crezand ca o sa ma faca sa cedez. Ultima data cand am auzit de ea inchiriase o camera in East End si refuza sa accepte bani de la familia ei . Oameni au inceput sa imprastie zvonuri ca isi vindea trupul ca sa achite chiria. Nu am avut curajul sa aflu daca era adevarat. Am scos-o din minte pierzandu-ma in munca mea unde am trait fericit in ultimii ani.
- Ce s-a intamplat in noaptea in care i-ai vazut trupul? Iti aminteste cumva de crimele recente?
Unchiul si-a ridicat capul brusc parand surprins.
- Presupun ca ar putea fi una dintre victimele Spintecatorului.
A zbrobit caseta din piele in care isi tinea ochelarii. Nodurile degetelor i s-au facut albe ca osul.
- Trebuie sa ma intorc la munca, a zis el printre dinti .
Thomas s-a uitat la mine. Se parea ca existau si alte secrete . Nu stiam daca Thomas era implicat insa eram hotarata sa aflu.