TREI - Ceai si autopsii

Resedinta Wadsworth,
Belgrave Squatre
31 august 1888
- Unde te grabesti la ora asta?
Tata statea in hol si imi arata ceasul.
- Eu....pai....i-am promis unchiului meu ca o sa iau ceaiul cu el. Ar fi fost nepoliticos sa il refuz.
Inainte ca tata sa mai adauge ceva, usa salonului s-a deschis , iar fratele meu a intrat topaind ca o raza de lumina ce inveseleste o zi mohorata. Evaluand din ochi situatia a intervenit rapid.
- Nu am cum sa nu observ ca toata lumea pare asa de vesela in dupa-amiaza asta ca e aproape ingrijorator.
- Nathaniel, l-a avertizat tata, nu iti baga nasul unde nu iti fierbe oala.
- Ne e teama sa o lasam pe fetiscana sa iasa de sub obladuirea parinteasca? Fereasca sfantul sa ia varsat de vant si sa piara. Ah, stai, s-a mai intamplat, asa e?
- Tocmai ii spuneam tatei ca ma indrept spre trasura. Ma intalnesc cu unchiul Jonathan.
- Imi amintesc ca unchiul a pomenit ceva despre astea zilele trecute. Din pacate m-am vazut silit sa ii refuz invitatia din cauza studiilor. Rochia ta este exceptionala pentru vremea de afara si pentru ocazia speciala. Faci 17 ani, nu? La multi ani! Esti superba, sarbatorito! Nu esti de acord, tata?
Tata si-a trecut o palma peste chipul obosit.
- Daca tot este ziua ta poti merge sa iei ceaiul cu unchiul tau si sa te intorci direct aici. Nu vreau sa te mai opresti in alta parte si nici nu vreau sa te implici in vreo.....activitate de care se ocupa unchiul tau. Ai inteles?
Am dat din cap usurata insa tata nu terminase.
- Daca i se intampla ceva surorii tale tu esti responsabil! A zis tata plecand
- Vrei sa luam pranzul maine? Ii pot spune Martei sa pregateasca ceva la pachet si putem manca in Hyde Park. Ne putem plimba in jurul lacului Serpentine, i-am zis.
- Poate sarbatorim cu o plimbare intarziata in jurul parcului saptamana viitoare? Mi-ar placea sa stiu ce pui la cale cu unchiul Cadavru. Imi fac griji pt tine stiind ca stai mereu cu nasul in sangele ala. Nu cred ca face bine firii tale fragile de domnisoara.
- Unde scrie ca o femeie nu poate suporta asemenea lucruri? Cum este diferit sufletul unui barbat de al unei femei? Nu stiam ca viscerele mele sunt facute din bumbac, iar ale tale sunt pline de otel.
- Tata o sa innebuneasca daca afla cu ce te ocupi. Legatura lui cu realitatea este destul de fragila in ultima vreme. Vedeniile lui devin....ingrijoraroare.
- Cum asa?
- Pai....dimineata trecuta....credea ca inca dormim si l-am surprins ascutind cutite si vorbind singur.
- Iti faci prea multe griji.
Mi-am sarutat fratele pe obraz si am plecat. 20 de minute mai tarziu ma aflam in laboratorul din pivnita unchiului. Domnisoara Nichols fusese ucisa cu mai putin de o zi in urma.
O lampa cu gaz atarnata de tavan arunca umbre sinistre in jur. Am ridicat in liniste ficatul pe care il scosesem ieri. Era prima mea contributie la colectie. Atentia mi-a fost atrasa de ceea ce presupuneam a fi hainele domnisoarei Nichols. Petele de sange nu erau foarte vizibile pe materialul inchis la culoare.
Linistea sinistra din incapere a fost stinsa de vocea unchiului. L-am urmarit pe Thomas scriind pe o fisa medicala cu o precizie mecanica. Unchiul mi-a facut semn sa imi pun sortul si sa ma alatur lor. De indata ce m-am apropiat nu am mai vazut persoana care odata fusese in viata ci doar carcasa pe care o lasase in urma. Cateva fasii de panza ii acopereau partile intime. Pielea ii era extrem de palida cu exceptia portiunii de sub maxilar unde urmele vanatailor erau evidente. Conform unchiului, victimei ii lipseau 5 dinti, iar limba ii fusese de asemenea vatamata. Privirea mi-a cazut pe partea inferioara a abdomenului unde se deschidea o taietura mare. Alte cateva zgarieturi se lateau pe partea dreapta a bustului, iar ranile de cutit de pe gatul ei erau semnele unui atac violent. Cu toate acestea, in noua mea stare de detasare emotionala imi era foarte usor sa ma uit la ele si m-am intrebat in trecere daca matusa Amelia nu ar fi considerat reactia mea ca fiind o alta lovitura mortala aplicata moralitatii: *fetele ar trebui sa se ocupe de dantele, nu de caderea morala*, ar fi zis ea. Unchiul a pocnit din degete aratand la unul din cele 4 bisturiuri de pe o tava de metal. L-am ridicat si i l-am dat, inmuind fiecare instrument folosit intr-o baie de alcool imediat ce unchiul termina cu el. A dat din cap apoi a cantarit cate un rinichi.
- Rinichiul stang cantareste aproximativ 137g.
Thomas a notat imediat informatia.
- Dreptul e mai mic, aproximativ 119g.
Unchiul a taiat cate o bucatica din fiecare organ si le-a asezat pe vase Petri pentru a le studia mai tarziu. A facut la fel cu inima, ficatul, intestinele si creierul.
De doua ori pe an matusa Amelia si verisoara Liza veneau sa locuiasca cu noi. O parte a vizitei se concentra pe a ma face sa socializez cu fete de varsta mea dand petreceri simandicoase.
Deodata am simtit ceva rece si umed in pantofi. Nu observasem balta de sange in care stateam. Trebuia sa scap de ei inainte sa ajung acasa. In acedt timp, unchiul a cusut trupul la loc.
- O recunosti pe decedata, Audrey Rose?
Mi-am muscat buza studiind chipul mutilat al femeii. Sentimentul vag de familiaritate imi dadea iar tarcoale, dar nu stiam de unde sa o iau.
- A lucrat pentru o scurta perioada in casa ta.
Tot nu o recunosteam si ma simteam vinovata. Domnisoara Nichols merita mai mult.
- Erai bolnava pe atunci. In fine, ce ati invatat voi din micul nostru exercitiu de azi? Aveti vreo teorie interesanta?
- Oricine este cel responsabil de crima, probabil ca are un fel de pregatire in domeniul medical, am zis. S-ar putea chiar sa fie student. Sau cel putin a urmat la un moment dat cursuri de chirurgie.
- Bun. Zi mai departe.
- Pesemne ca a fost prinsa din fata dupa care a primit o lovitura care a lasat-o inconstienta. De asemenea , trebuie sa fi fost dusa in alta parte. Criminalul nostru avea nevoie de timp sa isi termine operatia fara sa fie intrerupt. Pesemne ca i-a taiat gatul intr-un loc unde o cantitate mare de sange nu ar fi atras atentia. Poate ca a dus-o intr-un abator si a infaptuit crima acolo.
Thomas a pufnit, iar eu l-am patruns cu privirea.
- Ce este atat de amuzant, domnule.....
- Thomas Cresswell. Incantat sa va cunosc, domnisoara Wadsworth. Mi se pare amuzant pentru ca pare un efort extraordinar depus de criminalul nostru. Sa o care intr-un abator dupa ce s-a chinuit atata sa o lase inconstienta. Mi se pare inutil.
- Iarta-ma, dar tu nu....
Thomas a inchis caietul de notite si a dat ocol cadavrului.
- Mai ales cand ar fi putut sa o taie cu usurinta la fluviu astfel incat dovezile sa se curete fara ca el sa isi mai manjeasca mainile. Ca sa nu mai pun la socoteala malul adunat pe tocurile ei. Nu a plouat de o saptamana, iar in apropierea Tamisei exista mai multe coltisoare obscure, locuri nu mai bune de vanat pt macelar.
Uram ca eu nu imi dadusem seama de asta.
-Tocmai ce ai afirmat ca e ridicol sa presupun ca ucigasul a omorat-o la abator. Acum il numesti macelar?
- Ma refeream chiar la macelar. Nu ai citit nici un ziar azi?
Thomas s-a uitat la mine de parca eram un specimen pe care voia sa il disece.
- Sunt sigur ca alegerea pantofilor de matase potriviti e mai importanta decat gasirea unui criminal insetat de sange. Totusi....uite la chestiile din picioarele tale cum sa naclaiesc de sange. Interesul tau pt stiinta e doar o incercare pt a-ti face rost de un sot? Sa imi iau paltonul? M-a luat peste picior Thomas care a gasit de cuviinta sa raspunda cu un zambet malitios privirii mele pline de ura. Sigur unchiul tau nu se va supara sa isi intrerupra investigatia pt a ne insoti - Thomas s-a intors spre unchiul meu - nu e asa, domnule Wadsworth?
Mi-am ferit privirea. Uitasem sa imi iau niste incaltari mai putin pretentioase in graba mea de a pleca de acasa. Oricum nu era nimic in neregula cu ei si chiar aveam sa ii mai port doar ca sa il enervez.
- Stii extraordinar de multe lucruri despre modul de gandire al criminalului, am zis pe un ton dulceag. Poate ca ar trebui sa investigam afacerile dumitale, domnule Cresswell.
- Daca ai de gand sa ma urmaresti noaptea, draga Wadsworth, te-as sfatui sa porti incaltari adecvate - privirea i-a alunecat la picioarele mele-. Si apropo, criminalului nostru i se spune macelarul.
O vreme, Thomas s-a plimbat in jurul mesei de disectie pt ca in final sa se apropie de locul in care stateam eu. Am vrut sa ma retrag insa m-a tintuit in orbita lui magnetica. S-a oprit in fata mea. Trasaturile parca i se indulcisera putin si am simtit cum inima mea o lua la goana.
Vai de fata pe care avea sa puna ochii. Vulnerabilitatea lui baieteasca era o unealta puternica si dezarmanta. Ma simteam recunoscatoare ca nu eram genul de fata care sa isi piarda mintile din cauza unui chip frumos. Thomas ar fi avut ceva de munca pt a-mi castiga afectiunea.
- Ca sa va raspund la intrebarea de mai devreme, domnule doctor Wadsworth, a zis el, cred cu toata taria ca acesta este doar inceputul. Ne confruntam cu un ucigas in serie. Nici o persoana cu o asemenea indemanare chirurgicala nu ar comite o singura crima doar pt a se opri dupa aceea. Eu unul stiu ca nu m-as opri. O singura gura de sange cald nu e niciodata suficienta, domnisoara Wadsworth!