SASE - Vizuina pacatului

Salonul domnului doctor Jonathan Wadsworth,
Highgate
8 septembrie 1888
Nathaniel era la fel de palid ca un cadavru cand am alergat sa il intalnesc in salonul inghesuit al unchiului. Transpiratia ii curgea siroaie lasand urme pe gulerul camasii lui. Parul ii era la fel de dezordonat si i se puteau zari cearcane uriase. Se pare ca nu dormise toata noaptea. Ne-am luat in brate.
- Esti in siguranta, a soptit el, pe jumatate innebunit. Slava Domnului, esti bine!
M-am tras usor inapoi uitandu-ma in ochii lui.
- Bineinteles, Nathaniel. De ce ai presupune ca nu sunt in siguranta?
- Iarta-ma, surioara! Doar ca am aflat de cea de a doua crima si de locul in care s-a petrecut. Stiam ca nu esti tu, daf un gand rau imi tot strangea inima. Nici nu iti poti imagina ce ingrijorat am fost. Nu esti chiar cea mai prudenta persoana pe care o cunosc. Imi era teama ca ai fost atrasa in vreun loc ingrozitor. Ziua asta a fost oricum destul de grea pentru familia noastra. Nu am putut sa nu ma tem de tot ce era mai rau.
- de ce nu te-ai gandit sa ma cauti aici mai devreme? Stii ca imi petrec mare parte a timpului cu unchiul. Nu se poate sa fi alergat fara sens pe strazi toata dupa-amiaza. Si in ce fel a fost ziua asta ingrozitoare pentru familia noastra?
Chipul lui Nathaniel s-a schimonosit de furie.
- De ce sa fiu tulburat? Poate pentru ca surorii mele nu ii pasa catusi de putin sa ramana in casa ca o fata decenta.
La inceput cuvintele lui m-au contrariat. De ce trebuia sa aleg intre a fi docila si decenta ori curioasa si netrebnica? Eram o fata cuviincioasa chiar daca imi petreceam timpul liber citind despre teorii stiintifice si facand disectii.
- De ce Dumnezeu as fi lasat un bilet care ar fi putut ajunge sub ochii tatei? Stii cum ar reactiona daca mi-ar descoperi minciunile?? Ai innebunit de a binelea sau e doar o chestiune de moment? Slava Domnului ca treaba asta pare sa ii afecteze doar pe membrii sexului superior ai familiei Wadsworth. Statutul meu jalnic de femeie ma va salva de brutele de voi. Si ce bati campii cu ziua de azi? A patit tata ceva?
- nu stiu de unde sa incep...tata va fi...plecat cateva saptamani.
- Se simte bine? Nathaniel, te rog, uita-te la mine!
- Cineva de la politie a fost acasa la noi in dimineata asta. Uite, Audrey Rose, ceea ce iti voi spune acum te va tulbura asa ca fii pregatita.
- Te asigur ca sunt capabila sa pot asculta ce ai de spus. Singurul lucru care m-ar putea ucide este suspansul nejustificat.
Cineva a pufnit in pragul usii, iar eu si Nathaniel ne-am indreptat privirea spre intrus: Thomas.
- Continuati, a spus el printre chicote. Pretindeti ca nu sunt aici. O sa fie o scena superba.
- Chiar trebuie sa te bagi in conversatiile altora? L-am repezit. Nu ai altceva mai bun de facut? Sau excelezi pur si simplu la a fi arogant si neplacut cu orice ocazie?
- Unchiul tau mi-a cerut sa cercetez ce e cu scandalul de aici. A vrut sa se asigure ca nu va omorati unul pe celalalt pe covorul lui preferat. Va asigur, domnisoara ca mai intai as pune sa imi smulga unghiile una cate una decat sa raman aici neinvitat. Nathaniel, te rog sa ii povestesti despre dansul tatalui vostru cu Scootland Yard-ul. Este msi mult decat capabila sa faca fata vestii, bag mana in foc pentru asta.
Fara a mai spune ceva, Thomas ne-a salutat din cap si s-a retras. Era limpede ca il ranisem, dar nu aveam timp sa ma gandesc la asta.
- Ce are de a face tata cu toate astea?
- Din cate se pare dupa micul dejun tata s-a dus in Whitechapel. Inspectorii cercetau cartierul din pricina crimelor si l-au gasit intr-un anume....local nedemn de titlul lui. A avut noroc caci omul care l-a descoperit stia cine este si l-a insotit acasa sugerandu-i sa plece din oras cateva saptamani. Sau cel putin pana isi rezolva....problemele.
Am inchis ochii in timp ce imaginatia mea o luase la goana. Nu existau decat cateva tipuri de "localuri" in East End. Bodegi, bordeluri si....fumoarele pentru opiu. Tata lua laudaum - o tinctura de opiu - in fiecare zi de la moartea mamei. Doctorul ne asigurase ca avea sa il scape de insomnie si dureri, dar se pare ca substanta avea efectul opus.
Prin minte mi-au trecut imagini cu el tamponandu-si fruntea , plimbandu-se pe holuri noaptea tarziu si paranoia lui din ce in ce mai acuta. Nu imi venea sa cred ca nu asociasem comportamentul si starile neplacute ale tatei cu abuzul de pretiosul lui tonic.
- Cum se simte tata?
- Sa fiu sincer, cand am plecat nu era in stare sa spuna prea multe. Omul de la politie il duce la cabana in locul meu.
"Cabana" noastra se afla pe o mosie intinsa din Bath, pe nume Thornbriar. Era frumoasa si extravaganta ca mai toate lucrurile pe care le mostenise lordul Wadsworth. Era locul ideal pentru a scapa de diferite....slabiciuni.
- Politistul a fost foarte discret si de ajutor, a spus Nathaniel.
- Vrei sa fac ceva anume?
A clatinat din cap.
- Blackburn - asa cred ca il cheama - il ajuta pe noul valet sa stranga lucrurile tatei. I-am zis ca ar trebui sa incerc sa te gasesc. Au plecat acum o ora.
- O sa te descurci un timp fara mine? Trebuie sa il asist pe unchiul Jonathan daca nu e nimic de facut acasa. Dar voi ajunge acasa la timp pentru cina. Putem discuta atunci despre un plan de tratament pentru tata. Ar trebui sa vezi ce faci cu parul, e o epava.
- O sa trimit trasura la sapte fix fara nici un comentariu. Cat e tata plecat, eu poruncesc. Sau cel putin pana ajunge matusa Amelia.
Cumva, in toiul dezastrului - dependenta tatei, criminalul in serie, femeile mutilate si galetile de sange - am gasit puterea sa zambesc.
- Esti multumita ca tatal tau va fi plecat.
Thomas nu punea o intrebare, ci imi spunea ceea ce simteam cu o incredere mai mare decat ar fi avut oricine dreptul sa aiba. L-am ignorat, preferand sa ma uit peste notitele facute de unchiul meu la locul fiecarei crime. Ceva trebuia sa iasa in evidenta. Daca as fi putut gasi acea legatura inainte ca unchiul sa se intoarca de la Scootland Yard...
- Ai avut o relatie destul de proasta cu el in ultimii ani.
Thomas a facut o pauza indreptandu-si atentia spre degetul pe care imi invarteam inelul mamei. Era un diamant in forma de para - piatra ei - si unul dintre putinele lucruri de valoare pe care tata imi daduse voie sa le pastrez. Un zambet trist a aparut pe chipul lui Thomas.
- Aa, inteleg, nu va intelegeti prea bine de la moartea mamei tale. Spune-mi, a fost....dificil pentru tine? L-a implorat pe unchiul tau sa o faca bine cu stiinta lui?
M-am ridicat asa brusc incat scaunul meu a cazut cu un bufnet care ar fi putut trezi si mortii daca s-ar fi gasit prin laborator.
- nu vorbi despre lucruri de care nu ai habar!
Mi-am strans pumnii ca sa nu incep sa il plesnesc.
- De unde ai aflat aceste detalii intime despre viata mea? L-ai intrebat pe unchiul meu intentionat ca sa ma ranesti?
- S-ar parea....trebuie sa iti dai seama cat de mult....nu am intentionat sa te ranesc. Va cer scuze, domnisoara Wadsworth. Am crezut ca poate....
- Bine. Te iert....de data asta doar daca imi spui cinstit de unde ai aflat toate astea.
- Presupun ca as putea. A fost destul de simplu. Trebuie pur si simplu sa iti asculti puterile de deductie, Wadsworth. Identifica ceea ce este evident si porneste de acolo. Majoritatea oamenilor ignora ce se afla sub propriul nas. Ei cred ca vad, dar de cele mai multe ori vad doar ceea ce vor. Iar asta e si motivul pentru care ti-a scapat dependenta tatalui tau asa de multa vreme. Totul se rezuma la ecuatiile matematice si la formule. Daca dovada este A si intrebarea este B, atunci cine este C? Priveste la toate detaliile si fa socoteala.
- Vrei sa zici ca ti-ai dat seama de asta doar privindu-ma? Scuza-ma, dar gasesc spusele tale greu de crezut. Nu poti aplica formule matematice oamenilor, Cresswell. Nu exista nici o ecuatie pentru emotiile umane; exista mult prea multe variabile.
- E adevarat. Nu am nici o formula pe care sa o pot aplica anumitor....emotii pe care le simt in preajma ta. In orice caz cand Nathaniel a zis ca tatal vostru va fi plecat tu ai zambit apoi te-ai incruntat imediat facandu-ma sa cred ca incercai sa iti ascunzi entuziasmul de a fi lasata singura timp de cateva saptamani. Nu voiai sa pari un monstru mai ales ca bietul tau tata nu se simte bine.
- Cum ai vazut asta? Mai ales ca iesisesi din camera.
Thomas nu a raspuns, dar mi-am dat seama de tot. Auzise tot...ce spion!
- Oare cum ar putea o domnisoara asa de tanara sa devina obsedata de macabru? Fiind martora la un act stiintific disperat menit sa salveze o viata. Si ma intreb oare unde ti s-a ivit aceasta ocazie? Vezi? Toate raspunsurile pe care le-am cautat au fost chiar sub nasul meu. Nu am stiut pana acum ca unchiul tau a fost implicat in...
Thomas a ezitat, dandu-si seama ca se aventura spre un subiect sensibil.
- In orice caz, nu trebuie decat sa stii unde sa cauti raspunsurile. O simpla formula matematica aplicata lui homo sapiens. Si iata! Stiinta domina natura inca o data. Emotiile nu sunt necesare.
- Doar ca te inseli. Fara oameni si fara natura nu exista stiinta.
- Nu asta vreau sa spun, Wadsworth. Eu vorbesc despre a rezolva o crima sau o enigma. Emotiile nu au nici un rost aici. Sunt prea dezordonate si complicate, dar presupun ca sunt bune in alte situatii. Ca de pilda...nu am gasit inca formula pentru dragoste sau pentru romantism. Poate o voi invata curand.
- Mi-ai vorbi la fel fara perdea si daca unchiul ar fi aici?
- L-am gasit, a zis el gasind un jurnal si ignorandu-mi ultima intrebare.
- Nu reusesti sa imi dai de capat? A zis Thomas. Nu te ingrijora, te vei perfectiona exersand. Sunt imprevizibil, iar tu adori lucrul asta. Te-ai saturat sa faci pe detectivul? M-a intrebat in cele din urma aratandu-mi un paragraf pe care unchiul il notase in jurnal cu cateva luni inainte de prima crima. Cred ca am gasit ceva de o mare importanta.
"Victima, Emma Elizabeth Smith, a fost atacata de doi sau posibil trei oameni conform propriei marturii in dimineata zilei de 3 aprilie 1888. Ea fie nu i-a vazut pe atacatori fie asa cum cred autoritatile a refuzat sa ii identifice pe raufacatorii responsabili de oribilul act. Un obiect infipt in trupul ei i-a rupt peritoneul lucru care s-a dovedit a fi cauza decesului petrecut in ziua urmatoare".
Am simtit un gust amar. 3 aprilie era data de nastere a mamei. Crima asta avusese loc in aprilie, iar Macelarul isi incepuse seria de dezastre abia in august. Inainte sa il iau la rost, Thomas mi-a aratat detaliul cel mai monstruos.
- Da. Mi s-a parut tulburator cand am citit prima data, Cresswell. Nu e nevoie sa accentuezi sentimentul de oroare doar daca nu cumva iti face placere sa ma vezi cum aproape ca imi vine sa vomit.
- Scoate emotiile din ecuatie, Wadsworth. Inima ta usor de distras din cauza unor asemenea frivolitati nu te va ajuta cu nimic pe parcursul investigatiei.
La prima vedere crima nu semana cu uciderea domnisoarelor Nichols sau Chapman. Momentul petrecerii ei nu se potrivea cu al celorlalte. Nu fusese scos nici un organ, iar femeia nu era bruneta. Cu toate acestea cazul urma linia teoriei noastre conform careia criminalul era un om condus de dorinta de a scapa East End-ul de pacat. Femeia nu era decat o prostituata ce imprastia boli si nu merita sa traiasca.
Politistii se inselau.
Prima victima nu era domnisoara Nichols ci domnisoara Emma Elizabeth Smith.