Părea mai disperat ca oricând.Avea ochii arși să mă vadă din nou în toată splendoarea mea și eram așa sigura că prinsese un gram de nebunie de la tata,încât ar fi putut fi un violonist la capul meu,chiar acum,să-mi cânte "Valsul dimineții" iar el să nu bage de seamă...Nu m-am opus de nici un fel,nici n-avem cum.Eram neputincioasă,inima mea era la fel.Îi tânjeam atingerea într-un fel,însă mă simțeam ieftină.Să mă atingă doi bărbați într-un timp așa scurt..E un coșmar.
-Nu încerca să te împotrivești,te rog!Ard..șoptește și îmi sărută abdomnul,în continuare,cu patos.
Buzele îi erau așa moi,așa fine...așa lipsite de mine.Ochii aproape că-mi plângeau și aveam un nod în gât de care nu mai scăpam.Trecuseră cinci minute,șase,șapte..da,vedeam,mă puteam mișca,însă eram copleșită.Am închis ochii măgulită,mă trădam singură.Îmi strânsesem așa multe lacrimi în ochi încât vedeam din nou blurat..
-Nu vrei să te miști?rânjește și îi simt mâinile pe șoldul meu..
Nu aveam curaj să deschid ochii,însă i-am oprit mâinile să mai facă vreo mișcare,încercând să mă trag cumva,dar nu puteam.Înebuneam de-a dreptul când mă atinge sau când mă săruta..de ce?..
Brusc,îmi sună telefonul.Melodia îmi oferă momentul și mă ridic,înșfăcându-l de pe noptieră și punându-mi mâna instinctiv la burtă,căci aveam semne;nenorocitul mă mușcase.Numele lui Rayden apare pe ecran,înseninându-mi parcă puțin față.Înainte sa raspund,îl privesc pe sub gene pe Lasko și ies din camera trantind ușa.
-Alo!spun,încercând să-mi stăpânesc vocea pițigăiată,îndreptându-mă rapid către frigider și scot o pungă de legume înghețate,după care mi-o azvârl pe burtă,scăpând un icnet care îl face pe Rayden să sară ca ars.
-Ce dracu faci?!urlă prin telefon.
-Am dureri menstruale.spun ușor,privindu-l urât pe Lasko cum iese din cameră fară rețineri,scărpinându-și capul din mers.
-Dureri menstruale..repetă el.Neinteresant.
-Pai așa sunt eu.Plictisesc omul.spun în batjocură,fiind sigură că după astea patru zile nevorbite o să ne certăm.
-Nu mai face figuri,nu am timp alocat pentru ceartă..
-Apropo de asta,au trecut patru zile...Nu mi-ai dat detalii,doar..spun,privindu-l pe Lasko care se uita la randul lui la mine.
Mă ridic și ies din apartament,intrand în al Mirei,care se uita la T.V.
-Doar ai plecat ca o curvă și nu te-am mai văzut.Unde ești?
Rayden începe sa râdă tare,ceea ce îmi scapă un zâmbet.Mira se hlizea încetișor.
-În Belgia,pentru moment.Plec la Ierusalim și mă întorc in Italia.Si apoi vin acasa.
-Frumos.Îți faci viața...spun,mușcându-mi ușor buza.
-Poate mâine mor..De ce nu?răspunde el,sub acelaș ton miștocar.
-Murim amândoi.Ș-așa suntem deja morți...
O liniște de mormânt se lasă asupra noastră.Înghit în sec și încerc să-mi dreg cumva vocea,însă el mi-o ia deja înainte:
-Mi-e dor de tine.
Un nod mi se pune în gât și palmele îmi transpiră.Chiar dacă vreau și eu sa-i spun asta,ceva nu mă lasă..Mai bine nu.
-Nu mai vorbești?râde și aud pe fundal niște zgomote ciudate,probabil era în trafic.
-Mie nu mi-e dor de tine.spun rece.
-Auzi?
-Ce?!
-Urlă orgoliul.râde,ceva nu e normal cu el.
-Măcar de-ar exista.
Nu mai vorbește pentru câteva momente.Aud totuși cum dă drumul muzicii...
-Nu mai vii în țara pana anul viitor.spun ușor indignata,vrând sa para ca o intrebare dar era o afirmație,de fapt.
-Nu mai
vin.Ai ceva de obiectat?
-...Poate.
-Atunci ce zici să vii cu mine in Ierusalim?Stam de Craciun macar,de Revelion nu pot.
-Nu vreau.răspund fara sa ma gandesc,putin ranita.
-Nu fi proastă.
-Întoarce-te până mâine..măcar.Nu poti lasa lucrurile asa.
-Si la cine te referi?La tine sau la ale mele?
Mârâi puțin,fara ca el sa ma
auda.Pe cealalta parte,Mira imi facea semne,caci a stat cu urechealipita de telefon,incat intimitatea mi-a fost violata la maximum.Când a soptit ce sa-i spun lui Rayden,am azvarlit-o de langa mine.
-Îți inchid,plictisitoareo...șopteste ușor,plictisit.
-Închide!N-am chef de jocuri,dar vad ca la tine mistoul asta e etern.Sper ca de Crăciunul ăsta sa ți se sparga toate globurile în cap!
Am închis telefonul,aruncând pe canapea.Mira încă era pe parchet și se uita confuza la mine,cerându-mi explicatii din priviri.
-Tu ești proastă?!
-Mă lași și tu în pace?
-Băiatul te cheamă la Ierusalim să fiți amandoi și tu ba îl iei la mișto, ba îl faci curvă,ba îl provoci și nu termini și la sfârșit îi spui să i se spargă globurile în cap.Tu ești chiar proasta de dai în gropi.Câte mai au șansa să meargă în altă țară de Crăciun?!Toate stau și se înfundă de mâncare și se uita la T.V și Kayra refuză!Doamne!Tâmpită mai ești!
-Mira,îți sparg capul ala mare!țip.Mai lasă-mă!urlu și-mi pun mâinile în sân,impleticindu-mi picioarele.
-Ești o drăcoasă!
-Sunt!Pleacă!
-E casa mea!spune și se ridică în picioare,apoi se așază lângă mine,pe canapea.
Îmi rămâne un gust amar.Îmi mușc buza.De ce îmi vine să plâng?Inima îmi bate,palmele-mi transpiră,îmi strâng pumnii.De ce s-a terminat așa brusc?Voiam să vorbim mai mult.E așa rău cu mine!Îl urăsc!
-Ți-a vibrat telefonul...spune Mira și-mi face semn,ușor distrată.
Mă uit fix la telefon și-l ridic din nou.Numele lui a apărut din nou pe ecran,de data asta sub forma unui mesaj.
"Vorbim diseară.Nu sta bosumflată!"
Îmi dau ochii peste cap.
"S-ar putea să te sune azi Nina,o externează pe mama.Daca vrei sa te duci,te duci,dar nu-i spui nimic,nici daca e să vina tata și să te întrebe."
-Căsătorește-te cu el!o aud pe Mira cum urlă,visând cu ochii deschiși.
-Mă duc acasă,vorbim.
-Fraierooo!
-Ești fumată,Mira,zău!
Trântesc ușa și mă opresc pe hol.Iau o gură mare de aer și pun mâna pe clanță,având să-l văd pe Lasko stând turcește pe parchet.Dezlegase bradul și-l impodobea ca un copil mic,însă avusese grijă să pună o pătură jos pe parchet,să nu facă dezordinele cu cetinele ce mai cadeau din când în când.Mă oprisem lângă ușa.Nu mă privea deloc.Avea parul ciufulit,cu câteva cetini în el.
-Ai vorbit?murmură,așezând în continuare globurile frumoase în brad.
-Când pleci?
-Te ascunzi de mine.
-Treaba mea ce fac.
Zâmbesc mișelește și înaintez,trantindu-ma pe pătură,lângă el.Ridic din cutie globuri și le așez în brad,ceea ce face și el.
-Unde a dus-o pe bunica?
-Au plecat la cimitir.Când dormeai s-au pus de bun acord.
-S-a dus acolo să facă pe tristul...
-Ești mai a dracu decât acum câtiva ani..
-Vremea întărește trasăturile!zâmbesc și constat că am apucat acelaș glob,pe care,ulterior,mi-l lasă mie iar el ia altul.
-Și cu dragostea e cam la fel...șoptește.
Mă privește printre gene și nu face nici o mișcare bruscă.Era calm,poate rănit..cert e că nu mă interesa..prea tare.
-Cum ar fi fost...dacă rămâneam împreună?se trezește spunând-o cu voce tare.
Avusese curajul să întrebe el ceea ce eu voiam sa intreb de mult.Era inevitabil să nu o spuna unul din noi.Însă mai inevitabila era despartirea noastră,ochii uitati,lacrimile simtite și resimțite...amarul era inevitabil.
-Și dacă trăia mama?
-Da..Dacă tac-tu era puțin mai normal..
-Și mama mea traia..
-Și poate azi eram numai noi doi..
-Poate că nu mai eram chelnerița..
-Și nici eu așa pătat de vinovatie și sucit de amintiri..
-A fost inevitabil..Toate au fost...
-Poate ca da.Însă de la ce a început,s-a sfârșit rău..El a încercat să spele pacatul,dar doar l-a șters,spălat nu mai poate fi.
-Șters?!Ce-a facut nenorocitul nu se sterge în veci!
-Dar a încercat.urlă nervos și sparge un glob.A donat bani,a construit orfelinate,a platit inmormantari si botezuri!A ajutat lumea,nu s-a atins de nimeni...
-Și cu nenorocita de ambuscada ce-a fost?!
-Admit ca e nebun,orice aș face.A vrut să sperie lumea,se distreaza omul..Nu a omorat pe nimeni,cativa raniti,iti jur pe viata mea!
-Tu ce dracu să zici...
Telefonul a început să-mi sune.Lasko a avut grija sa mi-l smulga și era pregatit sa faca scandal,dar a vazut Nina pe ecran și a râs ușor,aruncându-mi-l în brate.
-Ce manevra proasta..
-Hai mai du-te dracu!
Mă ridic,privindu-l urat.Îi raspund Ninei,dregandu-mi vocea:
-Alo!Kayra?!Bună..Am nevoie de tine!A externat-o pe mami,sunt singura acasa.Fratele meu e plecat de cateva zile,tata la fel..Nu știu ce sa-i fac mamei..Am..
Se oprește brusc și începe sa plângă fară să se mai oprească,vrand sa silabiseasca ceva dar nu-i iesea deloc.
-Usurel,fato...Ce-i cu tine?!Ce s-a întâmplat?
-Mami a făcut avort!Nici nu stiam că e însărcinată..De asta a batut-o tata asa rau!Avea un copil nevinovat în pantece!NU POT SĂ CRED!urla.Fratele meu stia asta!Îi urăsc pe toți!Vino,te rog!Se plange de dureri,plange,urla..Nu știu ce să-i fac!
