Eu m-am trezit înaintea ei. Stăteam cu telefonul într-o mână și cu țigara în cealaltă mână. Dar nu pentru a reciti obsesiv mesajul Ramonei, așa cum aș fi făcut-o în alte circumstanțe, ci pentru a-i face o poză Anemonei, care încă dormea goală lângă mine. Noaptea și alcoolul nu și-au pus deloc amprenta asupra ei, era la fel de frumoasă și dimineața.
Am trezit-o și i-am spus că trebuie să se pregătească pentru că era deja ora 12:00 și ea, de la 14:00 lucra. Era schimbul doi. Am mai sărutat-o o dată și i-am spus că merg și eu până în cameră la mine ca să nu devin vedetă OTV după ce mă dau ai mei dispă
rut.Am ieșit din camera ei, am traversat tot holul care despărțea camerele unde era cazat personalul hotelului, iar când am ieșit, am observat că o doamnă mai în vârstă s-a uitat ciudat la mine, dar nimic nu putea să îmi umbrească zâmbetul. Cu Anemona a rămas că o să ne vedem diseară.
Am plecat în cameră, maică-mea nu pricepea de ce sunt atât de fericit și de ce radiez de bucurie. Nu era obișnuită cu așa ceva, mai ales după episoadele cu Ramona. Am mai dormit câteva ore, apoi am ieșit pe plajă, numărând orele până când se va face iarăși seară și o voi revedea pe Anemona.
Mai beam o bere, mai fumam o țigară și timpul trecea. Se făcuse deja seara și mergeam spre recepție pentru a continua o aventura de o vară pe care o începusem cu o seară înainte. Când am ajuns la ușă, Anemona, împreună cu două prietene de-ale ei, erau în fața ușii, lângă niște trollere și niște genți, fumând. Nu prea am înțeles ce s-a întâmplat, credeam că așteaptă pe cineva. Am mers către ele și le-am întrebat ce anume așteaptă acolo. Anemona avea o figură de poker, nu schița niciun gest. Privirea ei era goală. M-a luat de mână și mi-a spus să merg cu ea. Le-a zis fetelor că se întoarce în zece minute și m-a condus în parcarea hotelului. Eu m-am așezat pe niște scări, ea s-a pus pe picioarele mele și mi-a spus:
−Andrei, eu am fost concediată. A venit șefa mea la mine și mi-a spus că trebuie să-mi fac bagajele și să plec pentru că m-a văzut aducând un oaspete al hotelului în camera mea și că acolo nu e bordel. Că cică nu am venit la futut aici, ci la muncă. De la început a avut ciudă pe mine vaca aia.
Eu deja realizam că femeia care m-a văzut pe mine plecând dimineață, era șefa ei, de aici și privirea ei ciudată, de parcă-l văzuse pe Fuego în pat cu Oana Roman.
−Și jur că nu-nțeleg, că doar nu ne-a văzut nimeni. Am avut grijă. Cum dracu’ a știut curva aia? continuă ea tristă. Ideea este că eu plec înapoi în Mangalia, acum aștept să vină prietenul meu să mă ia cu mașina și ar fi bine să nu ne vadă.
În clipa aia mă simțeam ca la un control al prostatei. Situația mă viola anal cu zâmbetul pe buze. Nu am avut curaj să-i spun ce s-a întâmplat, oricum nu mai conta. Ea m-a luat în brațe și a început să plângă, șoptindu-mi la ureche ”Nu vreau să plec, vreau să mai stăm împreună”. Eu tremuram de nervi și aș putea să fiu ipocrit și să-ți spun că am fost puternic și nu am lăsat-o să-mi vadă emoțiile sau aș putea să-ți spun adevărul: plângeam și eu. Încercam să mă stăpânesc, dar nu puteam. Nu știu dacă era de nervi sau de supărare, dar cert este că asta se întâmpla. Ne sărutam amândoi, printre lacrimi, luându-ne puternic în brațe unul pe celălalt. Dacă ar fi plouat afară, era exact ca un clișeu de despărțire dintr-un film romantic. Căcat, n-ai de unde să știi, n-ai fost acolo. Afară ploua foarte tare, trupurile noastre erau ude de la ploaie, tunetele prevesteau sfârșitul, fulgerele străpungeau cu ură cerul, răzbunându-mă pe mine, parcă. Cred că se întâmpla asta pentru că îngerii plângeau din cauza despărțirii noastre.
Au fost cele mai sincere sărutări pe care le-am experimentat vreodată, pline de regrete și de acceptare a situației. Mai ții minte când ți-am spus că i-am cântat pe plajă O-zone – “Oriunde ai fi”? Ei bine, bună melodie am mai ales. ”Am privit-o-n ochi, ultima oară… Lacrimile curgeau, erau atât de amare… Mă ruga să n-o uit, simțea că-i ultima vară, iar eu îi spuneam >>așa iubire nu moare<<”. Deci, SUGE-O, O-Zone!!!
−Nu am cum să îți dau numărul meu de telefon pentru că tu vei fi în capătul celălalt al țării și nu are sens să-mi stric relația, dar dacă ce s-a întâmplat între noi ar trebui să continue și e ”meant to be”, sunt sigură că ne vom revedea cândva. Ai grijă de tine, Andrei. Ești un suflet frumos.
Și a plecat. Am făcut și eu la fel pentru că nu voiam să îi văd muia prietenului ei, adică a bărbatului care avea să se bucure de această ființă care mi-a marcat adolescența. S-o sugă și el, s-o sugă toată lumea. Eram trist și frustrat.
Nu știu exact ce s-a întâmplat în următoarele ore, cert este că, la un moment dat, am primit un telefon. Era sora Ramonei. Mă mai sunase de câteva ori, dar am respins apelul. Nu mă interesa nimic din ce avea de zis. Însă atunci am decis să-i răspund, ce se mai putea întâmpla? O voce tremurândă din capătul celălalt al firului (că m-a sunat de pe fix) mi-a spus:
−Andrei, unde dracu’ ești? De ce nu răspunzi? Trebuie neapărat să vii la noi, Ramona s-a despărțit de Silviu, i-a spus de ce s-a combinat cu el, iar el a lovit-o (trebuie să-ți reamintesc că acțiunea se petrece în Moldova?). Nu vrea să vorbească cu nimeni în afară de tine. Te implor, vino!
P.S.- Nu am mai văzut-o pe Anemona de vreo 5 ani, nu am numărul ei de telefon, e-mailul sau contul de facebook. Nu știu ce mai face, dacă mai trăiește, dacă s-a măritat, dacă e fericită, dacă are copii sau dacă își mai amintește de mine, nu știu nimic. Tot ce știu este că locuiește în Constanța. Oricum ar fi, mulțumesc Anemona pentru o amintire superbă pe care o am datorită ție și vreau să cred că am reușit să o povestesc cât mai bine. Sper că ai o viață minunată în momentul ăsta!
P.P.S.- episodul ăsta e fără SUGE-O, Ramona, că are buza spartă și ar ustura-o.
