Nu am mai fost imbratisata de un baiat asa de cand a plecat Lasko cu tata,acum vreo doi ani si ceva.Imbratisarile lui Lasko erau la fel de protective asa cum sunt al lui Rayden,dar era o diferenta.Stiam ca el ma imbratisa din toata inima,la timpul ala.Dar nu stiu nimic despre Rayden...
-Ai facut si tu o prostie ca prietenele tale?mi-a soptit el la ureche.
Am râs uşor,eliberand strânsoarea pe care i-o ţineam la gât.
-Nu vreau copii.
Acum a râs el.Corpurile noastre s-au dezlipit,iar el s-a asezat turceste în fata mea.Privirea lui era de nedescris,dar as putea spune ca avea o privire tulbure,usor incruntat si ma tot scana.Astepta un raspuns.
-Mona mi-a aratat semnele.Stiu si eu ce s-a petrecut,mi-a cam spus Marco.Tipa arata ingrozitor,initial am crezut ca a facut chirotaj sau ceva,dar...
-Si tu plangi pentru ea?Nici macar nu o cunosti.Esti o tampita,sa mor!
-Si mama mea a fost batuta si a pierdut o sarcina,iar in urma unei hemoragii nu a mai putut avea copii.Stii,nu poti sa simti asta daca nu esti femeie.
-Sa
ghicesc.Ai avut un tata nenorocit.
-Am un tata nenorocit.l-am corectat.Asta daca nu s-a pierdut in lume.
-Ai o mama?intreaba el,intrand in jocul meu.
-Am avut.
Pufneste.
-Eu ii am pe amandoi in viata.Dar sunt niste nenorociti.
-Sa inteleg ca vor fi niste bunici
groaznici.am spus incepand sa rad tare.
-Nu vreau copii.infirma el serios.Sunt o pierdere de timp.
-Hai,ma lasi?am spus,dandu-mi ochii peste cap.
Ne-am ridicat sincron si am dat sa cobor,dar m-a prins de mana si m-a intors.
-Nu te las.a spus zambind parsiv,strangandu-mi incheietura tot mai tare.
-Era o intrebare
retorica.am spus,incruntandu-ma.
-Tot nu te las.
-Lasa-ma!
-Nu pot.
-Ma asteapta
Mona.am spus serioasa.
-Te las,dar fa ceva frumos mai intai!a spus,dand sugestiv din sprancene.
-Nu-ti merge cu mine!
M-am smucit si am coborat scarile rapid,drept spre bucatarie.Max era acolo,pe un scaun inalt langa blat,avea capul in jos si mainile peste ceafa.Asa reflecta el?
-O mai doare?ma intreaba el.
-Normal ca o doare.E mult mai dureros ca un chirotaj.
A pufnit.
-Unde tii bandajele si betatina?Ceaiurile,păturile,o perna pufoasa?
A fost binevoitor sa ma ajute cu toate foarte repede.Parea stresat si la fel de debusolat ca ea,dar il inteleg.Intre timp coborase si Ray si s-a asezat langa Max,iar cu aceasta oportunitate,am iesit si eu din bucatarie.Mona statea in pat cu mana pe burta si se uita in gol iar venirea mea in camera sa a facut-o sa tresara.
I-am dat bandajul jos de la burta si am vazut o taietura urata.Mi-a dat solutiile medicinale pe care trebuia sa le foloseasca la rana,apoi am pansat un bandaj mare,nu prea strans.O durea tare rau.
-Acum stai in pat,poti sa stai si pe burta,dar trebuie sa ai ceva mereu la stomac care sa-ti tina de cald.
-Nu e ciudat sa stii toate astea?zambeste ea
sugestiv.Ai avut probleme de genul?
-Nu,dar am facut o "mica"
scoala.Ar fi trebuit sa stii si tu ceva lucruri elementare.
-Nu am avut timp de asta,probabil ca ai fost o rasfatata care vedea scoala asta un refugiu de griji si o modalitate care sa te faca privita superior.
-Nu ai nici un drept sa ma faci
rasfatata.am spus nervoasa.
-IESI!LASA-MA SINGURA!
-Nu te mai misca asa,bandajul ala o sa se rupa iar rana ta nu o sa dea de
bine.am spus calma,intelegand faptul ca suferind o asemenea trauma o aducea in aceasta stare.
-TI-AM ZIS SA TACI!TACI!
Era rosie la fata.Ochii ii erau tulbure de rosi si incepuse a plange,iar miscarile bruste pe care le savarsea au ajutat-o doar sa rupa bandajul de la burta,ceea ce a facut-o sa tipe.
Ray si Max au dat buzna in camera.Max s-a dus imediat la Mona iar Ray m-a tras in spatele lui,parca stiind ceva urmari.
Mona plangea si urla incordata iar Max tipa la ea sa-i spuna ce are dar ea nu raspundea.Furia a venit fix pe mine,iar in momentul cand Max a vrut sa sara la mine am stiut de ce Ray m-a pus sa stau in spatele lui.
-Ce i-ai făcut?De ce mai plange?De ce zbiera?spune el cu tonul ridicat,tinut fiind de Ray care parea usor incordat de reactia lui Max.
-Max,termina...spuse Ray.
-Nu i-am facut nimic in afara faptului ca am
ajutat-o.am spus,iesind fara frica din spatele lui Ray.Ii e frica de urmari,ii e frica de viata de fapt.O doare si corpul si inima.Nu o sa o linistesti tipand la ea,si nu o sa-mi fie frica de tine daca tipi la mine.Intelegi?am spus total calma.
ÎI simţeam extazul in voce,focul care ardea ușor şi toaţă neputinţa.Totul se aduna în sufletul lui,iar prezenţa ei lacrimogenă pentru el reprezenta un sfârsit nervos.In conceptia lui eu aveam vina,dar rationamentul nu mai functiona acum pentru el.
-Ce i-ai facut?a ţipat de data asta din toti plămâni.
Pumnul greu al lui Rayden facu contact cu obrazul stang al lui Max,pierzându-si echlibrul şi căzand lat pe pat.Mona şi-a pus mana la gura si a sarit pe Max,uitandu-se atenta la lovitura.
-Ce înseamnă la tine respectul, Max? intreaba calm Ray, privindu-l dur in ochii pe tovarasul sau.
