x_Ramona episodul53_x

Băga-mi-aș picioarele în ăla care s-a gândit la un moment dat că nu îi mai place telefonul fix și că ar trebui să inventeze unul mobil, pe care să și-l cumpere oamenii, să scrie mesaje, să-și pună Guță la ringtone și să aibă opțiunea de a pune alarmă care să mă trezească pe mine în această dimineață”, blahosloveam eu într-un somn semi-amorțit, în timp ce îmi adunam forțele ca să mă ridic și să mă duc până la birou ca să opresc alarma care-mi suna deșteptător. De ce era pe birou, mă întrebi? Pentru că știm cu toții că dacă vrei să nu te păcălești singur cu butonul de ”snooze”, nu-ți pui telefonul prea aproape de pat. Dacă trebuie să te trezești neapărat, îți pui telefonul la o distanță de câțiva metri de pat și astfel te vei obliga tu pe tine să te ridici din pat, înjurând, ca să oprești alarma și așa te asiguri că nu te culci la loc.
Mă rog, am reușit să-mi păcălesc somnul și m-am ridicat din pat, sărac de haine, dar bogat de amintirile serii precedente. Trebuia să mă duc, să servesc micul dejun, să mă comport ca și cum totul ar fi normal și să pară că nu-mi este dor de Anemona, deși îi simțeam lipsa mai des decât le lipsește agramaților din lista ta de facebook al doilea ”i” din ”să fii”. Dacă nu înțelegi comparația asta, evită pe cât posibil să-ți manifești gândurile în scris pe site-uri de socializare. Prietenii tăi virtuali o să dea like la absența ta din newsfeed-ul lor. În fine, trebuia să mă comport normal și să nu dau curs hazardului pe care mi l-a lăsat în suflet draga mea Anemona, după ce a plecat. Nu puteam să nu mă întreb ce face, dacă e bine sau nu. Încă aveam tricoul în care dormise ea cât timp a stat la mine și îmi era extrem de dificil să nu-i caut parfumul de fiecare dată când mă simțeam neputincios. Eram conștient că se va risipi și ăla, la fel ca amintirea ei. Dar până la urmă, decizia a fost a mea. Eu am ales să o îndepărtez și trebuia să trăiesc cu asta.
Sunetul unui SMS primit m-a salvat din căderea liberă printre pereții groși ai sufletului meu înmărmurit și am luat telefonul în mână pentru a-l verifica.
”M-am îmbătat și nu am mai venit să-ți fac laba aia aseară, dar sunt convins că te-ai descurcat și singurel. Vezi că diseară am nevoie de ajutorul tău, trec mai târziu pe la tine să-ți spun despre ce e vorba. Hai, ti pup”. Mesajul era de la dragul meu prieten, Cătălin. ”Of, Cătăline, dac-ai ști tu cine mi-a făcut mie laba aia aseară”, mă gândeam eu zâmbind. Dar nu puteam să nu mă întreb oare ce puii mei o vrea ăsta de la mine și mai ales cu ce să-l ajut. I-am răspuns însă la SMS:
”îmi imaginez cu ce vrei să te ajut. Trebuie să te vezi cu o tipă și după ce o combini tu și o rogi să te lase să o sexezi, tu, fiind impotent, ai nevoie de cineva care să satisfacă fata. Sigur că da, te ajut, dar numai dacă e frumoasă. Sau dacă-i soră-ta. Sau mă-ta, nu-s pretențios.”
Așa era relația dintre noi, făceam tot felul de glume nesărate și de prost-gust, dar nouă ni se păreau amuzante. Petreceam destul de mult timp împreună, ne uitam la toate filmele din lume și o seară dormeam eu la el, o seară el la mine. Beam bere în continuu, mâncam banane și fumam o tonă de țigări. La un moment dat, chiar ne-am gândit noi că ar fi o treabă foarte drăguță să ne apucăm să fumăm Ronson, fiindcă erau mai ieftine. Și de banii de care îți luai un pachet de Kent, de exemplu, îți luai două din celelalte. Dar prietene, nu pot să-ți explic în destule cuvinte cam cum erau țigările alea. Din ele nu trăgeai fumuri, trăgeai direct cancer. Știi cum mai pățești uneori când ești sărac și chitros și fumezi țigara până efectiv îți arde unghiile, te frigi la mână și ai gust de arsură în gură? Îl știi? Păi la țigările astea, simțeai toate lucrurile alea de la al doilea fum. Așa că trebuia să prețuiești cu adevărat prima inhalare și să ți-o amintești până termini țigara. Bine, e mult spus țigara, mai degrabă căcatul ăla de-l băgai în gură și îi dădeai foc la un capăt. Puteai la fel de bine să sugi dintr-un chibrit aprins, tot aia era.
Ideea e că noi petreceam foarte mult timp împreună. Și când am anunțat-o pe maică-mea că plec la Cătălin și că rămân peste noapte la el, Alfred s-a uitat cu suspiciune la mine:
– Măi, Andrei, stai puțin să vorbim ceva, mi-a spus ea. serioasă.
– Hai, spune-mi repede, că mă grăbesc, i-am răspuns eu.
– Măi, dar tu în loc să te duci cu fetele în oraș sau în cluburi, tu toată ziua ești bot în bot cu Cătălin. Știi că eu te iubesc indiferent de ce alegi să faci și poate nu e treaba mea, dar trebuie să știu. Andrei, tu ești homosexual?
Ai încredere în mine când îți spun că asta nu este o întrebare pe care vrei să o auzi din gura mamei tale în niciun punct al vieții tale. Trebuia să răspund imediat, fără nicio pauză, fără să ezit, fiindcă orice moment de respiro ar fi plantat urme de îndoială în sufletul femeii care mi-a dat viață și valoare, adevărat!
– Serios? Măi femeie, uită-te în istoricul browserului meu de net să vezi la câte filme porno m-am uitat. Cu MILF-uri, negrese sau minione, sex în trei (dar cu un bărbat și două femei, numai așa!!!), călugărițe, studente sau profesoare, asiatice, maseuze, bunicuțe, sau mătuși, sex normal, sex oral, sex anal, nu, nu anal, fără anal, deloc! 2 girls one cup, sado-masochiste sau gimnaste și crede-mă, în niciunul dintre ele, nu exista mai mult decât un penis. Și oricum nu acolo mă uitam eu.
Ce-i drept, pe măsură ce enumeram, am realizat că s-ar putea totuși să știu cam multe genuri de filme porno și probabil, în ochii mamei mele, din homosexual am devenit labagiu.
– Na, mă gândeam și eu. Că la cât timp petreci cu Cătălin, ba tu la el, ba el la noi, am zis să te întreb. De când a plecat Anemona de la tine nu știu ce-i cu tine, completează ea, răsucind efectiv cuțitul în rană.
Mi-am amintit din nou de ea. Totul, orice cuvânt, orice acțiune îmi amintea de ea. Dacă strănutam, mă întrebam dacă și ea a strănutat, dacă mergeam la fotbal, constatam că mingea cu care jucăm noi este din piele. Și știi cine mai avea piele? Exact, Anemona. La un moment dat am văzut o reclamă care mi-a plăcut la televizor. Și mi-am dat seama că reclama aia a pornit de la ideea pe care a avut-o cândva un copywritter care a reușit să aibă acea idee pentru că a fost trimis la o facultate de părinții lui, care au făcut sex neprotejat pentru a-l avea pe el și dacă au făcut sex, înseamnă că s-au iubit la un moment dat și băga-mi-aș picioarele în reclama mă-tii, că iubita mea a plecat de la mine și nu se știe dacă o să o mai văd vreodată. Dar nu aveam timp să mă împiedic din nou de ideea de Anemona pentru că nu avea să se întâmple nimic bun din toată treaba asta. Așa că am zbughit-o spre Cătălin mai repede decât fugea Lovin de pe teren atunci când a fost lovit arbitrul cu bricheta în cap de către galeria Rapidului (na, mă, disperaților și o glumă despre Steaua :D). Când am ajuns la el, mi-a deschis ușa și m-a poftit în casă sora lui. A, nu ți-am spus că el avea o soră? Avea o soră și încă ce soră. Era genul ăla de soră care ți-ai dori să nu-ți fie soră ca să nu ai vreun prieten care s-o rătăci prin viața ta doar ca să o pândească pe soră-ta prin gaura cheii atunci când face duș și ca să insinueze că vrea să meargă la baie când iese ea de acolo, doar ca să-i miroase prosopul și să-i fie impregnat în gând mirosul viitoarei lui labe. Ea era mai mare decât el cu doi ani și efectiv era bună în draci. Era bună cu crengi. Serios, nu știu cum să-ți explic, era o minunăție. Era brunetă, avea ochii verzi, era micuță de statură (ceea ce e un lucru minunat pentru că eu ador minionele. Deși nu ar trebui să-mi placă fiindcă eu am 1.95 înălțime. Și dacă fac sex cu o minionă și stau deasupra ei, fără să exagerez, eu îi stau cu pieptul pe față. Dispare un pic romantismul, nu consideri?) Ideea e că toți prietenii noștri și-ar fi dat viața ca să fie băgați în seamă de Florina, că așa o chema. Sunt sigur că și ea a fost pentru altcineva, la un moment dat un fel de Anemona. Și uite-așa, tot la Anemona îmi zboară gândul.
Îmi aminteam mereu de ultima seară pe care am petrecut-o împreună. Chiar, nu ți-am zis ce s-a întâmplat atunci. Fii atent, după ce m-a văzut sărutându-mă cu Ramona și mi-a zis să jucăm ”Adevăr sau provocare” și eu i-am băgat mâna în păr și am trântit-o pe pat. Stăteam amândoi unul lângă celălalt, în cameră era întuneric și singurul lucru care bruia liniștea totală a încăperii era televizorul care era dat pe un post de muzică. Știam amândoi că sunt mari șanse ca asta să fie ultima noastră noapte împreună. Nu era ușor de acceptat, dar era lucrul cel mai corect pe care trebuia să îl facem. Pielea îi mirosea uluitor și îi emana parfumul deasupra sufletului meu, făcându-mă să am, după atât de mult timp, emoții. Îi puteam vedea zâmbetul chiar și pe întuneric. Era o trăire extraordinară între ceea ce reprezentam fiecare dintre noi în momentul respectiv. Nu știam dacă e bine să o sărut, nu știam dacă își mai dorește asta. Așa că, pur și simplu stăteam.
Era ceva extraordinar, era vorba de ceva mai mult decât simpla dorință. Nu mai era nimic sexual acolo pentru că sexul nu e cu nimic deosebit. Toată lumea face sex și nu este ceva ce doar tu poți să experimentezi, nu e o acțiune cu niște trăiri care vor rămâne doar ale tale și ale partenerului. Nu! Este o acțiune pe care o fac toți oamenii, ba chiar și părinții tăi au făcut-o. Da, da, nu are sens să te minți singur. Și bunica ta, la fel. S-ar putea să fi făcut și sex oral, n-ai de unde să știi. Dacă ai imaginația bogată și tinzi să pictezi în creier ceea ce auzi sau citești, îmi pare rău că te-am făcut să ți-o imaginezi pe mamaia ta, goală, în pat cu un bărbat, cu mâna alunecându-i pe sub pătură, strângând între degete un penis erect și apoi, conducându-și buzele ușor spre el. Ok, mă opresc.
Dar ai prins ideea. Erau niște clipe pe cât de triste, pe atât de frumoase. Era uluitor cât de tare ne doream reciproc, dar totuși, ne stăpâneam pofta. Nu prea aveam ce să ne mai spunem, dar, poate neintenționat, ne retrăiam prima întâlnire. Stăteam întinși unul lângă altul, măsurându-ne respirația, fiecare dintre noi dorindu-și ca celălalt să-l sărute. Eu o urmăream cum se tot apropie de mine și nu eram sigur dacă o face intenționat, așteptându-mi buzele să le năpustească pe ale ei sau doar vrea să-mi privească în suflet. Ea se întreba de ce o las să se chinuie, de ce nu o strâng în brațe, de ce nu-i trag bretelele de la maiou, lăsând-o să devină liberă de haine. M-am apropiat de ea și i-am spus că nu vreau să se întâmple nimic în seara asta. Știam că nu o să ne revedem prea curând și nu voiam ca ultima amintire dintre noi doi să fie un lucru atât de banal precum sexul. Nu, dragostea dintre noi a fost mai frumoasă de atât. Merită mai mult. Am simțit că ea s-a supărat puțin pe mine, dar și-a dat seama probabil până acum, când pun eu pe hârtie întâmplările astea, că eu nu pot să fiu comun. Și emoția dintre mine și ea era cu mult mai intensă decât puteam noi să fim vreodată luați separat.
Primul sărut a fost cu nesiguranță. Nu știam dacă își mai dorește să mă atingă, să mă simtă. Ni se potriveau buzele într-un mod celest, era incredibil. Mă simțeam ca într-un joc de tetris în care toate piesele se anticipau una pe cealaltă și se așezau cu precizie chirurgicală. Știam că voi trece prin chinuri mai mari decât a trecut galeria dinamovistă la ultimile meciuri cu Steaua (nu m-am putut abține, asta-i treaba) în clipa în care va pleca. Pe de-o parte eram conștient că va trebui să o uit, dar pe de altă parte mi-aș fi dorit ca noaptea aia să nu se mai termine niciodată. Se vedea pe ea că nu mai poate de somn, dar se chinuia să nu adoarmă. Fiecare clipă pe care o petrecea alături de mine, o făcea să-i pară rău că s-a terminat. În adâncul sufletului, știa și ea asta. ”Cum se poate ca un puștan să mă fi înnebunit în halul ăsta?”, părea să se întrebe. Dar nu mai era loc de incertitudini, trăirile viscerale pe care le-am avut împreună meritau să fie prețuite, nu dezbătute.
În acea ultimă seară, eu îmi cream o amintire, nu o întâmplare, îmi doresc să mă fi înțeles până acum. Știu că mă citești, voiam să-ți dau un cadou care să-ți amintească de mine, dar nu aveam ce. Nimic nu era destul, dar totul era prea mult. Tu nu știi că din momentul în care am petrecut primele clipe alături de tine pe malul mării, mereu când ajung pe plajă, valurile parcă-mi strigă numele tău. Probabil nu o să știi niciodată cum mi-ai redat încrederea în mine și în ce moduri m-ai ajutat să devin ceea ce sunt astăzi. Să fii mândră, eu sunt ceea ce tu m-ai făcut să devin. M-am sfâșiat de dor de nenumărate ori gândindu-mă la tine, iar tu ai dormit neliniștită fără să știi de ce. A trebuit să învăț să te uit, să mi-o impun și crede-mă, nu a fost deloc ușor.
Însă cred că ți-am oferit cel mai de preț dar dintre toate: Te-am scris. Ți-am dat viață și nemurire în povestea mea. Sute de mii de oameni au citit despre tine și și-au dorit să te cunoască, mulți ar vrea să te vadă, ar vrea să te asculte, ar vrea să ți-o tragă, să te mângâie, să te atingă, să te audă, să-ți vadă diamantul din dinte sau să te mângâie ușor cu vârfurile degetelor. Timpul va trece, noi vom îmbătrâni, la un moment dat vom pieri, dar ”Anemona”, niciodată. Ideea de tine va dăinui mereu pentru fiecare pereche de ochi care va citi povestea asta. Și lucrul ăsta nu ți-l va putea lua nimeni, niciodată. Și nu uita, ăsta este cadoul meu pentru tine. Pentru noi, indiferent ce a însemnat asta pentru existența ta.
Probabil nimeni nu va mai face asta pentru tine. Nu în viața asta, cel puțin. Mi-ai fost concept, mi-ai fost inspirație și mi-ai fost muză. Câte femei se pot lăuda în ziua de azi cu asta?
La un moment dat mi-a sunat telefonul și m-a scos din filmul meu sentimental. Era un SMS de la Cătălin în care îmi zicea ”vezi că eu ajung cam într-o oră. Dacă te-ai pornit spre mine, stai și tu la o țigară cu soră-mea până mă întorc eu. Dar vezi să nu vadă cum îți curg balele, e de prost gust, lol”
Deci dragul meu Cătălin voia ca eu să stau o oră cu bunăciunea aia de soră a lui, doar noi doi, într-un apartament gol și avea pretenția ca eu să mă comport decent? Pff!! S-avem pardon, nu era stilul meu. Era ca și cum i-ai cere Loredanei Chivu să stea într-o cameră cu un chirurg plastician și să nu-și mărească nicio parte a corpului. E practic imposibil.
– Hai în bucătărie, Andrei, mi-a spus Florina, poftindu-mă în casă. Avea pe ea un maiouaș negru aproape transparent și niște pantaloni mai scurți decât un joc de Flappy Bird. .
– Eu tocmai îmi făceam exercițiile de dimineață, te deranjează dacă stai cu mine până termin?
”Asta dacă nu termin eu primul”, mi-am spus, am zâmbit suav și am intrat în casă.
P.S.- Hey! Bună! Te cheamă Ramona? Da? SUGE-O!