Prolog Îmi deschid ochii umezi pentru a vedea din nou același negru din camera unde mă aflam. Nu există ferestre prin care să intre soarele. Niciodată nu am văzut soarele. Doar am auzit de el. Fiind legată de aceste lanțuri nu pot să ies din încăperea unde mă aflu. Nici măcar să mă mișc nu pot.
Încerc să nu mai dau importanță durerii pe care o simt. Însă devine din ce în ce mai greu să fac asta. Mă doare din ce în ce mai tare. Poate ar trebui să îi ascult pe mami si tati.
Ieri iar m-au pus să mă uit la așa zisele desene. Mă așteptam să văd niște oameni desenați caraghios pentru a te face să râzi. Dar nu a fost așa. Am văzut 2 oameni goi în diferite poziții, iar fata scotea niște sunete ciudate. Nu mi-a plăcut așa că nu m-am uitat. Apoi am fost pedepsită. Pentru a treia oară săptămâna asta...
Pedeapsa constă în bătaie. Cu picioarele, palmele, cureaua, biciul. Mami și tati spun că asta e o copilărie normală. Toți copiii sunt ca mine, iar cei neascultători sunt pedepsiți. Oare chiar așa e?
Eu îi iubesc pe mami și tati. Și ei mă iubesc pe mine, cred. Spun că fac toate astea pentru binele meu. Oare spun adevărul?
Poate ar trebui să-i ascult. Dar nu pot să mă ating în anumite zone, așa cum îmi spun ei să o fac. Nu pot să ma uit la desene animate. Nu pot să fac ce îmi zic ei. Mă simt nașpa doar când îmi trece prin gând că fac asta.
Ușa se aude. Mami intră în camera mea cu o farfurie în mână . În urma ei lasă ușa deschisă, astfel lumina intră în cameră. Mă holbez la ea până când mama îmi atrage atenția.
- Ia și mănâncă, trebuie să arăți cât de cât bine pentru vârsta ta. Îmi întinde farfuria. Încep să mânanc, știind că este singura mâncare pe care o voi primi azi.
- Ce vrei să spui, mami?
- Nu mai fi atât de curioasă!
- Bine...
Mami pleacă. De fiecare dată când vorbim îmi pun semne de întrebare. De ce nu pot știi nimic? Mereu mi se vorbește în propoziții scurte și niciodată nu înțeleg ce aceștia îmi spun. Vreau să știu mai multe! Curiozitatea mă mănâncă. Ar trebuie să controlez curiozitatea asta. Din cauza ei îmi iau bătaie.
Termin de mâncat, apoi încerc să adorm. Altceva mai bun de făcut nu am. Îmi ia destul timp să adorm. Dar cred că am reușit pentru că visele frumoase au revenit. Iubesc să visez.
Comentarii album • 0
Acest album nu are incă nici un comentariu.
Trimite mesaj
Către: strawberrychannel
Mesaj:
strawberrychannel
Trimite mesajÎnapoiNu poți trimite un mesaj fără conținut!Nu este permisă folosirea de cod HTML in mesaje.Mesajul nu a fost trimis din motive de securitate. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Va rugam sa ne contactati prin email pe adresa office@sunphoto.roMesajul nu a fost trimis din motive de posibil spam. Ati trimis prea multe mesaje in ultimul timp.A apărut o eroare în timpul trimiterii mesajului. Vă rog încercați din nou.Mesajul a fost trimis.