Diana capitolul21

Cap 21

*Lucas*

- Trebuie sa gasim o solutie.

- Nu este. Au fost atat de mult cazuri in care s-a mai intamplat asta. Sunt pierduti pentru totdeauna.

- Nu mama, refuz sa cred ca fratele meu mai mare si iubita mea nu mai pot fi salvati.

- Iubita?

Mama s-a intors extrem de brusc spre mine, si dupa foarte multi ani puteam sa vad ura in privirea ei.

- Am vrut sa-l ajut pe Parker, pentru ca

stiam cat de rau o duce. Si am acceptat puiul ala de om in casa mea .. dar acum nu mai este deloc ceea ce era. S-a transformat, si a transformat totul odata cu ea.

- E speriata, nu stie ce se petrece in jurul ei.

- Speriata? A fost in Olimpiada, e preferata lui Dean, a vorbit cu conducatorul varcolacilor si si-o trage cu fratele tau mai mare. Sunt sigura ca e inspaimantata.

- E sub efectul magiei si a lichidului ala stupid.

- Si ai uitat de efectul Aleron.

- Ea nu-l iubeste, mama!

Strigatul meu a umplut intreaga camera si a asternut o tacere uriasa. Mi-am dat seama ca am inceput sa respir extrem de rapid si aveam pumnii inclestati. Mama s-a uitat in ochii mei cateva secunde, si uimirea i s-a asternut pe chip.

- Cum poti gandi asa ceva, Lucas?

- Ti-am spus ca nu-mi mai citesti niciodata gandurile?!

- Cum de ti-a trecut prin cap asa ceva? E complet gresit.

- Nu e deloc gresit. Daca el Aleron nu ar mai fi .. ea ar veni la mine.

Gandindu-ma la moartea fratelui meu era o nebunie, undeva inauntrul meu, dar gelozia acoperea absolut orice sentiment. Diana era a mea. Eu am vazut-o primul, eu sunt la scoala cu ea, eu am ajutat-o. Doar eu. Si stiu ca pe mine ma iubeste.

- Sangele din corpul ei functioneaza doar pe magie deci daca ..

- As putea sa ii iau colierul cu puteri, efectul s-ar duce imediat, continui eu propozitia mamei.

Am ramas privind in gol, pana cand un beculet mi s-a aprins brusc si am zambit.

- Am un plan! O sa o salvez, spun fericit ca am gasit un avantaj printre gandurile mele.

*Diana*

Aleron invartea bautura transparenta cu gheata din pahar si privea pe geamul hotelului. Asternuturile stateau lipite de el, desi era invelit pana la bazin. Mi-am tinut prosopul infasurat in jurul meu, in timp ce imi cautam lotiunea de corp prin camera.

- Nu inteleg de ce tii de chestia aia. Nu e ca si cum nu am vazut totul.

- Ce-ar fi sa taci?

- Ce-ar fi sa nu-mi comanzi tu mie?

- Ce-ar fi sa-

Cuvintele mi s-au oprit in gat cand m-am

intors si era atat de aproape de mine ca m-am spirjinit cu spatele gol de peretele ca gheata.

- Stii cat de mult ma enerveaza cand o faci pe tipa rebela.

- Am dreptul sa vorbesc cand vreau. Sunt iubita ta, nu sclava ta.

- Care e diferenta?

Mi-am mijit ochii si am strans prosopul in pumn de nervi.

- Ai face bine sa ai grija cum vorbesti. Toata puterea e inauntrul meu.

- Ce insinuezi cu asta? continua si isi impinge bazinul in corpul meu mic, lipindu-ma de perete pana la refuz.

- Nu te mai purta cu mine ca ultima curva. Fara mine, esti nimic Aleron.

Nu imi venea sa cred ca tocmai am spus asta. Inima aproape imi exploda in mine, si eram terifiata pe interior, si totusi ceva imi controla fiecare expresie pe exterior. A zambit, ochii sai imediat schimbandu-si culoarea si calmitatea.

Si-a izbit palma de perete, la cativa centimetri de capul meu, ceea ce m-a facut sa icnesc.

- Nu cred ca vrei sa te spanzur intr-o camera de hotel.

Am inghitit in sec cand i-am auzit cuvintele, si am privit in podea. Imi amintesc ca m-a avertizat in legatura cu

pierderea controlului. Si imi amintesc ca m-a pus sa ii promit ca mereu voi ramane langa el, indiferent daca intunericul il va acapara.

Chiar cand ma gandeam ca sunt prea fragila, am simtit din nou valul acela de rautate cum ma acapareaza tot mai mult, pana a pus stapanire de tot. Am ridicat capul inapoi, mi-am pus bratele in jurul gatului sau prosopul cazand pe podea si mi-am lipit buzele de urechea lui.

- Vreau sa o vad pe asta, iubire.

M-a privit incruntat cateva secunde, dupa care cutele de pe chipul sau au disparut si s-au transformat intr-un zambet psihopat. Mi-a prins parul in pumn si si-a zdrobit buzele de ale mele.

Cat ai clipi m-a intors si am ajuns pe pat. Daca inainte super viteza ma speria, acum eram complet obisnuita sa imi dispara pamantul de sub picioare.

Mi-a ridicat mainile deasupra capului si credeam ca urmeaza una din cele mai bune partide, asta pana cand am simtit ceva rece la incheieturi. Mi-am ridicat privirea si am vazut perechea de catuse ce mi-a captivat mainile.

- Ce mama naibii?

- Iti amintesti ca nu voiai sa imi dai portia astazi?

- Cand o sa ceri frumos, spun si ma zbat.

- Adica niciodata. Nu-mi dai, atunci iau.

Simplu.

- Nu mi-ai face asta fara voia mea.

Intregul corp mi s-a blocat, dupa care s-a relaxat. Aleron tocmai muscase fara niciun avertisment, in timp ce mainile lui imi strangea corpul puternic. Sentimentul era perfect ca deobicei, doar ca de data asta incepeam sa vad negru.

Exact cand mi-am inchis ochii, am simtit ca buzele lui s-au retras.

- Iubito?

Mi-a eliberat mainile si m-a acoperit, apoi m-a mangaiat pe fata. Mi-am departat pleoapele, iar ochii lui erau la normal. Camera se invartea cu mine si

mi-am dus o mana la frunte in speranta ca se va opri.

- Imi pare asa rau, am mers prea departe.. Imi pare asa rau..

Era speriat. Mereu era asa dupa ce realiza ca si-a pierdut controlul din nou. Puteam sa vad durerea pe chipul lui si ingrijorarea. M-am ridicat in sezut, tragand asternutul odata cu mine.

Mi-am presat palma de gat, tresarind usor din cauza durerii. Inca sangeram.

- O sa ma duc dupa trusa de prim ajutor.

Aleron s-a ridicat si a intrat in baie panicat. Am impins putin patura de pe mine si mi-am privit corpul. In dreptul

coastelor, aveam vanatai dupa urmele lui de degete de mai devreme. Lacrimi mi s-au adunat in coltul ochilor.

- Am gasit-o..

L-am lasat sa imi ingrijeasca rana, apoi m-a imbracat precaut, in timpul asta fara sa zic vreun cuvant.

- Ti-as spune sa stai departe de mine, pentru ca te ranesc. Dar nu pot .. jur ca nu pot.

- Pentru ca nu mai secat de tot inca.

- Nu. Nu iubito, nu spune prostii. Stii ca nu pot sta departe de tine.

- De ce?

- Pentru ca te iubesc. Imi pare asa de rau ca te ranesc .. ca te-am bagat in asta.

L-am privit in ochii caprui si calzi. Ma privea cu vinovatie si cu mila, si undeva adanc am putut observa dezgustul fata de sine.

La naiba, Diana!

L-am imbratisat hotarata sa uit si de episodul asta neplacut, si sa merg mai departe alaturi de el.

- Multumesc iubire, sopteste si ma strange usor la pieptul lui.

Am ramas asa un timp, ascultandu-i bataile inimii. Un zgomot asurzitor ne-a intrerupt si nu stiam ce se petrece pana

sa realizez ca usa a sarit de perete, Lucas intrand hotarat in camera.

- Salut frate.

- Tu ce mai cauti aici, vierme? spune Aleron cu dezgust.

- Am venit sa o iau acasa. Locul ei nu e langa tine.

Am ras cand am realizat ca se refera la mine, si l-am luat pe Aleron de mana.

- Te-ai ticnit Smith. Da-i drumul de aici.

A ridicat mana si l-a zburat pe brunet cu o camera mai incolo, apoi s-a apropiat de mine.

- Te rog .. lupta cu ce e inauntrul tau..

- De ce nu vrei sa te duci la mami si sa ma lasi in pace? intreb pe un ton ironic.

- Ma asteptam si la asta, continua blondul si in secunda urmatoare imi smulge colierul de la gat.

Am icnit, simtind ca m-a scos total din priza. Intreaga energie din corpul meu se scurgea, si puterile ma paraseau.

- Da-mi-l inapoi acum, Lucas! O sa-ti para rau.

- Acum Jason!

Am simtit doua brate care m-au inconjurat, prinzandu-ma intr-o stransoare puternica. Am privit in oglinda, fiind total surprinsa sa il vad pe

Jason din nou. A trecut ceva timp, si ce e drept, sa il revad, a rascolit ceva in mine. Imi era dor de prietenul meu.

Lucas a fost aruncat de perete, vazand cum Aleron intra in camera, mai nervos ca niciodata. L-am calcat pe picior pe Jason, apoi i-am dat cu capul in gura, scapand din stransoarea lui. M-am aruncat pe podea dupa colierul scapat de Lucas, insa fix atunci s-a aruncat si el.

Era la cativa centimetri de palmele noastre, si totusi eram amandoi intinsi si epuizati.

- Imi pare rau, scumpete.

I-am izbit un pumn, ceea ce mi-a oferit cateva secunde in plus sa ajung la

colier. Din momentul in care l-am atins, am simtit cum toata puterea m-a lovit inapoi. M-am ridicat in picioare si am zambit cu rautate, spre iubitul meu, dupa care m-am uitat spre Jason.

- Bun plan, multumesc ca ai trecut pe aici.

Am ridicat mana si in urmatoarea secunda a iesit prin geamul de la balcon, din spatele sau. Aleron a inaintat spre fratele sau, insa l-am oprit si m-am apropiat eu. Lucas era inca intins pe jos, si fara sa ma gandesc, mi-am pus piciorul pe pieptul lui aplecandu-ma usor in jos.

- O singura data daca mai incerci ceva de genul, te sfasii cu propriile maini.

- Te iubesc.

- Pai eu nu! Intelege odata asta si pentru totdeauna. In viata mai si pierzi, Smith!

- Asta e doar intunericul din tine. Stiu ca tu, cea adevarata, e inauntru undeva si se lupta sa iasa la suprafata. Sa nu spuna lucrurile astea.

Am ras cu putere, si mi-am dat cu mana prin par.

- Esti sub orice critica. Ridica-te si nu ma mai cauta niciodata.

- Te implor ..

Ochii lui sclipeau si anuntau lacrimi. Se zbatea sub piciorul meu de durere, si

puteam sa vad cum vinovatia il chinuie. Planul ii esuase.

Si atunci, pentru cateva secunde .. am vazut situatia altfel. Mila s-a instalat in corpul meu si am facut ochii mari cand mi-am dat seama ce am facut, dar a disparut cat ai clipi cand Aleron m-a luat de mana.

- Pleaca odata, Lucas, spun rece si imi retrag piciorul de pe pieptul lui.

S-a ridicat si a parasit camera, cu vanatai pe chip si tinandu-se de bratul stang care a fost accidentat de brunet cu siguranta.

- Stii ce mi-am dat seama dupa lupta asta surpriza, iubito?

- Mhh? marai inca privind spre usa.

- Ca am putea sa-i conducem pe fraieri. Pe toti.

- Ce vrei sa zici cu asta? intreb usor confuza.

- Sa mergem sa-l omoram pe Dean.

Am facut ochii mari si corpul mi s-a blocat usor la auzul cuvintelor lui.